Nu, Thanksgiving nu înseamnă „genocid și violență“

Americanii au o extraordinară și exuberantă tradiție care ne satisface sentimentul de apartenență și mândria de a fi una. Nu, nu mă refer la Thanksgiving, acea sărbătoare a recunoștinței, generozității și aprecierii. Mă refer la tradiția la fel de grozavă și exuberantă de a-i ponegri pe ceilalți, analizează Peter W. Wood într-un articol The Federalist.

Se presupune că am trecut printr-o reformă. Termenii rasiști care erau cândva un lucru obișnuit s-au retras în colțurile întunecate ale barurilor ieftine și în colțurile și mai întunecate ale rețelelor anti-sociale. Trăim într-o perioadă în care a apărut un cu totul nou vocabular de prevenție pentru a avertiza oamenii să nu facă nimic care ar putea să pară rasist. Însușirea trăsăturilor altei culturi este un lucru tabu – așa cum ar trebui să fie și cuvântul „tabu“ în sine, un cuvânt tongan introdus în limba engleză de căpitanul James Cook.

Ne îngrijorează stereotipurile înjositoare, microagresiunile, părtinirea implicită, normativitatea, neo-colonialismul și sublinierea trăsăturilor ce ne diferențiază. Cu siguranță suntem mai iluminați decât acei oameni ticăloși, imperialiști, plini de ură, albi, heteronormativi care… Hopa.

Termenii rasiști nu au dispărut. Doar au intrat într-un nou registru. Viețile celor de culoare contează, dar cum rămâne cu „toate viețile contează?“ Asta e o declarație de război. A ataca pe altcineva este, la urma urmei, o modalitate clasică de a-ți demonstra loialitatea față de propriul grup, de a pretinde superioritatea grupului și de a controla pe ceilalți.

Gyasi Ross, un Blackfeet (nativ american), autor (pentru Huffington Post, Gawker și Indian Country Today), avocat, „rapper, orator și povestitor“, a explicat de curând la MSNBC, vorbind despre Pelerinii Mayflower, „În loc să aducă garnitură și chifle, acei coloniști au adus genocid și violență.“ Vorbind despre Thanksgiving, Ross adaugă: „Acel genocid și violență încă există în meniu“.

Dacă asta e o încercare de a corecta istoria, e absurdă. Pelerinii nu au adus „genocidul“ în America. Abia s-au adus pe ei înșiși, jumătate dintre ei murind în acea primă iarnă, în 1620-21.

În ceea ce privește genocidul, exista deja în rândul popoarelor native, care duceau frecvent războaie de exterminare împotriva triburilor rivale. Dovezile arheologice demonstrează astfel de evenimente, iar europenii nu prea aveau ce să învețe popoarele native peste care au dat despre ambuscadă, tortură și pedeapsa cu moartea.

Dar dacă Ross încearcă pur și simplu să-și arate invectivitatea față de oamenii care fac parte dintr-un alt trib decât al său propriu, a făcut o treabă destul de bună. Povestea pe care o prezintă este că „oamenii albi“ au o „mitologie“ legat de Thanksgiving care îi înfățișează pe pelerini ca și cum „ar fi adus ceva de mare valoare în folosul populației deja existente pe aceste meleaguri“. Dar adevărul este că pelerinii „erau  falimentari“ și „nu au adus nimic de preț“.

Totuși, nu aceasta era părerea națiunii Wampanoag, cu care coloniștii albi din Plymouth au celebrat acea sărbătoare din toamna anului 1621 pe care o numim primul Thanksgiving. În primul rând, nativii Wampanoag i-au considerat pe pelerini un aliat important împotriva dușmanilor lor din tribul Narragansett, care păreau pregătiți să-i atace.

Au semnat un tratat cu coloniștii, care a continuat neîntrerupt timp de 50 de ani. De asemenea, indienii Wampanoag s-au implicat cu mult interes într-un comerț cu coloniștii, pentru a obține acces la mărfuri europene. În plus, pelerinii au adus creștinismul, care în decurs de o generație a atras la convertire un mare număr de nativi americani.

Desigur, Ross poate considera că toate acestea nu reprezintă „nimic de valoare“, dar cine este Ross pentru a judeca deciziile nativilor americani din secolul al XVII-lea, ajunși la disperare datorită unei epidemii care a ucis cea mai mare parte a tribului lor – o boală care a măturat Noua Anglie cu mulți ani înainte să sosească pelerinii?

Realitatea este că Ross a găsit o nișă în societatea americană contemporană care nu are nimic de-a face cu strămoșii sau cultura lui. Este nișa instigatorului la mânie profesionist. Dă bine la TV și în alte canale media pentru că, în definitiv, manifestările elocvente de furie sunt într-adevăr antrenante și, de asemenea, pentru că avem nevoie de o relaxare comică deghizată în indignare. Așa ceva nu este întotdeauna sau neapărat un lucru rău: „Let’s go, Brandon!“

Citește și Thanksgiving trebuie sărbătorit în vremuri grele, la fel de mult ca în cele bune

Însă furia dezlănțuită este cam tot ce ne poate oferi mass-media de stânga în prezent. Stânga lui Biden duce lipsă de argumente reale, bazate pe realitate, însă batjocurile prezentate ca și cum ar dezvălui realități ascunse au încă puterea de a energiza susținătorii. La urma urmei, Nicole Hannah-Jones tocmai a fabricat o carte de 600 de pagini, inspirată din versiunea ei imaginară privind trecutul americanilor. Versiunea condensată: bărbații albi sunt de vină pentru fiecare rău, fiecare suferință, fiecare nedreptate cauzată oamenilor de culoare din 1619 până astăzi. Ross are avantajul conciziei.

Acei pelerini Mayflower au mai adus alte câteva elemente care nu au ajuns pe lista lui Ross. Au adus toleranța religioasă atât ca principiu, cât și ca practică. Pactul Mayflower garanta că toți coloniștii, dintre care doar aproximativ jumătate erau pelerini, aveau dreptul de a-și mărturisi propria credință. (Puritanii, care au sosit mai târziu și s-au stabilit în Golful Massachusetts, nu erau toleranți.)

Coloniștii din Plymouth mai aveau un lucru: autoguvernarea democratică. În cele din urmă, Plymouth a devenit modelul pentru orașul New England și, apoi, pentru forma de organizare a întregii țări.

Astăzi, Stânga declară că disprețuiește colonialismul și că nu vede alt efect al lui decât uzurparea oamenilor și distrugerea mediului înconjurător. Acest lucru este puțin ciudat, având în vedere că și Stânga favorizează în general abolirea granițelor naționale.

Nu știu dacă acest lucru e valabil și în cazul lui Ross. Poate că el vrea să păstreze (sau poate să extindă) granițele rezervației Blackfeet din Montana. Pierderea controlului asupra pământului, pierderea independenței și alte nedreptăți a fost soarta tristă a multor nativi americani.

Dar istoria este complexă. Unii nativi americani au îmbrățișat civilizația occidentală; unii au căutat să îmbine tradiția cu valorile Occidentului; iar alții, precum Ross, au găsit nișe în tradiția occidentală în care acuzarea și mânia au devenit un nou tip de monedă.

În felul acesta, a urî sărbătoarea de Thanksgiving, precum și pe Columb, a devenit un ritual. Unii oameni urmăresc Parada Macy; unii se uită la meciuri de fotbal; unii se bucură de vizita rudelor; unii fac rugăciuni sincere de mulțumire înaintea lui Dumnezeu. Iar alții inventează povești despre violență și genocid.

Traducere și adaptare
Tribuna.US