Opinie: Diabolizarea lui Donald Trump

Opinie: Diabolizarea lui Donald Trump

Alexandru Lăzescu este profesor la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași și jurnalist. Opinia sa a fost publicată în Ziarul de Iași

***

Imaginea negativă caricaturală creată de mass media occidentale preşedintelui Trump, în afară de faptul că este în contrast evident cu realitatea, promovează în mod inerent şi o imagine caricaturală a Americii, în beneficiul direct al Chinei şi al Rusiei.

Cu doar câteva zile în urmă a apărut o carte scrisă de Mary L. Trump, fiica unuia dintre fraţii preşedintelui, Fred Jr., cel mai mare dintre ei, a cărui subtitlul este: „Cum familia mea l-a creat pe cel mai periculos om din lume. Fratele mai mic al preşedintelui, Robert, a încercat să împiedice în instanţă publicarea acesteia, în baza unui acord convenit în urmă cu 20 de ani care stipula că oricine voia să facă publice informaţii legate de familie avea nevoie de acordul acesteia. Fără succes. Un judecător din New York a dat undă verde cărţii cu pricina. Apariţia nu este desigur una întâmplătoare din moment ce are loc cu doar 4 luni înainte de alegeri, iar autoarea, nepoata preşedintelui, are destule resentimente şi destule poliţe de plătit. Motivul principal fiind acela că bunicul ei a ales să-l aleagă pe Donald Trump ca gestionar al afacerilor familiei, deşi tatăl ei era primul născut. De altfel ea a şi declarat că în noiembrie 2016 a refuzat invitaţia de a participa la petrecerea unchiului ei din New York, din noaptea alegerilor, convinsă că „nu va putea să-şi stăpânească euforia atunci când va fi anunţată victoria lui Hillary Clinton, de care era aproape sigură”. Iar ulterior a fost devastată atunci când a aflat că de fapt Trump este cel care a câştigat.

Cum cartea îl prezintă pe Donald Trump într-o lumină nefavorabilă, apariţia sa a fost salutată cu mare entuziasm de cea mai mare parte a mass media liberale americane, extrem de ostile preşedintelui, pentru că serveşte naraţiunii promovate de acestea, care văd în el un pericol pentru democraţia din Statele Unite şi, în acord cu subtitlul de mai sus, un risc major pentru întreaga omenire. De pildă, la puţină vreme după alegerea lui Donald Trump, revista germană Der Spiegel apărea pe copertă cu un colaj în care o cometă în flăcări, cu chipul său, se apropia ameninţător de Pământ.

De atunci, timp de aproape patru ani, mass media occidentale, în marea lor majoritate, nu au încetat să ne avertizeze, aproape zilnic, ce mari catastrofe ne aşteaptă pe toţi, nu doar pe americani, din cauza noului locatar al Casei Albe. Parţial vedem şi la noi asta, în mare parte pentru că jurnaliştii noştri se inspiră în principal din ceea ce văd la CNN, New York Times, The Guardian pentru care nu doar atacarea, ci şi demonizarea lui Donald Trump sunt prioritatea zero. Problema nu este că nu ar fi destule lucruri de criticat la preşedintele american. Şi la nivel personal (stilul său narcisist, declaraţii şi postări pe Twitter nefericite), şi la nivel de politici (renunţarea la TPP, greu de înţeles în condiţiile confruntării geostrategice cu Beijingul). Însă el are la activ şi realizări, precum amplul demers de reglementare în domeniul economiei, încercarea de a limita migraţia ilegală sau abandonarea unor măsuri cu impact economic negativ asumate prin Acordul Climatic de la Paris. Desigur, unii vor trece din contra la pasiv ultimele două aspecte menţionate, însă oricum cum am privi lucrurile, şi oricum ne-am poziţiona ideologic, caracterizările care i se fac lui Donald Trump, acuzele care îl transformă într-un fel Sauron, maleficul exponent al Răului din „Stăpânul Inelului”, sunt doar nişte groteşti formule de diabolizare complet rupte de realitate.

În paralel a existat şi un demers constant de delegitimare a alegerii sale. O lungă investigaţie efectuată sub conducerea unui fost director al FBI, Robert Mueller, a încercat să demonstreze existenţa unor legături între echipa de campanie a lui Trump şi Kremlin. Numai că în final, deşi nu există îndoieli privind amestecul Rusiei în campania electorală din Statele Unite, aşa cum s-a întâmplat şi în Europa, de pildă în Franţa, investigaţia nu a putut să probeze o coordonare între cele două părţi.

A fost etichetat drept fascist, chiar nazist, rasist, simpatizant al „supremaţiei albilor”. La talk show-urile găzduite de televiziunile germane, dar nu doar acolo, ci şi prin alte părţi din Europa Occidentală, a spune ceva pozitiv despre Trump e echivalent cu o blasfemie, nu eşti doar contrat vehement pe loc, ci rişti să nu mai fii invitat niciodată după aceea. În aceste condiţii, cu un asemenea volum de propagandă negativă, nu e chiar de mirare că nemţii cred (conform unui sondaj YouGov) că preşedintele american reprezintă cel mai mare pericol pentru întreaga lume (41 procente), cu mult peste liderul nord-corean Kim Jong-un (17 procente), Vladimir Putin şi Ayatolahul iranian Ali Khamenei (fiecare cu câte 8 procente) şi XiJinping (7 procente).

