O națiune instruită să vadă rasism în orice, se va concentra doar asupra rasei

Un liceu din Oregon a amânat ședința în care urma să voteze pentru a-și schimba mascota din Trojan în Evergreens, de teamă că imaginea coniferelor ar putea fi considerată un lucru rasist, analizează TheFederalist. 

Liceul Ida B. Wells-Barnett, numit după proeminentul activist și jurnalist de culoare care a documentat linșajul din epoca de după Războiul Civil, lua în calcul înlocuirea mascotei pentru a adopta un simbol care să reprezinte mai bine legătura sa cu comunitatea.

Membrii consiliului s-au plâns, însă, că arborii veșnic verzi ar evoca imagini care amintesc de execuția brutală a afro-americanilor.

„Cred că toată lumea are scăpări și consider că acesta ar fi putut fi o scăpare majoră“, a spus directorul Michelle DePass în cadrul ședinței de consiliu.

Episodul este emblematic pentru modul în care țara a ajuns să trateze conceptul de rasă, considerând minoritățile etichetate drept oprimate de stânga cea trezită ca fiind grupuri fragile de interes special, pe care americanii trebuie să le sprijine cu religiozitate conform dreptății morale a „anti-rasismului“.

Citește și Iluzia diversității și goana după mediocritate

Peste tot, americanilor li se amintește în mod explicit de inechitățile rasiale suferite de grupurile minoritare, ca dovadă a rasismului lor inerent și a trecutului și prezentului iremediabil rasist al națiunii.

Începând de la o vârstă fragedă, americanii sunt bombardați cu statistici și anecdote, pe orice teme, de la venituri până la starea de sănătate, care sunt întotdeauna defalcate în funcție de rasă pentru a evidenția disparitățile ce plasează minoritățile în poziția de victime și le definește destinul ca fiind determinat de circumstanțe rasiste, nu de responsabilitatea personală.

Această ideologie a victimizării abjecte, predată în săli de clasă, redacții și săli de consiliu, după ce a fost înmulțită pentru o întreagă generație în campusurile universitare de stânga, a produs în prezent o națiune constrânsă periculos de o obsesie toxică față de rasă.

Conform acestei doctrine, orice și absolut tot trebuie cercetat prin prisma standardelor de acceptare culturală din secolul XXI, pentru a elimina rasismul otrăvitor. Însă această obsesie este rădăcina declinului american. O națiune instruită să țină cont doar de rasă se va concentra doar asupra rasei.

Americanii sunt învățați acum să vadă rasismul în toate, chiar și acolo unde nu există. Copacii sunt rasiști. Drumețiile sunt rasiste. Cutia de cereale este rasistă. Ilustrațiile tale cu Moș Crăciun și Iisus sunt rasiste. A pretinde altceva, în privința oricăreia dintre ele, este, de asemenea, rasist.

Minoritățile sunt instruite să se considere oprimate iremediabil și că au parte de nenumărate agresiuni la fiecare pas. Orice mică abatere nepoliticoasă poate fi condamnată cu indignare morală ca fiind rasistă, iar făptuitorul ei denigrat ca un ticălos, vinovat de cauzarea unor traume personale profunde.

Însă așa-numita traumă este doar o preconcepție, inoculată de anii de îndoctrinare trezită.

Nimic din toate acestea nu înseamnă că rasismul nu există. Americanii pot și ar trebui să recunoască că există tensiuni rasiale care trebuie soluționate.

Cu toate acestea, obsesia radicală de a defini fiecare aspect al culturii moderne prin lentila exhaustivă a „anti-rasismului“, nu a făcut decât să intensifice tensiunile, înșelând milioane de americani bine intenționați, îngroziți de eticheta rasistă, și implicându-i în proces.

Iar „anti-rasismul“ utilizat de stânga politică pe post de armă în scopuri politice, de intimidare a adversarilor, a reprimat dezbaterile, a produs divizare și a dus doar la crearea unui alt tip de rasism.

Citește și Cum ajută Stânga la a face America rasistă din nou

Certurile legat de cerințele de identificare a alegătorilor, incluse în recenta lege electorală adoptată de republicani în Georgia, oferă o ilustrare perfectă a rasismului curent ce infectează corporatiștii treziți și Partidul Democrat, care susțin – în numele anti-rasismului, desigur – că cerințele de identificare impuse pentru a vota sunt prea dificile pentru minorități.

Mai există apoi demersurile de afirmare și presiunea pentru oferirea unor compensații, promovată de Partidul Democrat, care susține că minoritățile nu sunt capabile să atingă visul american fără salvatori albi și miliarde de dolari sub formă de ajutoare speciale.

Relațiile rasiale nu se îmbunătățesc sub lentila obligatorie a anti-rasismului. În această privință, aproape toți americanii sunt de acord. Potrivit unui sondaj Gallup, în 2008, anul în care americanii și-au ales primul președinte de culoare, 70% dintre adulții albi și 61% dintre cei de culoare au spus că relațiile inter-rasiale erau „foarte“ sau „oarecum bune“.

Doar 46% dintre adulții albi și 36% dintre cei de culoare au spus același lucru în 2020.

Dacă am învățat măcar ceva din accelerarea radicală a anti-rasismului de anul trecut, în războiul cultural, acel lucru ar fi că abordarea daltonistă a fost probabil atitudinea corectă.

Opusul s-a dovedit a fi o formă agresivă de rasism, ce propovăduiește bigotismul așteptărilor scăzute învelit în dreptatea morală a justiției sociale.

Tribuna.US