Oricine vrea să sexualizeze copiii se încadrează la categoria pedofili

Oricine vrea să sexualizeze copiii se încadrează la categoria pedofili

Cât de jalnică poate fi starea dreptei politice dacă, în loc să ne cheltuim energia pentru a promova ideile și instituțiile ce aduc beneficii poporului, ne pierdem timpul dezbătând dacă termenul „groomer“ este potrivit pentru a numi persoanele cărora le face plăcere să sexualizeze copiii altora și să ascundă acest lucru de părinți?, analizează Kylee Zempel într-un articol The Federalist.

Progresiștilor și mass-mediei veșnic pro-LGBT – care își petrec zilele enunțând hiperbole insultătoare precum „nazist“, „fascist“ și „tăcerea înseamnă violență“ – li se alătură așa-numiții conservatori care și-au asumat misiunea de a ține predici celor mai de dreapta decât ei, pe motiv că nu este corect să-i numim „groomers“ pe creatorii de divertisment pentru copii și cadrele didactice autorizate de stat care insistă să îndoctrineze sexual copiii de 5 ani.

Este absolut absurd. Conservatorii nu renunță la principiile lor dacă renunță la fraze inutile despre presupusa bună-credință a profesorilor și intențiile Stângii.

Știm cu toții intențiile Stângii pentru că le-au exprimat foarte clar. Cea mai recentă acțiune a lor a fost aceea de a răstălmăci un proiect de lege ce protejează drepturile părinților – care sunt o necesitate absolută pentru supraviețuirea societății – numindu-l drept o propunere ce interzice menționarea cuvântului „gay“ în școli. A fost o minciună; legislația urmărește să țină departe de copiii de 5-9 ani dogmele de stânga privind identitatea de gen și orientarea sexuală.

Când Stânga a pierdut și propunerea a devenit lege, directorii furioși de la Disney, cu sediul în Florida, au început să-și proclame dorința de a injecta devianța sexuală în divertismentul pentru copii.

Într-un apel video obținut de jurnalistul de investigație Christopher Rufo, directorul Disney, Latoya Raveneau, s-a lăudat cu „agenda ei deloc secretă în favoarea homosexualilor“ și cu încercările de a „adăuga caracteristici queer“ ori de câte ori este posibil, în emisiunile pentru copii. Un alt angajat a vorbit deschis despre demersurile sale de a „explora[e] subiectele queer“ și de a introduce suficiente „personaje neconvenționale în ceea ce privește genul“.

Suntem destul de în vârstă ca să ne amintim

Însă istoria Stângii privind metamorfoza moravurilor sexuale naturale nu a început ieri. Așa că nu trebuie să ne întrebăm dacă avem acum de-a face doar cu un accident nefericit care blamează pe nedrept o instituție altfel impecabilă.

Au uitat oare „conservatorii“ care se opun folosirii etichetei „groomer“ de efortul concertat al activiștilor de gen de a organiza ore de lectură drag-queen pentru copiii mici în biblioteci finanțate din banii contribuabililor sau tabere „drag-tastic“ la muzee? Nu au văzut ei oare cărțile pornografice care îi învață pe copii despre acte homosexuale și masturbare?

Dar despre supunerea bine documentată a profesorilor din școlile de stat față de mândria gay? Nici de mușamalizarea agresiunii sexuale rezultate din politicile băilor trans? Sau de provocarea confuziei sexuale la copii și intervenții periculoase de schimbare de sex și apoi ascunderea acestor lucruri de părinți?

Nu au auzit oare povești despre tineri care au preluat noțiuni eronate despre sexualitatea umană în anii în care mintea lor era în proces de formare, au fost complet dezamăgiți de fiecare instituție care ar fi trebuit să-i ajute să revină pe calea cea dreaptă, apoi au fost supuși unor proceduri distructive care i-au lăsat plini de regret, doar cochilii desfigurate ale unor persoane unice și frumoase care erau meniți să fie?

Dar de declarațiile ironice ale bărbaților gay că ne vor „converti copiii“? Sau chiar de cele manipulative ale președintelui Statelor Unite, conform căruia cei ce nu respectă ortodoxia LGBT „nu respectă“ persoanele transgender și că așa-zisa afirmare a genului este cea mai bună modalitate de a proteja „siguranța și sănătatea“ copiilor?

