O lege propusă de Biden va forța asiguratorii să plătească pentru „tranziția de gen“

Președintele Joe Biden a încercat să injecteze ideologia de gen în legile noastre încă din prima sa zi în funcție. El ar prefera un proiect de lege major precum Legea Egalității, care ridică categoriile „orientare sexuală“ și „identitate de gen“ la statutul avut de rasă și sex.

Dar acest demers e blocat în Senat. Așa că, deocamdată, administrația sa caută modalități de a introduce conceptele de orientare sexuală și identitate de gen în legislația existentă, analizează Jay Richards și Jared Eckert într-un articol Daily Signal.

Cea mai recentă tentativă? În ianuarie, Departamentul de Sănătate și Servicii Sociale SUA a propus o reglementare care ar adăuga termenii orientare sexuală și identitate de gen în legislația Affordable Care Act din 2010. Potrivit departamentului, aceste modificări vor asigura accesul celor ce se identifică drept LGBT la serviciile „necesare din punct de vedere medical“. Printre ele se numără intervențiile chirurgicale de „afirmare a sexului“ și „terapia hormonală“.

În realitate, reglementarea propusă de departament ocolește legea și tratează procedurile dubioase ca servicii medicale esențiale în planurile de asigurări de sănătate. Acest lucru nu doar contrazice ce spune știința și medicina, ci este dezastruos pentru companiile de asigurări, pentru furnizorii de servicii medicale și, mai ales, pentru cei care se luptă cu disforia de gen.

Sex, gen și discriminare

Legislația prezintă probleme din punct de vedere juridic, dar nu ar trebui să lăsăm ca asta să ne distragă atenția de la faptul că atacă exact definiția umanității. Pentru a înțelege acest lucru, ajută să țineți cont de următoarele definiții.

Prima este definiția „sexului“. Ființele umane sunt o specie dimorfă sexual. Cu foarte rare excepții (cum ar fi cele care rezultă din tulburările de dezvoltare sexuală, numite uneori „intersex“), toată lumea este în mod clar fie bărbat, fie femeie. Asta spune biologia. Și simțul realității – așa cum s-a observat în fiecare cultură, din orice perioadă și locație, de-a lungul istoriei.

Mulți oameni susțin, de asemenea, baza religioasă a caracterului sexual binar masculin-feminin. Cartea Geneza, de exemplu, spune că Dumnezeu ne-a creat „bărbat și femeie“.

Următorul termen este „gen“, care este cel mai adesea descris drept corespondentul social și psihologic al sexului – așa cum susținea sexologul Debra Soh . „Bărbat“ și „femeie“ au conotație sexuală. „Masculin” și „feminin“ fac referire la gen.

Apoi mai există „identitatea de gen“, termen care provine din vocabularul ideologiei de gen. Conform unei definiții populare, identitatea de gen „se referă la modul în care o persoană își percepe propriul gen“.

Observați circularitatea. Odată separată de sexul biologic, identitatea de gen poate însemna aproape orice. De aici și actuala taxonomie de 72 de genuri – ce poate fi extinsă, desigur.

Această schimbare subtilă de termeni este crucială. În spatele „serviciilor medicale de afirmare a genului“ se ascunde încercarea de a conforma corpul pacientului la identitatea sa de gen. Un astfel de „serviciu medical“ are însă, în cel mai bun caz, doar efect cosmetic. Nu poate realiza imposibilul: să schimbi sexul cuiva cu substanțe chimice sau bisturiul.

Regula Departamentului de Sănătate și Servicii Sociale ar elimina, de fapt, un element cheie al umanității noastre. Adică, ar înlocui sexul biologic, ca criteriu în serviciile medicale, cu o noțiune fluidă și iluzorie de identitate de gen. Asta, la rândul său, ar servi ca precedent pentru noi schimbări de politică în alte domenii.

Citește și „Știința“ periculoasă din spatele tranziției de gen

Conștiința și realitatea sexului

În ciuda infiltrării ideologiei de gen în birocrațiile guvernamentale, mulți oameni încă știu – pe bază rațională, științifică, medicală și/sau religioasă – că sexul este imuabil. Ei consideră că medicii și oficialii guvernamentali ar trebui să recunoască sexul ca fiind o realitate umană, nu să-l trateze ca pe o alegere sau, mai rău, ca pe o tumoare care poate fi îndepărtată chirurgical.

Multe companii de asigurări, medici și angajatori au această părere. Și nu vor vrea să fie implicați în intervenții chimice și chirurgicale în scopul „tranziției de gen“.  Dacă ar fi aprobată, noua reglementare HHS ar forța multe cadre din domeniul medical să-și încalce expertiza medicală și convingerile religioase.

Deși susținătorii propunerii afirmă că regula va respecta Religious Freedom Restoration Act din 1993 – care restricționează drastic interferența guvernului în convingerile religioase – excluderea procedurilor de afirmare a genului este considerată „prezumtiv discriminatorie“. Acest lucru se va bate însă cap în cap cu libertatea de conștiință – religioasă și medicală – a multor oameni.

