OPINIE | Ideile Conservatorismului Naționalist câștigă teren, dar e nevoie de un plan de implementare

Următorul discurs a fost rostit în cadrul Conferinței Naționale Conservatoare din 12 septembrie 2022, analizează Rachel Bovard pentru The Federalist.

Acesta este primul discurs public pe care l-am ținut de când eu și soțul meu am întâmpinat venirea pe lume a primului nostru copil, fiul nostru Gabriel, în iunie.

Pot declara încântată că Gabriel este un conservator înnăscut: Sincer, chiar dacă puțin necizelat; complet pro-natalitate; ostil agendei elitelor conducătoare, chiar dacă încerc doar să fac o ceașcă de cafea; produce cele mai mari daune atunci când pare că gândește profund; și indiferent cât de mult se străduiește sau cât de tare vorbește, nimeni din Washington nu înțelege ce încearcă să spună.

Poate că așa sunt toți copiii. Dar, ca toți bebelușii, conservatorismul naționalist câștigă în prezent inimile și mințile tuturor celor care ajung să-l cunoască. Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care cei prezenți la această conferință trebuie să-l înțeleagă: suntem învingători.

S-ar putea să nu simțiți asta. S-ar putea să nu pară așa. Și, având în vedere temperamentul multor conservatori naționaliști pe care îi cunosc, victoria poate fi chiar suspectată drept un „prilej de a păcătui“.

Dar, fie că ne place sau nu, criticile conservatorilor naționaliști la adresa Dreptei și a Stângii, a problemelor externe și naționale, a politicii sociale și economice, a elitismului și a populismului, devin rapid limbajul comun pe scena politicii americane. Consensul elitist și decadent al unipartidismului Clinton-Bush-Obama a ieșit din scenă.

Amnistie. Comerț liber. Relația cu China. Auto-reglementarea pieței de către marile companii de tehnologie și marile bănci. Aventurismul extern.

Puțini oficiali aleși sau candidați din oricare dintre partide mai susțin în mod public vreunul dintre aceste lucruri. Se prea poate ca ei să creadă în continuare în ele și să comploteze în privat în numele lor cu agenți de lobby, grupuri de reflecție finanțate de corporații și donatori. Dar ideile în sine nu mai au nicio valoare reală în afara camerelor de ecou ale elitelor.

Și tocmai despre asta este vorba. Conservatorismul naționalist nu trebuie să convingă elita unipartidistă din Washington. Trebuie doar să îi învingem. Și orice lectură a politicii americane din 2015 încoace spune că o vom face.

Câștigăm în planul dezbaterii. Următorul pas este să câștigăm lupta. Nu este același lucru cu a câștiga alegerile. Conservatorii naționaliști au câștigat deja alegerile.

Dar câștigarea luptei nu înseamnă doar ce se întâmplă în luna noiembrie. Sunt necesare victorii și în celelalte unsprezece luni ale anului. Mă refer la crearea unui ciclu de strategie și reformă suficient de puternic pentru a ne realinia politica… și pentru a ne salva națiunea de pericolele care o amenință în prezent.

Pregătiți sau nu, conservatorismul naționalist devine majoritatea politică a Americii. Dacă va ajunge sau nu următoarea coaliție de guvernare a Americii este o altă poveste. Una aproape în întregime dependentă de agenda sa politică și de strategia pe care experții, candidații și oficialii săi aleși o oferă țării.

Începutul poveștii: Câștig, înfrângere și Puterea Ideilor

În ultimii ani, conservatorismul naționalist a câștigat teren pe măsură ce politicile fragile și egoiste ale titularilor de la Washington au început să se prăbușească sub propria lor greutate.

În ceea ce privește Dreapta, mișcarea conservatoare din D.C. s-a îngrășat și a devenit leneșă, înlocuind înțelepciunea pragmatică a vechilor adevăruri cu slogane dogmatice și cu vorbe de duh testate în sondaje – tot mai lipsite de legătură cu realitățile cotidiene.

