Când am părăsit apartamentul meu din Teheran, în dimineața zilei de 23 februarie, agenți ai Gărzilor Revoluției Islamice în haine civile m-au înconjur
Când am părăsit apartamentul meu din Teheran, în dimineața zilei de 23 februarie, agenți ai Gărzilor Revoluției Islamice în haine civile m-au înconjurat și m-au urcat într-o mașină.
Aceasta este gruparea despre care mulți din elita politicii externe americane susțin că ar trebui să fie eliminată de pe lista celor sancționați pentru terorism, scrie Hossein Ronaghi pentru WSJ.
Cu câteva luni în urmă, precizam că articolul pe care îl scrisesem „ar putea să mă trimită din nou în închisoare“, dar consideram că „dacă acesta este prețul ce trebuie plătit“ pentru a spune adevărul despre ce se petrece în Iran, „se merită“.
Mai fusesem arestat de dictatura islamică din Iran de patru ori așa că am fost în custodia majorității agențiilor de „securitate națională“, însă de data aceasta m-au dus într-o închisoare în care nu mai fusesem niciodată, cu un nivel de securitate mult mai ridicat.
Acolo, serviciul de informații al IRGC m-a ținut închis mai mult de o săptămână.
Încă mai cred că suferința prin care am trecut a meritat pentru a arăta ce se întâmplă cu adevărat în Iran, dar sunt consternat că mulți din SUA pledează pentru a le acorda clemență răpitorilor mei.
Unii susținători ai acestei poziții afirmă că sancțiunile împotriva IRGC sunt doar simbolice și nu contribuie prea mult la tragerea lor la răspundere. Ca unul care a stat recent în închisorile lor, vă pot asigura că aceste sancțiuni sunt bine meritate.
Alți apologeți declară că acestea sunt doar politice. Nu e adevărat. Desemnarea acestor criminali drept teroriști nu numai că le limitează accesul la resurse, ci transmite și un mesaj că lumea are privirea îndreptată asupra lor, obligând regimul să se gândească de două ori înainte de a-și comite crimele.
Posibila renunțare la această etichetare a încurajat IRGC să acționeze cu mai multă brutalitate față de iranieni, știind că, în curând, condamnările internaționale ar putea să nu mai aibă prea mult efect.
Unii afirmă, de asemenea, că există o diferență între Forța Quds, ramura externă a IRGC, și serviciile sale de informații, care desfășoară operațiuni pe plan intern. Însă diferența între segmentul IRGC care reprimă străinii și cel ce ne reprimă pe noi, poporul, este doar de semantică.
Am experimentat asta pe propria piele. Ce acuzații mi s-au adus? „Acțiuni împotriva securității naționale“, „propagandă împotriva ‘sistemului sfânt’ al Republicii Islamice“ și faptul că aveam în posesie patru sticle de alcool.
Ultima acuzație nu e o invenție, iar pedeapsa pentru așa ceva nu e deloc mică. Dacă este dovedită, aș putea fi biciuit (poate în public) de 70 până la 80 de ori. Anul trecut, un bărbat a fost executat pentru consum de alcool.
În total, mă confrunt cu o pedeapsă de peste cinci ani de închisoare. În clipa de față sunt eliberat pe cauțiune, dar nu voi merge înapoi pentru a fi judecat. Nu voi acorda acestui sistem sau regim de „justiție“ o legitimitate pe care nu o merită.
În timpul interogatoriilor, răpitorii m-au întrebat în mod repetat despre articolul publicat în WSJ. Cum am reușit să-l public? Cu cine colaboram? Nu le venea să creadă că iranienii sunt capabili să ia atitudine. Le sunt extrem de recunoscător jurnaliștilor acestui ziar care mi-au luat apărarea în perioada în care eram încarcerat.
Acesta e tipul de etică jurnalistică despre care am scris în articolul meu și care este un lucru atât de rar întâlnit în reportajele occidentale despre Iran. Nu am văzut ca New York Times să menționeze ceva despre cazul meu sau despre situația dificilă a altor prizonieri de conștiință iranieni. Când iranienii critică jurnaliștii care încearcă să reducă la tăcere mișcarea noastră ignorându-ne, la așa ceva ne referim.
M-au inspirat reacțiile iranienilor. În deceniile trecute, când dictatura a întemnițat, a făcut „dispăruți“ sau a ucis scriitori, activiști și alte persoane care și-au ridicat glasul, iranienii au tăcut de frică. Dar acum nu mai tac.
În timp ce scriu aceste rânduri, iranieni din întreaga țară ies în stradă protestând împotriva regimului. Mai mulți protestatari pașnici au fost uciși. În timp ce agenți afiliați IRGC trag asupra protestatarilor pașnici, iranienii ripostează și se opun forțelor de securitate. Protestatarii scandează „Nu vă fie frică, suntem una!“ și amenință regimul: „Temeți-vă, suntem una!“
Iranienii nu doar că spun adevărul despre țara noastră. Precizăm, de asemenea, și ceea ce cerem de la lumea liberă. În timp ce președintele american se gândește să îi elimine pe răpitorii mei și pe ucigașii protestatarilor pașnici de pe lista de sancțiuni a SUA, permiteți-mi să spun clar: Iranienii nu vor acest lucru.
Democrații pot afirma că așa e cel mai bine pentru noi, dar ne-am săturat să fim tratați cu condescendență. A trimite dictatorului ce ne conduce și regimului său miliarde de dolari nu este în interesul nostru.
Suntem dispuși să trăim sub presiunea economică a sancțiunilor, dacă acest lucru slăbește regimul care ne ține ostatici și elimină o parte din resursele folosite pentru a ne încarcera, a ne tortura și a ne împușca pe străzi. Dacă aceste sancțiuni ne ajută să obținem libertatea și democrația pentru care luptăm, merită să suportăm costul financiar.
Regimul a acuzat că articolul meu „acționează împotriva intereselor naționale ale Iranului“. Singurii oameni care fac asta sunt cei ce susțin regimul – ceea ce, din păcate, include și administrația americană.
Noi, cei ce luptăm pentru libertate, care am privit mult timp spre America ca la o sursă de inspirație, nu prea avem ce admira la actuala conducere, dar credem că poporul american este bun și gata să sprijine pe toți ceilalți din întreaga lume care caută libertate.
Acesta este mesajul nostru din Iran: Nu-i îmbogățiți pe torționarii noștri, nu capitulați în fața răpitorilor noștri. V-ați sacrifica propria securitate națională și ați trăda poporul iranian, în același timp.
Iar când regimul taie internetul în timpul protestelor și încearcă să ne ucidă pe ascuns, nu rămâneți tăcuți.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS