Nu renunțați la biserică din cauza unei experiențe negative

Trauma apare în viețile noastre într-o varietate de moduri. Poate fi un accident de mașină, faptul că am fost martori la violență domestică sau chiar că ne-am pierdut odată, când eram copii.

Aceste situații lasă urme în mintea noastră, iar emoțiile ne sunt date peste cap. Ele necesită adesea procesare și terapie mai târziu în viață. Întreprinzând acțiunile corecte, putem depăși trauma și putem lua decizii sănătoase pentru viața noastră pe viitor – și ar trebui să o facem, analizează Ericka Andersen pentru The Federalist.

Trauma religioasă nu este diferită. Unele femei creștine au experimentat trauma abuzului spiritual, lucru care le-a determinat să părăsească biserica și să nu mai vrea să audă nimic despre domeniul respectiv. Dar nu trebuie să fie așa, și nu este nici sănătos pentru ele să trăiască cu o astfel de durere netratată în inimă.

În SUA, rata participării la serviciile bisericești este în declin de zeci de ani, dar în ceea ce privește segmentul femei, acest exod a devenit mai rapid ca niciodată.

Rănile produse de biserică, adesea descrise drept o experiență traumatică sau negativă în cadrul unei anumite structuri religioase, este unul dintre mai mulți factori identificați recent drept motiv pentru care lumea părăsește congregația.

Avem multe exemple reale în care conducerea bisericii a rănit oamenii, dar modalitățile prin care se pot vindeca aceste răni sunt mai puțin discutate.

Adevărul este că trebuie să privim întotdeauna aceste experiențe printr-o lentilă psihologică, în încercarea de a ne vindeca și de a crește spiritual.

Am fost fascinată când am aflat despre următorul concept de la un prieten psihoterapeut. Este vorba despre noțiunea de „șablon“. Simplu spus, „un șablon este un tipar cognitiv sau un concept care ajută la organizarea și interpretarea informațiilor“.

Deși acesta poate fi un instrument mental grozav, deoarece îi ajută pe oameni să navigheze rapid printr-o cantitate masivă de date din creier, el poate fi dăunător când avem de-a face cu evenimente traumatice.

De aceea este extrem de important să identificăm când recurgem la el.

Tiparele mentale folosite ca scurtături exclud cu ușurință informații noi și importante. Deoarece ne bazăm atât de mult pe șabloane, este extrem de dificil să reținem informații noi despre subiecte care ne sunt familiare, acele lucruri care nu se conformează cu ceea ce credem că știm deja.

Prin urmare, s-ar putea să revenim în mod natural la a ne concentra asupra realităților și convingerilor preexistente, chiar dacă acestea nu mai sunt prezente sau relevante.

După cum vă puteți imagina, acest lucru ar putea avea un rol imens în modul în care vedem biserica atunci când experiențele negative din trecut ne vin cu ușurință în minte.

Pentru cei răniți de biserică sau de mesajele predicate, ar putea fi, de asemenea, extrem de dificil să-și modifice tiparele de gândire negative.

O singură amintire negativă având legătură cu o experiență religioasă e capabilă să afecteze în totalitate perspectiva cuiva despre credință și biserică.

Gândiți-vă în felul următor: O femeie abuzată fizic de tatăl ei ar putea să se teamă că toți bărbații sunt violenți. La rândul ei, ar putea respinge toți bărbații și refuza să se implice într-o relație pentru că, în mintea ei, toți bărbații sunt răi și abuzivi.

Acest tip de gândire poate apărea în orice împrejurare dureroasă. Dacă cineva a experimentat în trecut o judecată nebiblică sau o rușine nemeritată din partea unei biserici, poate ajunge să creadă că orice biserică îl va trata în același mod. Fie că a fost respins din cauza unui divorț sau disprețuit pentru problemele de dependență, experiența provoacă durere.

Adesea, un astfel de tratament a venit din partea unuia sau a două persoane, dar un șablon mental activ se va ridica în cele din urmă la înălțimea definiției date de Asociația Americană de Psihologie, conform căreia „acel șablon nu dispare în ciuda realității obiective“.

Citește și Consecințele devastatoare ale respingerii lui Dumnezeu

Experiența unei femei într-o biserică abuzivă

Ceea ce descriu i s-a întâmplat prietenei mele Leah, care a crescut într-o biserică abuzivă din punct de vedere spiritual. Mai precis, femeile erau considerate inferioare bărbaților, iar ei i se spunea în mod regulat că Dumnezeu era nemulțumit de ea.