Între timp, lumea s-a schimbat. Problemele noi necesită o nouă viziune. Așa cum am spus la conferința de anul trecut, agenda lui Ronald Reagan a avut succes pentru că s-a adaptat la nevoile specifice din timpul său.

Nu trebuie – și nici nu e bine – să aruncăm la gunoi toate ideile noastre tradiționale. Dar trebuie să le reprioritizăm acum – când instituțiile noastre guvernamentale și economice cele mai importante sunt utilizate pe post de arme ideologice împotriva cetățenilor.

Prioritățile economiștilor de la Federal Reserve, ale managerilor fondurilor de investiții de pe Wall Street, ale membrilor consiliului de administrație al Raytheon și ale globaliștilor de la Organizația Mondială a Comerțului au fost discreditate și ar trebui să se renunțe la ele.

În schimb, nevoile de zi cu zi ale familiei ar trebui să fie în prim-planul acestei mișcări. Aici se încadrează politica economică. Se încadrează alegeri privind apărarea națională, tehnologia, învățământul superior și serviciile medicale. Pentru că revelația mișcării noastre este că fiecare alegere politică este o alegere ce se răsfrânge asupra familiei.

Ceea ce diferențiază viziunea noastră de cea a liderilor din Washington este faptul că familia se află pe primul loc în politicile noastre. Și fiecare politică la care subscriem ajută familia. Nu invers.

Dar nu este suficient să spunem doar asta. Trebuie să o și facem. Și pentru a reuși, trebuie să avem un plan. Primul an de mandat al lui Donald Trump ilustrează perfect acest lucru. După cum vă amintiți, Președintele a vrut un zid la graniță. Paul Ryan și Mitch McConnell au vrut o reducere a impozitului pe profit. Unul avea un mandat; ceilalți aveau un plan.

În schimb, partea din agenda lui Trump care a fost trasată, în mod public, de către președinte, în detaliu, înainte de învestire, au fost nominalizările sale la Curtea Supremă. Și, ca urmare, aceste angajamente au acum nume: Judecătorul Gorsuch, judecătorul Kavanaugh și judecătorul Barrett.

Dovezile istorice arată foarte clar că, în Statele Unite, succesul politic substanțial depinde de implementarea unei agende de către lideri, mai degrabă decât de a improviza una. Iar acest lucru presupune o investiție masivă de timp, coordonare și stabilire a priorităților înainte de exprimarea vreunui vot.

Acesta este, de altfel, motivul pentru care actuala animozitate dintre Mitch McConnell și senatorul Rick Scott este atât de edificatoare. Ce a făcut Rick Scott încât l-a supărat pe McConnell? A prezentat un plan. A făcut ceea ce noi, ca mișcare, îi rugăm de o veșnicie pe liderii noștri să facă: a văzut niște probleme din viața reală și și-a prezentat ideile pentru a le rezolva.

Nu trebuie să fiți de acord cu tot ceea ce a propus senatorul Scott pentru a realiza importanța a ceea ce a făcut. McConnell și alți lideri republicani ar prefera să candideze strict pe ideea cât de răi sunt ceilalți, și atât. Ei nu vă spun niciodată ce vor face de fapt cu puterea pe care le-o dați, pentru că nu vor să fie trași la răspundere pentru asta.

Chiar mai mult, ei nu vor să prezinte o agendă pentru că, de fapt, detestă ceea ce majoritatea alegătorilor lor consideră prioritar. Ei consideră că și voi, și dorințele voastre, sunt aiureli. Și mai cred că a fi ales înseamnă că pot decide în locul tău.

Deci, da, planurile contează. Detaliile contează. Aspirațiile fără detalii sunt doar niște tweet-uri. Să câștigi pe Twitter este amuzant, dar nu este un câștig real.

Nu contează că „învingem Stânga“ dacă Stânga încă „deține controlul“ asupra Wall Street, K Street, Pennsylvania Avenue, Silicon Valley, Pentagon, mass-mediei, mediului academic, sistemului de sănătate publică și spitalelor, forțelor de ordine și birocrațiilor din ramura executivă, de la Departamentul de Stat și până la bibliotecile publice.

