Opinie: Nu obligați Biserica să plătească pentru avorturi

Timp de citire: 4 minute

Imaginați-vă, întorcându-vă în trecut 75 de ani, un ofițer britanic care înșiră un grup de copii indieni de-a lungul unui zid din Bombay, îi dă niște gloanțe lui Mahatma Gandhi și îi ordonă să încarce puștile soldaților pentru ca aceștia să-i execute pe tineri.

Credeți că ar coopera Gandhi? De ce ar da un ofițer un astfel de ordin, în primul rând – în afară că ar vrea să-l umilească pe Gandhi și să-și bată joc de ceea ce reprezenta el?, analizează Jay Smith într-un articol Real Clear Religion.

Poate că acest exemplu vă face să înțelegeți mai clar ce înseamnă pentru oamenii din congregația mea, Cedar Park Church, ca oficialii statului Washington să le impună să ofere un plan de asigurări medicale care include avortul. A plăti pentru avorturi este pentru noi un lucru la fel de greu de imaginat ca încărcarea unei arme despre care știm că va fi folosită pentru a pune capăt vieții unui copil. Este exact opusul a tot ceea ce predicăm, învățăm pe alții și credem. De aceea a trebuit să inițiem un proces cu ajutorul avocaților noștri Alliance Defending Freedom, care a ajuns recent pe rol la Curtea de Apel SUA a Circuitului 9.

Pentru noi, sanctitatea vieții nu este doar o filozofie vagă exprimată prin vorbe goale. Este o temă vitală, de bază, a teologiei noastre, a serviciilor noastre de închinare și a diverselor noastre misiuni de slujire. Avem convingerea că moartea sacrificială a lui Hristos pentru toți oamenii evidențiază valoarea fiecărui suflet uman. La fiecare întâlnire ne rugăm pentru sănătatea și vindecarea – spirituală și fizică – a celor din congregația noastră, a familiilor lor și a celor dragi. Și asociem aceste rugăciuni cu practica. Biserica noastră colaborează cu un centru local pentru gravide și furnizori de asistență maternală, sponsorizează o tabără pentru copii orfani și administrează propria casă funerară.

Aproape niciun alt stat din țară nu obligă bisericile să ofere servicii de avort în planul de asigurări medicale pentru angajați. Dar statul Washington face acest lucru, în ciuda directivelor clare specificate în Primul Amendament – care precizează că guvernul nu va interveni fără rost în exercitarea liberă a convingerilor religioase – și în ciuda deciziilor recente ale Curții Supreme a SUA, care descurajează în mod specific ostilitatea guvernului față de credincioși și interzice guvernului să ofere derogări doar unor anumite grupări, dar nu și altora. Statul Washington acceptă derogări pe motive laice și religioase în privința mandatului de includere a avortului, dar refuză să ne ofere și nouă o astfel de scutire.

În mod incredibil, statul nostru anulează cea mai importantă dintre libertățile noastre civile – libertatea de a ne pune în practică credința – în numele presupusului său interes pentru „egalitatea de gen“ și „sănătatea reproductivă a femeilor“. Dar obligativitatea de includere a serviciilor de avort apare atunci când bisericile oferă servicii complete de maternitate în planurile lor de asigurări de sănătate, pe care le au aproape toate. În esență, statul cere ca bisericile să adopte poziția morală conform căreia avortul și nașterea sunt ambele opțiuni la fel de corecte și acceptabile.

Citește și Salvarea copiilor nenăscuți este un proces de lungă durată

Iar statul nu sprijină doar avortul în situația în care viața mamei e în joc. Au incredibila convingere că viața oricărui bebeluș viu poate fi sacrificată dacă acesta nu mai este dorit sau e incompatibil în vreun anumit fel cu obiectivele mamei sale.

Eu și soția mea știm foarte bine cât de înspăimântătoare poate fi apariția unui copil pe neașteptate. Cu două decenii în urmă, eram adolescenți – lideri ai grupului de tineri din biserică, copiii unui diacon și ai pastorului, făcându-ne planuri pentru facultate – când am aflat că este însărcinată. Acel copil reprezenta o amenințare teribilă pentru reputația noastră și pentru toate planurile noastre gândite în detaliu. Și pentru o clipă, soția mea s-a gândit să avorteze.

Dar nu am putut face asta. Ne-am căsătorit o lună mai târziu. Ne-am minunat, în lunile care au urmat, de modul în care Dumnezeu ne-a repus viața pe direcția bună și de frumoasa fiică pe care ne-a dăruit-o, și celelalte trei care au urmat. Știm că viața este grea, dar și prețioasă – că până și din cele mai grave circumstanțe, El poate crea un viitor și o nădejde.

Acesta este o realitate – și o bucurie, într-adevăr – pe care niciun guvern nu are dreptul să ne-o ia sau să ne oblige să o ignorăm, motiv pentru care biserica noastră contestă demersurile statului de a ne obliga să ne compromitem cele mai prețioase principii pe care le avem: că viața este un dar primit de la Dumnezeu, pe care îl prețuim, celebrăm și protejăm, mai ales în formele sale cele mai vulnerabile.

Traducere și adaptare
Tribuna.US