OPINIE | Biden se folosește intenționat de imigranții ilegali pentru a-i ataca pe americani

Pentru Casa Albă a lui Biden, imigrația ilegală reprezintă doar politică: Politica unei viabilități electorale mai ample, politica unei viitoare demografii cu drept de vot, politica satisfacerii bazei electorale și, mai nou, politica răzbunării.

Această ultimă fațetă a intrat în scenă recent, odată cu planul anunțat de către Administrație de a obliga milioanele de imigranți ilegali care trec granița să rămână în Texas, analizează Christopher Bedford pentru The Federalist.

Dar această politică a început cu mult timp în urmă, când fostul vicepreședinte participa la o dezbatere cu următoarea generație de lideri democrați. Fostul său șef inflamase spiritele pe această temă de multă vreme controversată cu amnistia sa extra-congresuală pentru „Visători“.

Președintele Barack Obama a conferit putere unor activiști radicali din domeniul imigrației care, în cele din urmă, aveau să-l înfrângă în propria sa Casă Albă – și să ducă programul politic al partidului mult spre stânga.

Până la alegerile primare din 2020, doar Joe Biden se mai opunea ideilor cele mai nebunești de reformă ale acestora, inclusiv dezincriminarea traversării ilegale a frontierei și desființarea Imigrations and Customs Enforcement (ICE).

În ciuda faptului că era în vârstă, că era vizibil în declin și că fusese ignorat în mod repetat de președintele Barack Obama și de restul politicienilor importanți, conducerea partidului știa că trebuie să adopte poziții mai de centru pentru a concura cu succes la alegerile generale.

Faptul că era bătrân și nedorit a trecut pe locul doi, după putere: Joe Biden era omul potrivit.

Desigur, extinderea imigrației din lumea a treia făcea de mult timp parte din planul democraților. Cu zeci de ani înainte ca Tucker Carlson să fie criticat pentru că a atras atenția asupra acestui lucru, cartea de succes a lui Ruy Teixeira și John Judis, The Emerging Democratic Majority, a enumerat ascensiunea relativă a blocului politic format din imigranți drept una dintre cheile regatului.

Ulterior, cartea lui James Carville, strategul lui Clinton, 40 More Years-How Democrats Will Rule the Next Generation, a îmbrăcat pumnalul într-o mănușă de catifea. Teza lui Carville, conform căreia „Schimbările demografice vor continua să sporească rândurile democraților până când republicanii nu vor avea altă opțiune decât să se predea“, se lamenta Teixeira în 2020, „este o narativă extrem de familiară mie, deoarece are ca fundament o variantă epurată a propriei mele opere“.

După victoria președintelui Donald Trump, Teixeira a rămas consternat de modul în care democrații au tratat teoria sa, trădându-i pe alegătorii albi din clasa muncitoare, de care el considera că încă mai aveau nevoie, în schimbul noilor veniți și al imigranților ilegali.

Pentru partid, însă, este prea târziu pentru pocăință (demonstrată din plin pe scena dezbaterilor primare din 2020). Stânga a depus mari eforturi pentru a convinge că imigrația necontrolată reprezintă un imperativ moral și politic – o insignă obligatorie a progresistului adevărat.

Citește și Raport: Imigrația ilegală generează costuri medicale de miliarde de dolari în facturi neplătite

Nici faptul că frontiera a ajuns sub controlul cartelurilor, nici traficul de persoane sau de droguri cu care vine la pachet acest lucru nu reprezintă un impediment. În rândul credincioșilor democrați, fundamentele profund britanice ale Statelor Unite au fost măturate de un nou mit al creației, scris de poeta Emma Lazarus la un secol de la sfârșitul oficial al Revoluției Americane.

Pentru baza liberală, imigrația ilegală a devenit o obligație morală – și orice președinte democrat care speră să fie reales ar face bine să se alinieze acestei ideologii.

Însă speranțele și visele clasei activiste nu se potrivesc întotdeauna cu realitățile de pe teren. Primarul orașului New York, Eric Adams, a devenit viral recent după ce a prezis că imigrația ilegală „va distruge orașul New York“.

„Aici vin 10.000 de imigranți în fiecare lună“, s-a plâns primarul democrat al unei urbe ce se laudă că e oraș sanctuar. „Acum, din nou, oameni de pe tot globul s-au hotărât să vină pe la frontiera noastră sudică direct în New York City“.