Politica înseamnă crearea de oportunități; strategiile politice se ocupă de valorificarea lor.

Citește și Crezul conservatorului

Punctul de cotitură

Și să fie foarte clar: următoarea noastră oportunitate ar putea fi ultima pe care America o are. Există multe discuții cu privire la ceea ce înseamnă de fapt termenul de conservatorism naționalist. Pentru mine, conservatorismul naționalist este recunoașterea faptului că, în acest moment, lucrul pentru a cărui conservare trebuie să lupte conservatorii este națiunea însăși.

Ideologia „woke“, universitățile care o predau și elitele culturale și corporatiste care o implementează sunt în mod fundamental anti-americane, totalitare și absolut convinse de corectitudinea pedepsirii disidenței și a eliminării oricărui factor ce le-ar limita puterea.

Lungul „marș al Stângii prin instituții“ a fost un succes care a schimbat lumea. Fiecare instituție – publică sau privată – pe care o conduc elitele trezite este mânuită, chiar în timp ce citiți, ca o armă împotriva fiecărui bărbat, femeie, copil și familie din Statele Unite.

Împotriva Constituției. Împotriva religiei. Împotriva libertății. Împotriva sexului, comediei, artei și culturii. Împotriva inocenței și a rațiunii, împotriva adevărului însuși.

Generația Woke nu vrea ca America să redevină vreodată măreață, pentru că nu vrea ca America să mai fie vreodată America.

Republicanii de la Washington și prea mulți conservatori din vechea gardă încă nu realizează pe deplin amploarea ambițiilor Stângii. După cum spune prietenul meu Josh Hammer, Woke America este o America segregată. În America Woke, școlile publice permit pornografie, dar interzic Biblia.

FBI-ul ignoră agresorii sexuali în serie precum Larry Nassar, dar deschide anchete de terorism domestic asupra unui tată care protestează împotriva consiliului școlar care a mușamalizat violul fiicei sale.

Angajații FBI se angajează să „împiedice“ alegerea unui președinte și sunt creionați drept eroi. Departamentul de Justiție face percheziții la domiciliul principalului adversar politic al președintelui și se așteaptă să fie felicitat pentru asta.

În Woke America, adunarea și scăderea sunt considerate elemente de supremație a albilor. Medicii sunt învățați să pună pe primul loc esențialismul rasial și ideologia de gen în detrimentul științei medicale reale.

Facultățile de inginerie le cer acum studenților să scrie eseuri despre prejudecățile lor în loc să se ocupe de ceea ce ar trebui să-i învețe… inginerie.

În Woke America, guvernul federal conspiră cu cele mai puternice companii de monitorizare și comunicații din lume pentru a reduce la tăcere discursul, disidența și comerțul „inacceptabil“.

Exemplele de mai sus nu sunt presupuneri, ci titluri de presă. Trăim deja în Woke America. Și lucrurile nu se opresc aici. Nu există niciun principiu limitativ pentru totalitarism – de aceea se numește totalitarism.

Ideologia woke nu este o febră care va trece, ci un cancer care trebuie eradicat. „Piața liberă“ nu va face asta. Economia corporatistă a fost și ea prinsă în mreje și lucrează pentru partea adversă: eliminare de pe platforme, anularea serviciilor bancare, cenzură, epurare.

Partidul Republican nu o va face pentru că nu se deranjează cu așa ceva. Liderii săi se feresc de acest lucru pentru că s-ar incrimina singuri, întrucât au făcut și ei parte din problemă.

În această nouă realitate, singura instituție care are puterea de a înfrunta și de a învinge Complexul Industrial Woke este guvernul Statelor Unite.

Strategie

Iată la ce mă refer legat de acest Moment. Stânga instituțională nu intenționează să lase în urmă nimic din vechea republică care să poată fi salvat.

Constituționalismul, cercetarea științifică, libertatea individuală, voluntarismul societății civile, patriotismul, autoritatea parentală, libera exprimare și libera inițiativă, pluralismul religios, diversitatea culturală.

