OPINIE | SUA ar putea pierde al Treilea Război Mondial în fața Chinei

Vestea proastă este că probabil vom pierde cel de-al Treilea Război Mondial – Războiul pentru Taiwan, Războiul din Pacific, sau orice altceva – în fața Chinei.

Vestea bună, dacă vreți să o considerați așa, este că Beijingul s-ar putea să ne împingă înapoi până în Hawaii fără să fie nevoie să tragem vreun singur foc de armă, analizează Stephen Green pentru PJ Media.

Acest articol a fost intitulat inițial „Economia Chinei se clatină mai tare decât credeți“, deoarece subiectul ar fi trebuit să fie problemele economice pe care și le-a provocat singură respectiva națiune comunistă.

Dar, în timp ce mă documentam și făceam unele modificări, a trebuit să schimb titlul în „China se clatină mai tare (și este mai periculoasă) decât vă imaginați“. Abia după a treia verificare, și după ce am șters și rescris o mare parte din text, am ajuns în sfârșit la titlul pe care îl vedeți acum.

Înainte de a ajunge la chestiunea celui de-al Treilea Război Mondial, am să vă spun pe scurt ce se întâmplă cu economia Chinei continentale: se clatină.

Beijingul continuă să încerce să evite deciziile economice dificile, permițându-și să se complacă în „stimulente“ menite să o dezvolte.

Rezultatul este că un procent disproporționat de 30% din economia țării se bazează pe proprietăți imobiliare, dintre care o mare parte sunt neprofitabile, iar unele au fost construite atât de prost, încât ansambluri întregi de zgârie-nori periculoși sunt demolate în loc să fie locuite.

Pentru a complica și mai mult situația, s-ar putea ca deceniile de ascensiune rapidă ale Chinei să fi ajuns în cele din urmă la final, cu o creștere preconizată de 2-3% în loc de 8-12%, cum s-a întâmplat până acum. Cum face față China acestei încetiniri, în special în sectorul imobiliar afectat de probleme?

„Două dintre cele mai mari metropole din China au redus cerințele pentru obținerea creditelor ipotecare pentru anumiți cumpărători de locuințe, ca urmare a recomandărilor guvernului central, alimentând speranța că și alte orașe vor urma acest exemplu pentru a stopa declinul record al pieței imobiliare“.

Aceasta este ceea ce numim triplarea prostiei.

Atunci am realizat: Dar dacă Beijingul nu este deranjat de o mică criză? Poate că acesta nu mai dorește o creștere la nesfârșit a nivelului de trai. Cu siguranță mai-marii noștri nu mai vor asta pentru noi în ultima vreme.

S-ar putea ca revenirea lui Xi la Comunismul Adevărat™ să însemne că este mulțumit în secret de o economie care abia mișcă. Populația este suficient de confortabilă pentru a nu respinge Partidul în mod categoric și suficient de supravegheată pentru ca organizarea unei revolte să fie probabil imposibilă.

Mai important, aparatul politic omniprezent al lui Xi are suficiente venituri pentru a finanța o consolidare militară fără precedent.

Citește și În timp ce China se pregătește de război total, SUA sunt preocupate de pronume și cuptoarele de pizza pe lemne

Amiralul John Aquilino, viitorul fost șef al Comandamentului nostru din Indo-Pacific, „a oferit comentarii remarcabil de detaliate“, după cum a descris Tyler Rogoway de la The Drive, despre amenințarea tot mai mare reprezentată de forțele terestre, aeriene și maritime ale Armatei Populare de Eliberare.

China este „clar concentrată pe crearea unei forțe capabile să înfrunte Statele Unite“, a avertizat amiralul Aquilino:

„Cea mai mare expansiune militară de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, atât în ceea ce privește forțele convenționale, cât și cele strategico-nucleare. Producția de aeronave J-20 [avioane de luptă invizibile] este la capacitate maximă, numărul de vapoare care ies de pe linia lor de producție este comparabil doar cu ceea ce am făcut noi în vremea lui Lehman și a celor 600 de nave ale Marinei. De asemenea, producția de arme nucleare… este la cel mai înalt nivel observat vreodată și continuă neîntrerupt“.

După cum am mai spus și înainte, forțele nucleare chineze sunt pregătite pentru o „lovitură strategică“ împotriva propriei noastre forțe de descurajare nucleară îmbătrânite, având rachete balistice intercontinentale nou-nouțe, care în curând le vor întrece ca număr pe ale noastre.

Mai rău, nefiind restricționat de tratatele noastre START cu defuncta Uniune Sovietică, Beijingul poate echipa fiecare rachetă cu trei sau chiar zece focoase nucleare – pe când ale noastre conțin doar una singură.

În timp ce flota noastră îmbătrânită bate pasul pe loc, Beijingul lansează la apă noi nave de război într-un ritm mai rapid decât orice altă țară din istorie, cu excepția SUA în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Chinezii dețin deja mai multe nave decât noi – majoritatea mai mici și mai puțin puternice, e adevărat – dar ei nu trebuie să patruleze în Atlantic și în Mediterană, așa cum facem noi. Până la sfârșitul deceniului, Marina Armatei Populare de Eliberare (în varianta prescurtată, PLAN) s-ar putea să fie și mai bine înarmată decât a noastră.

În curând ne vom confrunta cu perspectiva unei flote navale la fel de puternice ca a noastră și cu posibilitatea foarte reală a șantajului nuclear. Dacă prin 2028 sau aproximativ ar izbucni o criză în legătură cu Taiwanul, un președinte american umilit ar putea considera că cea mai bună soluție ar fi să piardă un război fără vărsare de sânge și să se retragă cu coada între picioare până la Pearl Harbor.

Câștigurile obținute în perioada 1942-1945, cu prețul a 111.606 americani uciși în misiune și alți 253.142 răniți – toate acestea ar fi aruncate la gunoi. Pentru că America acestui secol a ajuns să creadă că securitatea se datorează existenței unor „spații sigure“ și abia dacă e capabilă să recunoască, cu atât mai puțin să ofere respect pentru sacrificiile făcute atunci, care stau la baza confortului nostru actual.

Nu spun că un astfel de război va izbucni sigur. Ceea ce spun este că, cu cât permitem mai mult ca trupele noastre și moralul lor să slăbească, cu atât este mai probabil să se întâmple un astfel de lucru.

Tribuna.US