Opinie: Trump și Orban. Influenceri

Opinie: Trump și Orban. Influenceri

Donald Trump sau Viktor Orban sunt infuenceri pentru o bună parte din creștinii din România, deopotrivă ortodocși și evanghelici. Retorica acestora a fost resorbită în poziționarea creștinilor români față de teme precum familia sau politicile anti-imigrație. Totuși, cum arată detaliile politicilor publice privind viața religioasă în SUA, respectiv Ungaria?

Cătălin Raiu este reprezentantul României în panelul de experți pe libertate religioasă al OSCE și președintele FoRB România. Asociație pentru Promovarea Libertății Religioase. Analiză preluată de pe HotNews

SUA ca exportator de libertate religioasă

SECURITATE. Donald Trump și-a început mandatul introducând în Strategia Națională de Securitate faptul că libertatea religioasă nu este un drept oferit de stat, ci „a God given right”. A punctat astfel la nivel de legislație venerarea pe care chiar Părinții Fondatori ai SUA au acordat-o libertății religioase, atunci când s-a operat primul amendament constituțional (Free Exercise Clause, 1791). Mai departe, a avut curajul să ducă la capăt politica bi-partizană începută în timpul democratului Bill Clinton și datorată în mare măsură reputatului Frank Wolf.

DIALOG. A instituționalizat dialogul stat-culte prin întâlniri săptămânale pe o formulă de round-table bi-partizată și conduse de ambasadorul pentru libertate religioasă, Sam Brownback. Dialogul s-a bazat pe o politizare minimală prin cooptarea de membri din partea opoziției democratice, pe accesul tuturor organizațiilor religioase și prin introducerea celei de-a treia categorii de participanți permanenți, universitari, ONG-uri și experți independenți în domeniul libertății religioase. Donald Trump a înființat în cadrul Casei Albe propriul birou privind libertatea religioasă (Faith and Opportunity Initiative), iar organizațiilor religioase li s-a recunoscut calitatea de consilieri ai Administrației Prezidențiale în rând cu orice altă entitate asociativă.

CURSURI. Toate instituțiile federale au primit sarcina să-și specializeze câte un angajat în domeniul libertății religioase pentru a se asigura că în politicile organizației principiul libertății religioase este deopotrivă respectat și valorificat. De asemenea, a deschis mai multe centre de formare publică în domeniul libertății religioase pentru diplomați, oficiali, procurori, judecători, ofițeri de securitate și polițiști.

BUGET. În iunie 2020, în plină pandemie, Trump a semnat un nou Executive Order on International Religious Freedom prin care întărește ideea de parteneriat al statului cu organizațiile religioase, mărește cu 50 mil. USD bugetul pentru promovarea internațională a libertății religioase și obligă agențiile federale, inclusiv USAID, să adauge în programele lor proiecte pentru libertatea religioasă.

JUSTIȚIE. Pentru ca sistemul medical să interacționeze corect cu persoanele de toate credințele, Administrația Trump a elaborat un ghid de protejare a identității religioase. Cel mai consistent document de politici publice îl reprezintă cel elaborat de Procurorul General al SUA în octombrie 2017 prin care libertatea religioasă este nu doar explicată în componente de politici publice, dar care conține și principii tari menite să asigure respectarea libertății religioase:

  • accesul nediscriminatoriu al organizațiilor religioase la granturi și vouchere,
  • respectarea principiilor neutralității și aplicabilității generale,
  • extinderea conceptuală a libertății religioase la organizațiile religioase,
  • interdicția de a impune regulile generale ale non-discriminării în cazul organizațiilor religioase (ex: Bisericile tradiționale sau comunitățile evreiești nu pot fi obligate să accepte consacrarea clericală a femeilor),
  • interzice guvernului să se implice în chestiunile interne ale organizațiilor religioase etc.

INTERNAȚIONAL. În februarie 2020, SUA a înființat Alianța Internațională a Libertății Religioase care reunește deja 35 de țări din lume (România nu, Ungaria da) pentru a-și consolida parteneriatele strategice, dar și pentru a crea un front internațional comun care să lupte pentru reducerea persecuțiilor religioase. În SUA, încă timpul timpul lui Bill Clinton, libertatea religioasă este o prioritate de politică externă, motiv pentru care funcționează în cadrul Departamentului de Stat (Ministerul de Externe în logica administrativă europeană) Biroul pentru Libertatea Religioasă Internațională, precum și Comisia pentru Libertatea Religioasă Internațională ca organism bi-partizan independent, ambele începând cu anul 1999.

Trump a fost deseori acuzat de populism, iar diferite intervenții retorice ale acestuia confirmă criticile. Însă, dincolo de retorică, acesta a materializat prin politici publice concrete venerabila tradiție bicentenară a SUA de promovare și rafinare a libertății religioase, transformându-o într-un instrument de soft foreign policy.

Viktor Orban – populismul în haine creștine

NAȚIONALISM. Deși are o populație musulmană aproape nesemnificativă ca pondere, 72% din populația Ungariei are opțiuni islamofobe, față de 43% media UE (Pew Research Center). Evreii și romii sunt ținte favorabile ale naționalismului și xenofobiei de stat, li se adaugă românii și persoanele LGBT, iar mai nou musulmanii și migranții/refugiații. Naționalismul maghiar se bazează pe nostalgia Ungariei Mari dezmembrată prin Tratatul de la Trianon. Dreapta populistă apără creștinătatea (nu neapărat creștinismul în sine) în fața pericolului islamizării Europei și protejează valorile tradiționale împotriva liberalismului cultural și socialismul post-1968. În acest context, retorica oficială vede „islamizarea” Ungariei ca o amenințare de securitate națională.

CREȘTINISM. Viktor Orban observă în multe din discursurile sale faptul că Occidentul a renunțat la ideea de Europa Christiana și hrănește simbolic creștinismul post-liberal ca paradigmă dominantă în Ungaria, în ciuda faptului că 45% dintre maghiari nu sunt afiliați religios sau sunt atei. Având ca țintă transformarea Ungariei într-un „stat iliberal, nu non-liberal” (V. Orban, 2014), premierul maghiar folosește retorica pro-creștină ca un scut de politică externă și alianțe diplomatice (inclusiv cu Rusia) împotriva criticilor aduse de la Bruxelles privind precaritatea statului de drept în Ungaria. Tot la fel, politicile anti-imigrație (deși Ungaria ca și România nu sunt în niciun caz punctul terminus al refugiaților sau migranților) sunt motivate de imperativul supraviețuirii creștinismului.

CULTE. În baza legii privind dreptul la libertate religioasă (2011), numărul Bisericilor recunoscute s-a redus la 14, iar alte circa 300 de comunități religioase și-au pierdut personalitatea juridică. În februarie 2012, ca urmare a presiunilor interne și internaționale, Parlamentul a extins numărul Bisericilor recunoscute la 31, păstrându-și dreptul de a selecta comunitățile religioase care să coopereze cu statul în „activități de interes public”. CEDO a obligat statul maghiar să plătească despăgubiri unor organizații religioase care-și pierduseră statutul inițial. În ciuda criticilor externe privind libertatea religioasă, venite inclusiv din partea Departamentului de Stat al SUA, Parlamentul și-a păstrat autoritatea discreționară de a recunoaște anumitor organizații religioase statutul de organizații „incorporated/established”.

EXTERN. Viktor Orban a înființat în anul 2018 mandatul de secretar de stat pentru Sprijinirea Creștinilor Persecutați cu rolul de a coordona efortul umanitar al guvernului de la Budapesta pentru reconstruirea localităților distruse de ISIS în Irak având un buget anual de circa 11 mil. EURO, dar mai ales pentru a justifica retorica pro-creștină și anti-islamică a guvernului de la Budapesta.

POPULISM. Viktor Orban intră în definiția cinică a populismului: o mișcare politică post-industrială cu suportul maselor și dezaprobată de elitele liberale. Populismul este diferit de democrație prin faptul că nu-și propune să extindă egalitatea democratică, dar oferă iluzia unei bunăstări extinse pentru mase. Publicul țintă este clasa post-industrială, oameni care trăiesc pe ajutoare sociale sau chinuiți de credite bancare, alimentați cu iluzia unui „mai bine” de ordin emoțional.