Însă, la confruntarea cu realitatea astfel de temeri sunt total nejustificate. Deocamdată Trump nu a pornit nici un război şi nici nu dă semne că ar dori să o facă. Spre deosebire de Obama, foarte bine perceput în Germania, care, e drept, la solicitarea lui Sarkozy, a sprijinit atacul asupra Libiei şi uciderea lui Gaddafi. Or, haosul din Libia, unde asistăm la ciocniri violente între grupări rivale, dincolo de  faptul că a provocat zeci de mii de victime, este responsabil pentru o bună parte din fluxul migraţionist din Africa care a destabilizat Italia şi a creat mari probleme în restul Europei. Apoi, ezitarea lui Obama de a-şi pune în practică avertismentul adresat lui Assad după atacul chimic din Siria a dus la escaladarea conflictului de acolo. În fine, retragerea mult prea grăbită a trupelor americane din Irak ordonată de Barack Obama a destabilizat semnificativ situaţia internă din ţară favorizând apariţia ISIS, cu enormul impact pe care îl ştim deja: ucideri în masă, distrugeri, explozia migraţiei din Orientul Mijlociu spre Europa.

Pe de altă parte, Vladimir Putin a anexat Crimeea, menţine tensiunea în estul Ucrainei şi ordonă atacuri cibernetice împotriva ţărilor baltice, iranienii finanţează şi înarmează mişcări teroriste în tot Orientul Mijlociu, Kim Jong-un ameninţă cu rachete nucleare Coreea de Sud, Japonia şi chiar Statele Unite, iar în China, care revendică aproape în întregime Marea Chinei de Sud şi, călcând acordul semnat cu Marea Britanie, a impus o draconică legislaţie represivă în Hong Kong, XiJinping tocmai a cerut armatei să fie pregătită de luptă, îndemn perceput de mulţi drept o ameninţare la adresa Taiwanului, conflict care cu adevărat ar putea duce la o conflagraţie mondială. Numai că, în ciuda acestor evidenţe, manipularea mediatică s-a dovedit extrem de eficientă, Donald Trump, şi nu cei de mai sus, a devenit inamicul numărul unu mondial.

La fel de ridicole sunt şi acuzele care văd în el un mare pericol la adresa democraţiei americane. De exemplu,în aprilie 2020 Larry Diamond, un foarte cunoscut „teoretician al democraţiei”, publica în The American Interest un articol cu titlul semnificativ: „Va rămâne America o democraţie în 2020?” „De la alegerea sa, aceste modele de retorică şi comportament au făcut ca un număr mare de analişti politici din Statele Unite, inclusiv mulţi republicani şi conservatori, să se teamă pentru viitorul democraţiei liberale în America. Vor rezista oare libertăţile noastre fundamentale şi statul de drept în faţa acestui neîncetat atac prezidenţial făcut în total dispreţ faţă de principiile noastre fondatoare?”, se întreba Diamond. Până una alta, adevăratul atac la adresa „principiilor fondatoare” şi asupra Constituţiei Statelor Unite vin mai degrabă de la „marea tribună a presei liberale” care este New York Times. Acolo a apărut vara trecută grupajul „1619”, între timp premiat Pulitzer şi introdus în curricula a 3000 de şcoli din America, grupaj care contestă întreaga naraţiune fondatoare a ţării, declaraţia de independenţă din 1776 şi face trimite cu dispreţ la George Washington, Thomas Jefferson şi Abraham Lincoln.

Însă dincolo de asta e greu să descrii drept „dictator”, un preşedinte atacat virulent permanent, adesea nejustificat, la conferinţele de presă de la Casa Albă, pus sub acuzare în Congres, criticat constant în cea mai mare parte a mass media, inclusiv în structuri media finanţate de la buget, ca NPR. Un preşedinte care, iată, nu poate opri publicarea unei cărţi în care este prezentat într-o lumină extrem de nefavorabilă. Dacă aşa arată un dictator, este aproape imposibil de văzut cum ar trebui să-i descriem pe Kim Jong-un, XiJinping, Vladimir Putin sau Erdogan. Ceea ce este de reţinut aici nu are legătură nicidecum cu calitatea mandatului prezidenţial al lui Donald Trump. În funcţie de convingerile ideologice şi de maniera în care se raportează la politicile promovate de el, unii îl vor vedea preponderent pozitiv, alţii, din contra, profund negativ. Însă asta nu poate fi o justificare pentru maniera caricaturală, aflată în contrast flagrant cu realitatea, în care este adesea descris mediatic, drept duşman al democraţiei şi al întregii omeniri. Făcând asta o bună parte a mass media occidentale, în principal cele americane, demonstrează că au deviat semnificativ de la valorile şi misiune pe care le clamează. În plus, ele transmit în exterior şi o imagine caricaturală distorsionată a Statelor Unite făcând astfel un serviciu nesperat puterilor revizioniste, în principal Chinei şi Rusiei.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 1
  • comment-avatar
    Stefan 29 mins ago

    Neomarxistii se aseamana cu Nero, dau foc Americii, doar vor scapa de Trump si orice urma de conservator autentic in aparatul de stat.
    Nu imi imaginam cu ani in urma, ca in SUA se vor purta lupte pentru instaurarea dictaturii(prin stanga radicala in cazul de fata). Probabil ca democratia seamana cu o piesa de teatru, unde radicalii poarta hainute democrate si isi pierd controlul doar cand sunt dati in vileag.