Vor să distrugă tot. Prin  urmare, conservatorismul naționalist trebuie să-i distrugă pe ei.

Trebuie să elaborăm o agendă politică amplă – pentru Congres, președinție și state – pentru a desființa fiecare sursă de finanțare și centru de putere al Stângii. Nu ca un act de răzbunare părtinitoare, ci de supraviețuire națională.

Pentru oricine încă se îndoiește: ce face în prezent GOP în privința avortului?

La doar câteva luni după cea mai mare victorie politică conservatoare a acestei generații, liderii partidului se tem să vorbească despre Dreptul la viață. Ei nu au niciun plan, niciun obiectiv, nici măcar topici de discuție inteligibile.

Așa arată improvizația politică. Fără un angajament de a lua chiar acum atitudine și a crea politici clare, cea mai plauzibilă imagine a conservatorismului naționalist privind viitorul este o imagine a cizmei Camerei de Comerț a SUA, călcând chipul unui copil nenăscut. Pentru totdeauna.

Conservatorii naționaliști care doresc cu adevărat să câștige lupta împotriva Complexului Industrial Woke nu au altă opțiune decât să îmbrățișeze urgența acerbă de a trece la acțiune.

Pe subiectul Viață există o mulțime de articole juridice. Dar avem nevoie de propuneri specifice pentru a elimina finanțarea federală a complexului industrial al avortului – prin Medicare și Medicaid, Obamacare și subvenții federale. Inclusiv anularea împrumuturilor studențești, de ale cărui fonduri va beneficia acum Planned Parenthood.

Dacă New York și California vor să devină state sanctuar pentru avort, vor trebui să o facă fără fondurile federale. Și nu e suficient ca liderii din Congres să propună doar legislație. Avem nevoie ca liderii să dea startul acestei dezbateri și votării proiectelor bugetare care trebuie adoptate.

În ceea ce privește Big Tech, corporații de mii de miliarde de dolari precum Google și Amazon controlează accesul pe piață și fluxul de informații din întreaga lume. Facebook și Twitter colaborează cu democrații pentru a cenzura discursul public. În același timp, algoritmii lor îi vizează și îi fac dependenți pe copiii noștri, acasă și în sălile de clasă.

Actuala structură este incompatibilă cu ideea unei societăți care se autoguvernează. Nu Big Tech ne conduce pe noi, ci noi îi conducem pe ei. Monopolul firmelor Big Tech trebuie eliminat, ele trebuie să fie încadrate la categoria servicii publice de comunicații, iar schema lor de afaceri trebuie ajustată pentru a nu se mai folosi de copii în scopul profitului.

Instituțiile federale de aplicare a legii, serviciile de informații și de securitate națională au manifestat dispreț față de tragerea la răspundere ce există într-o democrație. Aceste instituții trebuie puse la punct. Deschideți anchete. Ele trebuie desființate și reconstruite, cu reforme. Și data viitoare când un avocat FBI încalcă în mod flagrant legea pentru a spiona o campanie prezidențială, băgați-l la închisoare.

Funcția publică pretins non-partizană nu este deloc așa ceva. Vorbim de 2 milioane de jihadiști treziți, cu o misiune dirijată de Biden de a lua în vizor, hărțui și discrimina ereticii care nu-i susțin ideologia. Congresul trebuie să taie fondurile pentru inițiativele ideologice și să reorienteze aceste instituții înspre a deservi populația, nu a-i deveni stăpâni.

Desființați cartelul din universități. Impozitați acreditările. Luați în serios combaterea controlului corporațiilor care distorsionează elemente cheie ale economiei: începând de la bănci, la publicarea de cărți, și până la laptele praf pentru copii.

Familia este piatra de temelie a tot ceea ce contează. Extindeți și optimizați creditul fiscal pentru copii la clasa muncitoare. Creați un cod fiscal care să recompenseze căsătoria, în loc să o pedepsească.

Reduceți influența socială și economică a Chinei. Tratați companiile lor, achizițiile lor din SUA și donațiile lor către organizații non-profit conform cu ceea ce sunt – actori de stat și ramuri ale Partidului Comunist chinez.

Promovați un comerț bilateral care să aibă în vedere interesele angajaților americani, în loc să favorizeze modelele economice sau profitul unor multinaționale gigantice. Zidul de la graniță și reforma imigrației legale trebuie să devină legea țării, nu doar să treacă de Cameră pentru a fi respinsă în Senat.

Conservatorii naționaliști trebuie să învețe procedurile Senatului, pentru a cunoaște regulile la fel de bine ca liderii care mint în mod constant cu privire la ceea ce se poate face.

Schimbați precedentul. Reinstaurați filibusterul pentru judecătorii aleși de Biden. Și dacă democrații vor să obstrucționeze legi, forțați-i să o facă timp de ore întregi în plenul Senatului, nu prin intermediul unui apel telefonic din propriile birouri.

Dar pentru a face toate acestea este nevoie de eliminarea Partidului Unic.

Citește și Agenda Libertății – calea conservatorilor spre victorie

Concluzie: Schimbări de plan

Partidul Unic pretinde că singura modalitate de a împiedica pedofilia din școlile publice și dezbinarea este să sprijine portițele de scăpare pentru fondurile de investiții și războiul din Ucraina.

Aceasta nu reprezintă o strategie strălucită a unor maeștri pe plan legislativ. Ci mai degrabă o luare de ostatici. Înseamnă substituirea nevoilor majorității ce formează în mod natural națiunea – clasa muncitoare, familii, patrioți și părinți – cu capriciile comercianților de obligațiuni și ale profesorilor ce predau cursuri pe tema femeii în societate. Este putregaiul împuțit al elitismului corupt.

Dar pentru a-l elimina va fi nevoie de mai mult de o sesiune de alegeri cu „val roșu“. Va fi nevoie de o restructurare fundamentală a însuși Partidului Republican.

Puternica diferențiere Dreapta-Stânga a fost înlocuită cu o segregare sus-jos ce separă elitele și națiunea, pe care o privesc de sus. Oportunitatea pe care o are acum această mișcare este de a remodela scena politică pentru a reda America cui îi aparține de drept.

Familiilor care nu vor ca prețul plătit pentru educația publică și accesul la internet să fie inocența copiilor lor.

Micilor orășele devastate de o criză a opioidelor de care toată lumea a uitat.

Angajatului de vârstă mijlocie din domeniul IT, concediat de la locul de muncă, dar căruia i s-a cerut să își instruiască înlocuitorul venit din altă țară înainte de a părăsi compania.

Tinerelor mame și tați care se zbat să nască și să crească copii într-o economie care favorizează pe toată lumea, mai puțin pe ei.

Nu putem spune pur și simplu „aveți încredere în noi“. Americanii – în special clasa de mijloc – se vor îndoi și nu ar trebui să îi învinuim că o fac. Îi dezamăgim de ani de zile.

Pentru a dovedi că merităm încredere, trebuie să facem mai mult decât să câștigăm pur și simplu în argumentare. Trebuie să avem un plan. Și apoi trebuie să îl punem în aplicare. Acest lucru necesită inteligență și pregătire. Dar este nevoie și de curaj.

Sarcina noastră este de a smulge țara, guvernul, economia și instituțiile noastre din mâna celor pe care Chesterton le numea „oligarhiile mărunte și arogante“ care jefuiesc țara pe motiv de ideologie, prestigiu și profit. Acest obiectiv nu a fost niciodată mai urgent.

Bogăția noastră tradițională – virtuțile și libertățile care aparțin prin naștere fiecărui american – sunt prea prețioase pentru a se renunța la ele pentru încă o generație de globalizare; sau pentru o majoritate unipartidistă parașutată dintr-un club al anilor 1980.

Datoria pe care o avem față de adevărurile străvechi ce îi leagă pe cei vii, pe cei morți și pe cei încă nenăscuți este ceea ce ne obligă să o facem. Lucrul care ne unește este devotamentul pentru țara pe care o iubim.

Să ne punem pe treabă.

Traducere și adaptare
Tribuna.US