În orice caz, opiniile bazate pe convingeri medicale, morale și religioase rezonabile și pe interesul superior al pacientului nu reprezintă discriminare. Guvernul federal nu ar trebui să le considere ca atare.

Nici necesare din punct de vedere medical, nici utile

Dar ce se întâmplă dacă, așa cum afirmă norma propusă, „dovezile clinice susțin necesitatea acordării de servicii medicale de afirmare a sexului“ și sugerează că astfel de beneficii „pot îmbunătăți în mod semnificativ sănătatea și bunăstarea“ pacienților?

Adepții susțin că procedurile de afirmare a genului sunt necesare din punct de vedere medical, deoarece presupusa alternativă la prescrierea de hormoni sau intervenții chirurgicale este sinuciderea. Prin urmare, scopul expres al acestor servicii este de a îmbunătăți starea psihică și de a preveni astfel sinuciderea.

În ciuda afirmațiilor activiștilor, dovezile clinice arată exact contrariul. Un studiu din 2019 pe cel mai mare set de date de la pacienți care au suferit intervenții chirurgicale de afirmare a sexului „nu a demonstrat niciun avantaj al intervenției chirurgicale în raport cu serviciile medicale ulterioare pentru tulburările de anxietate“.

De asemenea, nu a constatat niciun beneficiu în cazul intervențiilor chimice, cum ar fi terapia cu hormoni încrucișați.

Cel mai amănunțit studiu de monitorizare ulterioară este mult mai îngrijorător. El arată că cei care au suferit intervenții chirurgicale de afirmare a sexului au, după 10 până la 15 ani, șanse de 20 de ori mai mari să se sinucidă, comparativ cu ceilalți din categoria lor.

Există și alte riscuri serioase pentru cei care iau medicamente și fac intervenții chirurgicale în scopul tranziției de gen. Hormonii pentru blocarea pubertății duc la scăderea densității osoase și împiedică „maturizarea adecvată a creierului adolescenților“. Cei care folosesc terapia cu hormoni încrucișați au un risc mai mare de boli cardiovasculare, depresie și sterilizare permanentă, printre altele. Operațiile de „re-alocare a sexului“ implică riscuri și mai mari, care duc la complicații pe termen lung și mai multe probleme psihice.

Citește și Unii democrați sunt de-a dreptul furioși că partidul lor promovează nebunia identității de gen

Interpretare greșită în cazul Bostock

În ciuda tuturor acestor probleme pe care reglementarea HHS le implică, hotărârea Curții Supreme din 2020 în Bostock v. Clayton County impune adoptarea ei?

Departamentul de Sănătate și Servicii Sociale pare să considere că da. Ei își motivează propunerea prin alte două directive. Prima, „Prevenirea și combaterea discriminării pe baza identității de gen sau a orientării sexuale“, este un ordin executiv pe care Biden l-a emis în prima zi de mandat. A doua este notificarea de punere în aplicare a acestuia, emisă de Departament pe 10 mai 2021.

În ambele documente, administrația citează decizia Curții Supreme ca bază pentru a extinde sensul discriminării sexuale încât să includă orientarea sexuală și identitatea de gen. Aceasta este însă o denaturare a raționamentului instanței.

Potrivit judecătorului Neil Gorsuch, instanța a plecat de la „ipoteza că ‘sex’ însemna ceea ce sugerează angajatorii, referindu-se doar la distincțiile biologice dintre bărbat și femeie“.

Gorsuch a subliniat caracterul limitat al deciziei, declarând că hotărârea avea în vedere doar Titlul VII din Legea drepturilor civile din 1964, care vizează doar domeniul muncii. El a anticipat așadar și a respins viitoarele încercări de a face analogie între Bostock și alte reglementări privind drepturile civile.

În plus, instanța a accentuat faptul că Religious Freedom Restoration Act are statut superior. Drept urmare, în multe contexte, acesta protejează acțiunile care altfel ar putea încălca o normă de nediscriminare. În unele cazuri, a menționat Gorsuch, legea s-ar putea aplica chiar și în domeniul muncii. Din nou, Gorsuch a căutat să preîntâmpine interpretarea greșită a hotărârii instanței din cazul Bostock.

Iar noua reglementare se bazează pe o astfel de interpretare greșită. Nu are temei juridic pentru a modifica prevederile de nediscriminare propuse și contrazice sensul evident al legilor împotriva discriminării pe bază de sex.

Efecte costisitoare

Începând cu interpretarea greșită a deciziei din Bostock și până la justificările medicale eronate pe care le invocă, această nouă reglementare este în mod clar rezultatul ideologiei de gen, nu al dovezilor ștințifice solide și al unei analize sănătoase. Dacă este aprobată, norma ar submina și mai mult cercetările și serviciile medicale pentru disforia de gen.

Ar obliga companiile de asigurări, furnizorii de servicii medicale și angajatorii ce oferă asigurări de sănătate să plătească și/sau să efectueze proceduri periculoase care, pentru mulți dintre ei, înseamnă încălcarea convingerilor medicale și religioase. Pe scurt, reglementarea ar încălca drepturile fundamentale ale americanilor și ar face rău tocmai celor pe care încearcă să îi ajute.

Traducere și adaptare
Tribuna.US