Termenii permisiv sau progresist nu reprezintă cea mai corectă definiție a nivelului la care s-a extins sinuciderea asistată în Canada, lucru care s-a
Termenii permisiv sau progresist nu reprezintă cea mai corectă definiție a nivelului la care s-a extins sinuciderea asistată în Canada, lucru care s-a întâmplat practic peste noapte. Scandalos și inacceptabil ar fi mai potrivit, analizează Anthony Furey pentru The Epoch Times.
În ultimele luni, canadienii au fost șocați de știri despre oameni care au luat în considerare, li s-a oferit sau li s-a aprobat ceea ce noi numim „asistență medicală pentru a muri“ (MAiD) din motive care depășesc cu mult ceea ce ne-am imaginat.
Atunci când MAiD a fost inițial introdusă, în urmă cu cinci ani, persoanele eligibile trebuiau să fie la capătul vieții. Anul trecut, guvernul federal liberal a eliminat această condiție.
În prezent, e suficient ca persoana „să sufere de o boală, o afecțiune sau un handicap grav și incurabil“, potrivit guvernului. Dar mulți critici susțin că acești termeni sunt prea vagi și interpretabili.
De asemenea, începând din martie anul viitor, persoanele care suferă de boli mintale vor fi eligibile pentru MAiD.
Au apărut deja știri despre veterani cu handicap care au sunat la Veterans Affairs Canada pentru a solicita servicii obișnuite, primind în schimb oferta de MAiD ca opțiune alternativă, fără a solicita așa ceva.
Se mai relatează apoi despre persoane care se confruntă cu o sărăcie cruntă și care iau în calcul varianta MAiD. Se prea poate ca, tehnic vorbind, aceștia să fie eligibili datorită unui handicap sau a unei boli pe care o au, dar ceea ce-i constrânge de fapt să urmeze această cale sunt problemele cauzate de sărăcie.
Citește și Canada: Un veteran solicită ajutor medical, iar guvernul îi propune eutanasia
Apărătorii actualului regim afirmă că acestea sunt exemple extreme și că există măsuri de precauție riguroase pentru a împiedica ca lucrurile să scape de sub control. Ei subliniază faptul că orice candidat trebuie să fie evaluat de doi medici diferiți și că procedura de sinucidere asistată nu poate fi pusă în aplicare decât după 90 de zile de la prima aprobare, ceea ce le oferă oamenilor timp să se răzgândească.
Dar adevărul este că, în prezent, Canada tratează MAID ca pe orice alt serviciu guvernamental – creând pliante informative și linii telefonice gratuite pentru a ajuta oamenii să îl acceseze.
Există acum coduri speciale pentru ca medicii să poată factura evaluările MAiD. Deși este logic ca doctorii să fie plătiți pentru timpul lor, acest lucru reprezintă totodată o normalizare birocratică a MAiD în cadrul sistemului nostru de sănătate.
Medicii din Canada care inițial și-au exprimat sprijinul pentru legalizarea MAiD în cazul muribunzilor suferinzi și-l retrag acum. Dr. Sonu Gaind, de exemplu, este președintele echipei de evaluare MAiD în cadrul Humber River Hospital din Toronto și a trecut de la a fi un susținător al serviciului de sinucidere asistată la a critica vehement direcția în care se merge.
Multe persoane par să aibă parte de aceeași schimbare de mentalitate, inclusiv eu.
„Face sens ca un adult sănătos la cap, care trăiește într-o societate liberă, să aibă posibilitatea de a-și pune capăt vieții dacă are dureri continue“, scriam eu într-un editorial de acum șapte ani.
Felul în care vedeam atunci lucrurile, în care probabil majoritatea le vedeau, era o persoană care suferea de dureri debilitante și care deja era aproape de sfârșitul vieții, așa că încerca să scape de agonie.
Un bun exemplu ar fi cineva cu cancer în stadiu avansat sau cu scleroză amiotrofică în fază terminală, când niciun medic nu mai vede vreo șansă de vindecare.
Ceea ce se petrece acum e mult diferit.
Citește și Sinuciderea asistată nu implică nici demnitate, nici lipsa durerii
Ross Douthat, editorialist New York Times, menționează despre sistemul MAiD din Canada:
„Vedem modurile întunecate în care eutanasia interacționează cu alte probleme actuale – izolarea generată de destrămarea familiei, răspândirea bolilor cronice și a depresiei, presiunea exercitată asupra societăților îmbătrânite și cu rată scăzută a natalității pentru a-și reduce costurile cu asistența medicală“.
Cât timp va mai dura până când vom auzi din partea oficialităților că sinuciderea asistată poate fi soluția la atâtea dintre problemele societății?
Persoanele cu handicap se întreabă ce înseamnă toate acestea în ceea ce le privește. Și au dreptate să ridice astfel de întrebări.
Mai sunt apoi cei ce se tem că eufemismul „minori maturi“ va fi folosit pentru a justifica uciderea copiilor în mod legal. Și ei ar trebui să continue să-și exprime îngrijorările.
Deși pare o nebunie să credem că regulile vor deveni și mai permisive, pare că orice este posibil dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat deja.
A afirma doar că mergem în jos pe o pantă alunecoasă este prea puțin spus. Ne prăbușim de-a dreptul, cu o viteză amețitoare și este timpul să punem frână.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS