Tsunamiul roșu din 2022 s-a dovedit a fi doar o clipocire și, oricât de tentant ar fi să-i acuzăm pe democrați pentru asta, vina le aparține în mod di
Tsunamiul roșu din 2022 s-a dovedit a fi doar o clipocire și, oricât de tentant ar fi să-i acuzăm pe democrați pentru asta, vina le aparține în mod direct organelor de conducere ale partidului Republican, începând de la nivel de stat și până la Republican National Committee (RNC), analizează Kira Davis pentru Red State.
Decizia Dobbs i-a afectat, fără îndoială, pe candidații republicani în acest ciclu electoral. Chiar și așa, 2022 a fost unul dintre cele mai propice momente pentru o victorie republicană din istoria recentă.
Restricțiile COVID prelungite, inflația masivă, creșterea vertiginoasă a prețului la benzină, tulburările pe plan internațional, o criză masivă la graniță și criminalitatea din orașele democrate din întreaga națiune nu erau doar subiecte cheie cu care partidul să candideze, ci probleme care afectau la propriu alegătorul american.
Acele probleme erau palpabile, iar consecințele nefaste le trăim cu toții. Alături de un accent fără precedent pe educația publică și drepturile părinților, aceste chestiuni au oferit republicanilor o ocazie unică pentru a transmite valorile partidului și a convinge electoratul de centru.
Deși Republicanii au reușit să câștige la limită Camera, per ansamblu au eșuat lamentabil. La cursele pentru Senat au avut o grămadă de candidați slabi, susținuți cu sume uriașe – care, la urma urmei, nu au fost folosiți cum trebuie.
Platforma republicană include soluții bune pentru problemele națiunii. Banii și ideile propuse ar fi trebuit să fie de ajuns. Dar nu a fost așa și, la un moment dat, trebuie să privim în jur și să ne întrebăm ce ar trebui schimbat pentru a profita în mod corespunzător de eșecurile de guvernare ale Democraților.
În sectorul privat, dacă un director general înregistrează ani de zile rezultate slabe, este înlocuit destul de repede. Cel ce se află la conducere dictează direcția, iar direcția unei companii de succes ar trebui să fie întotdeauna ascendentă. Când lucrurile nu stau așa, nu angajații sunt de vină; întotdeauna se consideră că problema vine de la cei de sus.
Citește și Ben Shapiro: Concluzii la finalul alegerilor
În sectorul politic, elitele pot pur și simplu să continue să o dea în bară, și exact asta face de ani de zile actuala președintă a RNC, Ronna McDaniel. În epoca Trump poate că a întâmpinat provocări unice, dar aceasta nu mai este o scuză în prezent. Nu mai există perioadă de grație pentru McDaniel. Timpul cât a ocupat această poziție s-a soldat cu dezamăgire și costuri ridicate. Colegul meu de la RedState, Bonchie, a formulat foarte bine situația într-un articol recent:
„Ca președinte al RNC, Ronna McDaniel a fost un dezastru total și este uimitor că nu a demisionat în dizgrație. De când a preluat conducerea, Republicanii au fost înfrânți prin valul albastru din 2018, au pierdut Casa Albă și Senatul în 2020, iar în 2022 au irosit probabil cele mai bune circumstanțe electorale din ultimele decenii, obținând cu greu doar victoria din Camera Reprezentanților în locul unui masiv val roșu.
Ca și cum nu era de ajuns, McDaniel s-a lăudat apoi în presă cât de bine s-au descurcat, ea și partidul, când era evident pentru oricine că au ratat major la alegeri. O persoană care are tupeul să își manipuleze propriii alegători în felul acesta nu are ce căuta în funcții de conducere.
Indiferent de calitățile pe care le avea când Donald Trump a ales-o ca președinte al RNC, acestea nu au generat victorii electorale. La un moment dat, a repeta același lucru la nesfârșit în timp ce continui să pierzi reprezintă definiția nebuniei.
McDaniel a eșuat și, dacă ar fi cu adevărat interesată ca Republicanii să câștige, s-ar da la o parte și ar permite partidului să-și împrospăteze forțele.
