TARIF VAMAL Tarif vamal = tabel în care sunt înscrise taxele vamale la care sunt supuse mărfurile trecute peste granița unui stat. (dex
Un tarif este o taxă (impozit) impusă de guvernul unei țări sau al unui teritoriu vamal, sau de o uniune supranațională, asupra importurilor (sau, în mod excepțional, asupra exporturilor) de bunuri. Pe lângă faptul că sunt o sursă de venituri, taxele de import pot fi, de asemenea, o formă de reglementare a comerțului exterior și o politică care împovărează produsele străine pentru a încuraja sau a proteja industria națională. Tarifele de protecție sunt printre cele mai utilizate instrumente ale protecționismului, alături de cotele de import și de export și de alte bariere netarifare în calea comerțului.
Toată lumea a înnebunit zilele astea cu tarifele lui Trump. Critici peste critici. Sărim ca arși, aruncăm cu pietre.
Bun, înțeleg. Tarifele, ca idee, sunt periculoase – sunt un boomerang economic: le arunci ca să lovești pe altul, dar îți sparg și ție piața, prețurile și încrederea investitorilor. Criticii au motive să fie supărați, iar valul de nemulțumire e greu de ignorat. Dar stai puțin – dacă tarifele sunt atât de rele, de ce nu vedem aceeași furie când europenii sau alte țări își impun propriile tarife? Unde e indignarea aia universală?
Hai să ne gândim: tarifele sunt o practică veche în comerțul internațional. Toate țările, la un moment dat, le-au folosit ca să-și protejeze industriile sau să-și echilibreze balanțele comerciale. Uniunea Europeană, de exemplu, are tarife pe diverse produse importate din afara blocului, iar China e cunoscută pentru politici comerciale care nu sunt tocmai „libere”. Dar când Trump a introdus tarifele lui, parcă s-a declanșat apocalipsa. De ce? De ce americanii sunt criticați până la cer, iar ceilalți care au impus tarife – uneori chiar împotriva SUA – scapă fără să li se spună mare lucru?
Dublă măsură sau doar politică?
Aici miroase a dublă măsură. Să fie oare tarifele rele doar când le pun americanii? Sau sunt universal condamnabile, dar criticile se aplică totuși selectiv, în funcție de cine e la „butoane”? E ca și cum ai zice că furtul e greșit, dar doar dacă îl face vecinul tău, nu și tu. Dacă tarifele sunt intrinsec dăunătoare – și mulți economiști spun că sunt, din cauza distorsiunilor pe care le creează în comerțul global – atunci furia ar trebui să fie aceeași pentru toată lumea. Dar nu e. Europenii pun tarife, asiaticii pun și ei, dar totuși, Trump e cel care ia toate pietrele în cap.
Din comentarii
… Într-adevăr, când ești obișnuit să ai acces la o piață mare și cuminte ca America, fără mari condiții, ți se pare o tragedie când ți se cere și ție ceva în schimb. Dar până la urmă, e corect să avem libertate de comerț, nu doar de vânzare… și să fim sinceri: cine ține lumea în viață? America cumpără, America consumă, America plătește. Când anunță că o va face mai puțin, nu doar taxează, ci ne și aduce aminte cât de dependenți suntem de buzunarul ei.
Asta doare. Nu tarifele.
… Da, sunt de acord că reacția furioasă a elitelor e cauzată și de faptul că Trump nu poate fi controlat. Trump e om de business miliardar, fost star media, nu e ușor de controlat. În plus, cunoaște bine piețele și înțelege perfect impactul unor astfel de decizii – atât economic, cât și electoral sau geopolitic. Cred că tarifele sunt un mesaj pentru elitele care au luat America de bună prea mult timp.
… În orice caz, reacția isterică a presei globale e disproporționată. Când UE impune tarife, când Asia subvenționează masiv industriile, nu sare nimeni în sus. Dar dacă face Trump o mutare – e sfârșitul lumii. Aici e problema. Nu cu tarifele în sine, ci cu cine le impune.
COMMENTS