În fapt, populismul are foarte puțin de-a face cu democrația și drepturile omului, drepturile minorităților în general și libertatea religioasă în particular. Nu eliberează religia, ci o instrumentalizează politic. Se exprimă printr-un un lider puternic capabil să genereze emoție, nu prin politici publice raționale. Expresia identității devine chiar mai importantă decât bunăstarea materială sau garantarea drepturilor și libertăților. Populismul se inserează foarte ușor în breșe emoționale generate de frică. Frica de pandemie, frica de confiscarea valorilor, frica de minorități sexuale și etnice, frica de diminuarea sentimentelor și trăirilor religioase.

Austria duce de ani de zile o luptă birocratică cu Islamul, iar în urma atentatului de la sinagoga din Viena a început să legifereze împotriva „Islamului politic”, Brexitul a avut doza lui de încredere populară pe fondul temerii de islamizare a Marii Britanii etc., astfel încât naționalismul ia forma protestului permanent împotriva globalismului, neoliberalismului și liberalismului cultural. Populismul lui Viktor Orban nu este cu nimic mai original decât puseele anti-liberale și anti-republicane, doar că îmbracă în mod ipocrit retorica creștină și instrumentalizează politic elementele religioase din societate.

VOT. Tentaculele ideologice ale guvernului de la Budapesta colorate prin instrumentalizarea politică a religiei ajung și în țările vecine. În data de 18 noiembrie printr-un comunicat în limba maghiară, IPS Gergely Kovacs, arhiepiscopul romano-catolic de Alba-Iulia, a îndemnat credincioșii să participe la votul din 6 decembrie fără a indica vreo preferință politică sau etnică. Gestul este unul civic și se regăsește și în îndemnurile altor lideri religioși din România și nu numai. Însă, urmarea a fost că UDMR a folosit ca mesaj electoral o fotografie a arhiepiscopului cu sigla formațiunii și îndemnul de a merge la vot. Putem doar să ne imaginăm ce complicități teologico-politice ar fi speculat presa românească dacă imaginea vreunui ierarh ortodox ar fi fost folosită în scop electoral de vreunul dintre partidele politice.

Cum se poziționează România în geopolitica religiei?

„No policy, yet a policy” este unul dintre principiile analizei politicilor publice. Cu alte cuvinte, atunci când nu faci nimic, faci totuși ceva – generezi niște rezultate prin faptul că nu te implici. Care sunt efectele? Că ne plac sau nu, cert este că SUA și Ungaria, ca de altfel majoritatea statelor, își asumă politici publice în domeniul religios. Ele nu trebuie să constituie nici exemple, nici contra-exemple, ci expresii ale modului în care geopolitica religiei influențează viața noastră de zi cu zi și la care avem obligația să ne raportăm.

Ce preferăm între instrumentalizarea democratică a libertății religioase (SUA), respectiv instrumentalizarea populistă a creștinismului (Ungaria)? Se pare că doar menținerea unei tensiuni artificiale pentru a face culoar influențelor ideologice din Rusia.

Paradoxul este că din rațiuni de securitate România cumpără tehnică militară din SUA cu miliarde de dolari, dar nu „cumpără” și democrație și libertate religioasă cu costuri zero. Rând pe rând, în ciuda lobby-ului SUA și UE, România a refuzat să intre în clubul statelor care și-au desemnat un reprezentant național pentru promovarea libertății religioase, să fie membră a Alianței Internaționale a Libertății Religioase, să contribuie la strategia pe religie a UE, să adopte modelul de dialog instituționalizat stat-culte, iar în mai 2019 să acceseze proiectele finanțate de Departamentul de Stat al SUA la invitația directă și personală a ambasadorului Sam Brownback la București. În schimb, facem concurență Rusiei în a repeta în buclă retorica național-comunistă a bunelor relații între stat și culte.

Indiferent de partidul aflat la guvernare, lipsa structurală de leadership a guvernului pe chestiuni de religie (nu doar în politici publice, ci mai ales în comunicare) generează confuzii majore în societate și radicalizează segmentele periferice ale organizațiilor religioase care devin ținte captive ale discursului anti-democratic venit dinspre Rusia.

În logica americană și europeană afectarea libertății religioase duce la afectarea tuturor drepturilor pentru că de libertatea religioasă se leagă în mod direct dreptul la asociere, la liberă exprimare, la conștiință etc., în vreme ce pentru Rusia afectarea libertății religioase este un act de relativizare a democrației și legat eminamente de circumstanțe politice utile în menținerea unei atmosfere de confuzie privind prioritățile democratice, printre care și libertatea religioasă.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0