Încă de la o vârstă fragedă, lui Leah i s-a spus că femeile nu contează, că ele există doar pentru a sluji bărbaților și a face copii. A crescut într-un cămin strict, religios și într-o biserică întemeiată de liderii unei secte fundamentaliste creștine pe care ea o clasifică astăzi drept cult.

Abia după mulți ani după ce a devenit adult, a auzit pe cineva spunându-i: „Dumnezeu te iubește“.

Între liceu și vârsta adultă, Leah a ajuns să pună la îndoială ceea ce fusese învățată despre Dumnezeu toată viața ei, recunoscând în cele din urmă maladia încorporată în trecutul ei religios.

„Când faci parte dintr-o sectă, nu ți se spune că ești într-o sectă“, mi-a explicat ea într-o conversație. „Nu intenționam să-mi abandonez credința, dar nu mai puteam tolera modul în care eram tratată“.

Credința ei a fost ani de zile la pământ când și-a început viața de adult. Șablonul  mental din capul ei făcea ore suplimentare pentru a o proteja de o altă experiență religioasă negativă.

Dar sămânța adevărului lui Dumnezeu fusese plantată adânc în inima ei, conducând-o în cele din urmă la o comunitate religioasă în care putea avea încredere. Nu a fost ușor. În cele din urmă, într-o zi a ales să meargă la biserică împreună cu o prietenă. Era sceptică și nesigură de ceea ce urma să facă, sau dacă era o idee bună.

Găsirea unei noi biserici

Biserica respectivă era o congregație creștină tradițională, dar tonul și învățătura erau izbitor de diferite comparativ cu ceea ce auzise în copilărie. O femeie făcea parte din echipa de închinare – lucru care nu s-ar fi întâmplat niciodată în cultul în care ea crescuse – și acest lucru a fost suficient pentru a-i menține interesul.

Cu toate acestea, temerile din trecut erau acolo, și orice lucru care suna a condamnare declanșa rapid semnale de alarmă în mintea ei.

În scurt timp, a trimis un e-mail conducerii bisericii pentru a pune câteva întrebări suplimentare. În cadrul unei întâlniri cu liderii, după ce ea și-a dezvăluit pe scurt trecutul, un pastor a informat-o cu blândețe că suferise abuzuri spirituale în copilărie.

El i-a spus că sunt gata să o ajute să se vindece. Și nu doar a spus-o – biserica a ajutat-o să plătească pentru ședințele de terapie spirituală și psihologică necesare pentru ca Leah să-și depășească traumele din copilărie.

A fost nevoie de ani de consiliere, de identificarea elementelor declanșatoare și de schimbarea vechilor tipare de gândire înainte ca ea să aibă încredere deplină în noua ei congregație, dar, în cele din urmă, s-a simțit în siguranță. A scăpat de șablonul care o dirijase în trecut.

„Ca femeie, nu mai fusesem niciodată tratată cu bunătate și respect în biserică“, a spus ea. „Și aici, acești oameni mă tratau ca pe un om adevărat“. În prezent, Leah este un membru activ al bisericii sale și o resursă pentru cei care au trecut prin circumstanțe similare.

Psihologii lucrează frecvent cu pacienții pentru a le reconfigura modul de gândire și abordările pe care le au față de diverse situații, ajutându-i să se raporteze la trauma lor dintr-o perspectivă reînnoită.

În exemplul unei femei abuzate și în cazul lui Leah, un terapeut ar putea lucra cu ea pentru a o ajuta să vadă că nu toți bărbații sau toate bisericile sunt abuzive și că, de fapt, majoritatea nu sunt.

Ar fi o tragedie ca o persoană care a fost abuzată să renunțe la toate relațiile sau bisericile pentru că încredințarea din mintea ei a distorsionat realitatea.

Ca și în cazul altor experiențe de viață negative sau opresive, trebuie să ne străduim să depășim șablonul, să găsim vindecarea și să facem mai mult pentru noi înșine și pentru generația următoare.

Acest fragment a fost adaptat din cartea „Reason to Return: Why Women Need the Church & the Church Needs Women”.

Traducere și adaptare
Tribuna.US