Opinie: Teoria Critică Rasială nu este compatibilă cu creștinismul. Bisericile trebuie să ia atitudine

Opinie: Teoria Critică Rasială nu este compatibilă cu creștinismul. Bisericile trebuie să ia atitudine

Teoria Critică Rasială este o incriminare a Statelor Unite ca societate sistemic-rasistă, dar este și ceva mai rău de atât: o viziune asupra lumii atotcuprinzătoare, o filozofie de viață care intenționează să explice lumea într-un mod uimitor de simplist. Prin rasism, sclavie, imperialism, colonialism și multe altele, oamenii albi au provocat lumii daune incomensurabile și sunt, practic, sursa răului din univers.

Națiunea Islamului a exprimat acest lucru de zeci de ani, cu o concizie devastatoare, folosind fraza îngrozitor de directă: „Omul alb este diavolul în persoană“, analizează Robert Spencer într-un articol PJ Media.

Având în vedere că oficialități din toată țara ne bagă pe gât Teoria Critică Rasială în școli și la locurile de muncă, Națiunea Islamului devine rapid religia oficială de facto a Statelor Unite. Acest lucru face cu atât mai imperioasă întrebarea: de ce bisericile nu au condamnat-o?

Răspunsul instantaneu este, desigur, că bisericile nu se mai ocupă cu condamnarea ereziilor; acest lucru a dispărut în perioada în care Statele Unite au încetat să mai ducă războaie cu scopul de a le câștiga. Cu toate acestea, Teoria Critică Rasială este o erezie, și încă una care contrazice în mod direct o doctrină creștină de bază.

Americanii sunt mult mai puțin creștini decât erau mai demult, dar doctrina de care vorbim este una ușor demonstrată de o grămadă de dovezi empirice: ideea că nimeni nu este perfect sau nu se comportă perfect tot timpul, ci „..toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.“ (Romani 3:23).

Curajosul disident sovietic, Aleksander Soljenitsin, un devotat creștin ortodox și un erou al libertății, a exprimat aceeași idee în felul acesta:

„Dacă ar fi totul atât de simplu! Dacă doar ar exista undeva oameni răi care săvârșesc fapte rele și ar fi nevoie doar să-i separăm de noi și să-i distrugem. Dar linia care desparte binele și răul străbate inima fiecărei ființe umane. Și cine este dispus să distrugă o bucată a propriei inimi?“

Când Soljenitin a enunțat aceste cuvinte, au fost considerate o axiomă în tot Occidentul, atât de creștini, cât și de ceilalți. Dar acum este uitată sau respinsă cu o rapiditate uimitoare.

Presupunerea subiacentă a Teoriei Critice Rasiale este că există oameni răi, care comit în mod insidios ​​fapte rele, și acești oameni sunt albii. Rasismul sau culoarea albă a pielii este păcatul original. Acest păcat se manifestă în tot felul de moduri „sistemice“, mai ales în presupusul standard dublu al poliției privind persoanele de culoare și albe.

În crezul creștin, Isus a acceptat moartea pentru a o distruge și pentru a permite ființelor umane să se bucure de viața veșnică; în prezent, (așa cum a sugerat recent Nancy Pelosi) George Floyd a acceptat rasismul și brutalitatea poliției pentru a le distruge și a oferi americanilor posibilitatea de a avea parte de justiție rasială.

Ceea ce rămâne de făcut acum este să separăm oamenii albi de ceilalți și să-i distrugem. Și atunci populația de culoare poate intra în epoca mesianică a răscumpărării, cu răul eradicat de pe planetă.

Citește și Pentru ca americanii să respecte din nou armata, parlamentarii republicani trebuie să se opună marxismului cultural

Acesta este genul de gândire care a dus în trecut la genocid. Hitler și național socialiștii săi declarau că evreii erau cauza tuturor suferințelor de care avea parte Germania și lumea în general și, odată eradicați, Germania și lumea întreagă vor intra într-o nouă eră, de pace și prosperitate.

În 1937, în scrisoarea enciclică Mit Brennender Sorge, care a fost scrisă în mod explicit în germană în loc de forma obișnuită – latină, Papa Pius al XI-lea a denunțat „anumiți lideri“ care promovau „așa-numitul mit al rasei și genealogiei“.

Imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, pe 2 iunie 1945, Papa Pius al XII-lea a spus că Socialismul Naționalist era „apostazie arogantă de la Iisus Hristos, negarea doctrinei Sale și a lucrării Sale de răscumpărare, cultul violenței, idolatrie a rasei și genealogiei, detronarea libertății și demnității umane“.

Papa Pius al XII-lea a fost acuzat că nu a vorbit sau nu a acționat suficient de ferm împotriva nazismului. Oricare ar fi bazele acestor acuzații, cel puțin s-a consemnat că Biserica Romano-Catolică era împotriva „idolatriei față de rasă și genealogie“. În zilele noastre, în schimb, Teoria Critică Rasială este predată în bisericile și școlile catolice.

De ce nu apără Biserica Catolică doctrina creștină de bază – că nicio rasă, etnie, națiune sau grup de oameni anume nu are monopol asupra răului, în timp ce toți restul sunt puri? De ce nu o fac celelalte biserici?

Această teorie periculoasă, care ar putea duce cu ușurință la, și justifica, orice fel de opresiune și violență, a reușit să atragă atenția doar într-o America post-creștină, în care un număr masiv de oameni sunt gata să accepte ideea că toate problemele lumii emană dintr-un singur grup, care ar trebui eliminat pentru binele tuturor celor care nu sunt răi.

Câți oameni vor trebui să moară înainte ca națiunea să realizeze cât de malefică și periculoasă este Teoria Critică Rasială?

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0