Opinie Dennis Prager: Sovietizarea Californiei

Scriu acest editorial la întoarcerea acasă în California, după cinci zile petrecute în Florida. Pentru prima dată de la prima mea călătorie la Los Angeles în 1974 și de când m-am mutat acolo, doi ani mai târziu, mi-a fost groază să merg în California.

În acea primă călătorie, ca tânăr de 25 de ani din New York, am experimentat un entuziasm palpabil uitându-mă la panoul de zboruri al American Airlines de pe aeroportul JFK și văzând „Los Angeles“.

Pentru majoritatea americanilor, chiar și numele „California“ provoca entuziasm, admirație, chiar invidierea californienilor și mai ales … libertate. Deși America a reprezentat întotdeauna libertate, în America, California exemplifica cel mai bine libertatea.

Cu toate acestea, iată-mă aici, într-un stat în care domnește corupția (unul dintre cei mai de seamă democrați ai ultimei jumătăți de secol mi-a spus cu ani în urmă că politicienii din California sunt decor de vitrină; în California, adevărata putere este exercitată de sindicate) și unde, timp de nouă luni, viața normală a fost întreruptă, școlile au fost închise și întreprinderile mici au fost distruse într-un număr fără precedent.

În ultimele cinci zile petrecute în Florida, un stat guvernat de partidul pro-libertate, am mers oriunde am dorit. În primul rând, am putut lua masa atât în ​​interiorul restaurantelor, cât și în aer liber.

Într-unul din ele, când m-am ridicat în picioare pentru a face fotografii cu persoane care serveau masa, un client care m-a recunoscut a venit și mi-a spus:

„Presupun că doar faci poze cu oameni care mănâncă într-un restaurant“. Exact asta făceam.

Mi-am dus chiar și cei doi nepoți la o pistă de bowling, plină de oameni ce se distrau jucând nenumărate jocuri arcade, precum și bowling.

Nimic din toate acestea nu este permis aproape nicăieri în California. Devine un stat polițienesc, înrădăcinat în înșelăciune și iraționalitate.

Restaurantele au fost închise (cu excepția comenzilor cu livrare), chiar și cele cu servire în aer liber, fără niciun motiv științific.

După ce au ordonat închiderea restaurantelor din districtul Los Angeles, autoritățile sanitare de acolo au recunoscut în instanță că nu aveau dovezi că servirea mesei în aer liber este periculoasă; au comandat închiderea restaurantelor, chiar și a celor cu servire în aer liber, numai pentru a ține oamenii acasă.

Afirmația Stângii că „face ce zice știința“ este o minciună. Stânga nu face ce zice știința; face ce zic oamenii de știință cu care este de acord și îi respinge pe toți ceilalți din domeniu catalogându-i drept „anti-știință.“

Știința nu spune că a mânca în interiorul unui restaurant la cel puțin 2 metri de alte mese, și mai ales în afara restaurantului, este un lucru potențial fatal, dar a mânca în interiorul unui avion la câțiva centimetri de străini este în regulă.

Știința nu spune că protestele în masă în timpul unei pandemii (în timp ce oamenilor li se spune în mod constant să păstreze distanța socială) reprezintă un beneficiu pentru sănătate, dar oamenii de știință de stânga susțin că reprezintă – atunci când sunt îndreptate împotriva rasismului.

În iunie, Jennifer Nuzzo, epidemiologist la Johns Hopkins, a postat pe Twitter: „În acest moment, a nu protesta pentru a cere încetarea rasismului sistemic reprezintă un risc pentru sănătatea publică ce depășește cu mult daunele produse de virus“. Ea l-a citat pe fostul șef al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, Tom Frieden:

„Pericolul la adresa ținerii sub control a virusului Covid provocat de protestele în aer liber este mic în comparație cu amenințarea creată atunci când guvernele acționează în moduri în care se pierde încrederea comunității. Oamenii pot protesta pașnic ȘI pot coopera pentru a opri virusul Covid. Violența dăunează sănătății publice“.

Chiar și New York Times a recunoscut, în iulie, standardul dublu: „Experții din domeniul sănătății publice au considerat protestele anti-lockdown drept întruniri periculoase într-o pandemie. Experții din domeniul sănătății par a nu fi la fel de confortabili să facă la fel, acum că marșurile sunt împotriva rasismului.“

Știința nu spune: „Bărbații nasc“ sau „Bărbații au menstruație“. Dar Stânga susține în mod regulat că „știința spune“ astfel de lucruri și că „știința spune“ că există mai mult de două sexe, mult mai multe.

Ultima dată când am simțit că părăsesc o societate liberă și intru într-una lipsită de libertate a fost când am vizitat țările comuniste din Europa de Est. În timpul Războiului Rece, ca student absolvent specializat în comunism, călătoream prin țările cunoscute drept sateliți sovietici: Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, România și Bulgaria.

În mijlocul călătoriilor mele, mă opream în Austria pentru a lua o gură de aer liber.

Niciodată nu mi-am imaginat că aș experimenta vreodată ceva similar în America, Țara Oamenilor Liberi, țara Statuii Libertății și a Clopotului Libertății. Dar am simțit-o ieri, când am părăsit Florida și m-am întors în California.

Nu există nicio îndoială că America devine, dacă nu a devenit deja, două țări: una care prețuiește libertatea, de la a permite micilor întreprinderi să funcționeze până la a da voie oamenilor să spună ceea ce cred și una care disprețuiește libertatea, începând cu servirea mesei în restaurante și până la libera exprimare.

Aproape zilnic sunt întrebat, de prietenii din toată țara și de cei care sună la emisiunea mea națională de radio, dacă intenționez să rămân în California. Dacă nu ar fi toți prietenii apropiați care locuiesc aici și sinagoga pe care am fondat-o împreună cu alți prieteni, răspunsul ar fi nu. Dar la un moment dat, sunt sigur că voi părăsi acest satelit sovietic în favoarea unui stat liber.

Întrebarea majoră și mult mai importantă este: cât timp vor rămâne statele sovietice ale Americii și statele libere ale Americii, Statele Unite ale Americii?

Tribuna.US