N-a trecut mult și loialul LA Times relata că Administrația analizează o „politică de rămânere în Texas“, care l-ar împiedica pe guvernatorul republican să oblige „sanctuarele“ democrate din nord-estul țării să împartă povara pe care politicile de imigrație ale președintelui o pun pe umerii lor.

Ca să vă faceți o imagine de ansamblu, New York-ul se plânge că au sosit 110.000 de imigranți ilegali din primăvara anului trecut, dar în Texas, 200.000 de imigranți ilegali sunt arestați la graniță în fiecare lună.

În lunile cele mai aglomerate privind trecerile ilegale în Valea Rio Grande, se înregistrează 8.000 de arestări pe zi, în ciuda unei populații cât o șesime din cea a New York-ului.

La un moment dat, în septembrie 2021, numai în afara orașului Del Rio, 15.000 de haitieni au campat sub un pod. Populația orașului este de doar 34.000 de locuitori.

Toate acestea sunt rezultatul direct al politicilor de frontieră ale președintelui.

Mai mult, știrea privind planul Casei Albe de a transforma granița nordică a Texasului în granița sudică a Statelor Unite survine la scurt timp după încercarea Administrației de a împiedica Texasul să contribuie financiar la apărarea propriei frontiere, legând efectiv statul Lone Star de mâini înainte de a-l executa.

Citește și Departamentul de Justiție dă în judecată statul Texas pentru blocarea imigranților ilegali

Politica, imigrația și azilul au o istorie lungă și tristă în Statele Unite. Deși antipatia publică dintre foștii președinți democrați Jimmy Carter și Bill Clinton a fost adesea atribuită nemulțumirii celui mai în vârstă cu privire la adulterul flagrant comis de Clinton, dușmănia lor este veche de aproape o jumătate de secol, de pe vremea când Clinton era un tânăr democrat în plină ascensiune.

A început în primăvara anului 1980, când dictatorul cubanez Fidel Castro a testat devotamentul președintelui democrat Jimmy Carter față de „masele nevoiașe“, golindu-și închisorile și spitalele de boli mintale pe coasta americană.

Copleșit, dar devotat, Carter a trimis 10.000 dintre noii sosiți la un fort din Arkansas, unde guvernatorul Clinton, aflat la primul mandat, urma să se confrunte cu o bătălie dificilă pentru realegere în toamnă.

Locuitorii speriați s-au înarmat, iar armata a fost trimisă pentru a menține ordinea în fort, dar vara a fost marcată de o revoltă violentă în închisoare, care s-a încheiat cu o răfuială tensionată între localnicii înarmați și militari, pe de o parte, și 1.000 de cubanezi furioși, pe de altă parte.

După revoltă, Carter a promis că se va potoli, dar realitatea a fost mai puternică și a sfârșit prin a trimite oricum mai mulți cubanezi în Arkansas.

Decizia a fost aproape un dezastru pentru familia Clinton, ai cărei adversari republicani au difuzat constant reclame despre revolta violentă și despre trădarea lui Carter.

„Trimiteți-i într-un fort dintr-o zonă mai caldă, în vest, undeva unde oricum nu veți câștiga în noiembrie“, implorase, fără succes, guvernatorul Clinton.

„Mesajul Casei Albe părea să fie: ‘Nu vă plângeți, doar descurcați-vă cu mizeria pe care v-am pus-o în brațe’“, a scris fosta Primă Doamnă Hillary Clinton în memoriile sale.

În prezent, președintele știe că 87% dintre imigranții ilegali care se îndreaptă spre orașele democrate nu sunt trimiși cu autobuzul de guvernatorii republicani, ci o fac din proprie inițiativă pentru a căuta un loc de muncă.

Dar el știe, de asemenea, că, în timp ce aliații săi din mass-media națională sunt dispuși să închidă ochii, primarii orașelor sanctuar nu pot tolera consecințele reale ale politicilor propriului partid.

Pe scurt, președintele știe că politicile sale în materie de imigrație fac rău americanilor.

Casa Albă știe acest lucru și încearcă să îl ascundă; să îl igienizeze; să îl țină departe de ochii copiilor lor. Casa Albă știe acest lucru și se folosește de el pentru a-și pedepsi adversarii. S-a zis cu imperativele morale.

Tribuna.US