Există un cuvânt ce descrie adulții ce acționează pentru a câștiga încrederea copiilor, apoi îi implică în chestiuni sexuale fără acordul sau știrea părinților lor, cu scopul de a-i manipula pentru propria lor plăcere: acest cuvânt este „groomer“.

Citește și Educaţia sexuală în şcoli nu e instrucţie, ci codoşie camuflată sub bunele intenţii ale informării cu scop preventiv

Nu toți „groomers“ sunt pedofili

Desigur, mass-media de stânga, precum și National Reviews și alții, vor acuza că utilizarea acestui termen este „defăimare“ și că este o exagerare care servește doar la minimalizarea experiențelor oribile ale victimelor pedofililor. „Redefinim termenul ‘groomer’“, spun ei, „și facem acuzații false de pedofilie“.

Doar că lucrurile nu stau așa. Nu trebuie să fii pedofil pentru ca acțiunile tale să te încadreze la termenul de „groomer“. Iar genul de sexualizare și exploatare a copiilor care are loc, de la nivel de grădiniță până la liceu, în toată țara, sunt exact semnele distinctive ale unei astfel de practici. Se vede cu ochiul liber.

Mai jos aveți explicația termenului „groomer“ așa cum apare pe site-ul web al Asociației Baroului American, care adaugă și că „printre principalele elemente ale acțiunii de grooming sexual“ se numără „selectarea victimei, asigurarea accesului la ea și izolarea ei, câștigarea încrederii victimei, precum și controlul și ascunderea relației“, toate acestea întâmplându-se cu ușurință în mediile școlare.

Analizați următoarea listă de comportamente specifice unui „groomer“ pentru a vedea dacă vreunul dintre ele vă sună cunoscut:

  • A face baie unui copil
  • A intra în încăpere când un copil se schimbă
  • A intra deliberat în baie când un copil își face igiena personală
  • A cere unui copil să privească un adult care își face igiena personală
  • A gâdili un copil și a atinge „din greșeală“ părțile intime
  • Activități ce implică dezbrăcarea (masaj, înot)
  • Lupte în joacă în lenjerie intimă
  • Jocuri care implică atingerea părților intime (de-a doctorul)
  • A spune unui copil glume cu conotații sexuale
  • A tachina un copil pe seama dezvoltării sânilor sau organelor genitale
  • A oferi unui copil informații sexuale explicite sub pretextul educării lui
  • A arăta unui copil imagini sexuale explicite
  • A poza copilul în lenjerie intimă, costum de înot sau de dans etc

Potrivit site-ului ChildHelp, care caută să prevină abuzul asupra copiilor, „acțiunea de grooming include … câștigarea încrederii și accesului la el… implicarea în viața copilului, izolarea copilului și secretizarea relației“. Apoi adaugă alte semne caracteristice, cum ar fi „a arăta imagini pornografice unui copil“ și „a aborda subiecte sexuale care nu sunt adecvate vârstei“.

Joel Barry, redactorul șef al The Babylon Bee avea dreptate când a spus: „Majoritatea profesorilor nu sunt ei înșiși pedofili, dar acționează într-un sistem pedofil, conceput pentru a face copiii mai ușor de exploatat – atât din punct de vedere politic, cât și sexual“. El a continuat:

„Nu pregătesc neapărat copiii pentru un anumit pedofil. Îi pregătesc pentru un sistem pedofilic – care, pe termen lung, va avea ca rezultat orori pe care nu ni le putem imagina. Faceți-vă curaj și împiedicați-i“.

„Sistemul pedofilic“ nu este un termen conspiraționist; este modalitatea potrivită de a descrie o cultură depravată care face rău copiilor – în pântece, prin divertisment, în școli, online, în timpul pandemiilor globale și oriunde altundeva adulții egoiști pot exploata copiii pentru a-și satisface propriile pofte politice, sociale și sexuale.

Ridicola pierdere de vreme pe tema analizării termenului „groomer“ reprezintă doar cel mai recent atac din interior al facțiunii tot mai reduse a conservatorilor de altădată, cărora le pasă mai mult să le apară numele în The Atlantic decât să apere drepturile părinților și ale copiilor lor vulnerabili.

Potrivit multora dintre ei, ești prea preocupat de cenzură, îți pasă prea puțin de normele formale, ești rasist de fapt, insuficient de credincios ca și creștin, iar acum și prea sensibil la exploatarea copiilor.

Dar știm ce înseamnă „grooming“ și dacă ne este prea frică să spunem lucrurilor pe nume, atunci ce apărăm oare în calitate de conservatori?

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0