Fără îndoială, funcția de președinte al RNC este o poziție ingrată. Atribuțiile sunt vaste – mesaje, strategii și strângere de fonduri, pentru a numi doar câteva. Într-un partid care reprezintă 50 de state, este cu siguranță dificil să mulțumești pe toată lumea, tot timpul.
Evident, trebuie să se țină cont și de politica internă. În spatele scenei se întâmplă multe lucruri de care masele nu vor avea niciodată cunoștință. Îi mulțumesc lui McDaniel pentru timpul și efortul depus, dar nu pot, cu bună știință, să îi susțin o nouă candidatură pentru acest post.
Alte două nume au fost puse în discuție ca pretendenți la funcția de președinte RNC: Lee Zeldin și Harmeet Dhillon. Sincer, oricare dintre ei ar reprezenta o schimbare binevenită pentru partid, dar eu o prefer pe Dhillon.
În calitate de avocat constituționalist și fost vicepreședinte al Partidului Republican din California, ea a fost în prima linie a luptei împotriva interferențelor democraților în viața privată, în special în perioada pandemiei.
Nu știu dacă ați observat, dar America trece în prezent printr-un moment de criză constituțională și, deocamdată, doar SCOTUS ne desparte de un colaps constituțional complet.
Ar fi frumos să știm că avem un președinte RNC care nu numai că ia în serios această criză, dar a și acționat pentru a o soluționa.
Dhillon a fost implicată îndeaproape în unele dintre cele mai importante cazuri din țară pe teme constituționale și, cel mai recent, a mers în Arizona pentru a analiza problemele de fraudă electorală din acest stat.
Știm cu toții că Districtul Maricopa va continua să fie o problemă pentru colegiul electoral. Dhillon este capabilă să confrunte această problemă.
Mai există un domeniu în care cred că avocatul californian ar juca un rol important în calitate de președinte RNC. Statul nostru devine un câmp de luptă politică vital. Da, suntem în prezent un stat democrat și, desigur, acest lucru este descurajator. Dar nu uitați vechea zicală: „Cum merge California, așa merge și națiunea“.
Mulți oameni s-ar putea simți suficient de superiori din punct de vedere moral pentru a ironiza progresismul nostru ridicol, dar uitați-vă cu atenție în jurul vostru înainte de a o face.
Am exportat cu succes unele dintre cele mai nebunești politici ale noastre: Energia verde, politici atroce de educație sexuală și programe de învățământ public care sexualizează copiii; votul prin corespondență; restricțiile COVID; infracționalitatea și fenomenul persoanelor fără adăpost; haosul de la graniță.
Lista poate continua și nu trebuie să o explic. O știți deja, pentru că vă plângeți de ea și în statele voastre.
Iar acum s-ar putea să urmeze cel mai îngrozitor export dintre toate – guvernatorul Gavin Newsom.
California este un teren fertil, iar cei care au altă părere ar face bine să își amintească faptul că victoriile din Congresul californian i-au ajutat pe Republicani să obțină controlul asupra Camerei.
Partidul din statul nostru a ales să se concentreze extrem de mult pe votul americanilor de rasă asiatică și nativi din Pacific (AAPI). Avem o populație uriașă de acest gen în stat, care devine un segment demografic influent.
Este o strategie înțeleaptă dacă este implementată cu atenție. Dhillon este un imigrant indian care a devenit întruchiparea visului american. Ea este familiară cu politica californiană, reprezintă un electorat din ce în ce mai influent și poate avea un rol important în stoparea perversiunii politice pe care statul nostru o propagă.
Și da, e capabilă și să obțină finanțare. Este avocat, este obișnuită să convingă oamenii să dea bani.
GOP nu stă deloc bine, în ciuda recentei victorii electorale prin care au preluat controlul Camerei Reprezentanților. Victoria în următorul ciclu electoral este vitală pentru supraviețuirea sa. America ar trage ponoasele de pe urma unei noi runde a administrației Biden pentru următorii treizeci de ani, dacă acesta va trăi suficient de mult pentru a candida din nou.
Avem nevoie de lideri puternici care să susțină și să cultive o cultură a victoriei în RNC. Dhillon poate face asta. Merită să i se dea cel puțin șansa de a încerca.
Ronna McDaniel a avut șansa ei și s-a dovedit a fi un lider mediocru. Este timpul să mergem mai departe.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS