Partidul Democrat a dezamăgit comunitatea de culoare și dă vina pe alții

Partidul Democrat a dezamăgit comunitatea de culoare și dă vina pe alții

Primarii orașelor precum Minneapolis au avut ocazia să îndrepte imensele inegalități cu care se confruntă persoanele de culoare.

George Floyd. Eric Garner. Freddie Gray. Rodney King. Lista nefastă a oamenilor de culoare brutalizați sau uciși de poliție este binecunoscută. La fel și lista orașelor în care s-au întâmplat aceste evenimente, orașe asaltate acum de proteste și haos: Minneapolis. New York. Baltimore. Los Angeles. O analiză The Times

Aceste orașe mai au și altceva în comun. Fiecare dintre ele este controlat de Partidul Democrat. Nu de puțin timp, parțial sau fără însemnătate. Ca în aproape toate orașele mari din America, în care majoritatea cazurilor de tensiune rasială au apărut, sunt citadele ale conducerii unui singur partid.

Minneapolis, orașul unde a fost ucis Floyd, a avut numai primari democrați în ultimii 42 de ani. În secolul 21 nu a existat un singur Republican ales în consiliul municipal. Ultima data când un Republican a fost primar al Baltimore, Lyndon Johnson este președinte.

14 din 15 membri ai consiliului municipal din Los Angeles sunt Democrați. Celălalt este independent. În New York, la ultimele alegeri ale consiliului municipal din 2017, Republicanii au sărbătorit incursiunea în majoritatea Democrată – au câștiga 4 locuri împotriva celor 47 de Democrați.

În America, statele și orașele dețin o măsură mare de autonomie. Au puteri extinse de colectare a veniturilor printr-o serie de impozite: pe proprietate, afaceri, vânzări și în unele orașe, impozit pe veniturile personale.

Primarii aleși direct, în tandem cu consiliile, controlează bugetele vaste cu autoritate în majoritatea municipalităților în ceea ce privește locuințele, educația, dezvoltarea urbană, pompierii și bineînțeles, poliția.

În cele mai multe cazuri, șefii de poliție sunt numiți direct de primar și sunt supervizați de primar. Timp de zeci de ani aceste orașe Democrate au avut, cu alte cuvinte, responsabilitate aproape totală pentru personalul, politicile și performanța forțelor de ordine din subordine. Dacă primarul din Minneapolis și consiliul municipal care se aliniază cu el ar fi vrut, ar fi putut reforma departamentul de poliție.

Dacă ar fi fost alarmați de abuzul sistematic al poliției, despre atitudinile și comportamentul rasist, au avut mai mult de 40 de ani pentru a rezolva aceste probleme. Ar fi putut înlocui întregul departament de poliție cu ofițeri de culoare dacă ar fi vrut.

Și totuși, în mâinile sigure ale unui partid care susține absolut eradicarea inegalității și protejarea minorităților, asistăm în continuare la cazuri precum cel al lui George Floyd și al celorlalți. Cum e posibil?

În parte, se datorează faptului că politicienii Democrați știu că, indiferent de deficiențele politicilor lor, au la îndemână un pretext facil pentru a devia responsabilitatea de la ei. Este întotdeauna ușor să dai vina pe polițiștii albi rasiști, pe „rasismul sistematic” din America,  pe moștenirea sclaviei și generațiilor de inegalități.

Democrații știu că o mass-medie prietenoasă, așa cum s-a întâmplat cu patos săptămâna trecută, va prelua imediat și va promova ideea că atunci când un om de culoare este ucis de poliție nu are nicio legătură cu autoritățile locale care au numit, instruit și reglementează activitatea ofițerului de poliție, și că este cumva vina Republicanilor din Washington sau o amenințare nebuloasă a supremației albe.

Poate că forțele de ordine urbană din Statele Unite nu sunt atât de rasiste precum vor să ne dea de înțeles protestatarii, mass-media și politicienii Democrați. Imaginea prezentată săptămâna trecută a unei realități zilnice cu bărbații de culoare care nu pot ieși din casă fără teama de a fi uciși de un polițist alb este grotescă.

Potrivit celor mai recente date ale Departamentului de Justiție, oamenii de culoare au reprezentat aproape un sfert din toți cei uciși de poliție în ultimii trei ani; albii au fost puțin peste jumătate.

Afro-americanii, desigur, reprezintă o proporție mai mică din populația Statelor Unite – aproximativ 13%, astfel încât acel număr de victime de culoare reprezintă într-adevăr un număr semnificativ disproporționat de decese provocate de forțele de ordine.

Dar acest lucru e înșelător. Statistica relevantă atunci când se ia în considerare ce se întâmplă cu oamenii care ajung pe mâna poliției nu este populația totală, ci numărul de persoane care vin în contact cu poliția.

Pe scurt, o abordare mai bună este relația dintre cei care comit infracțiuni violente înregistrate și cei care sunt uciși de poliție. Potrivit FBI, aproape 39% din crimele și 54% din jafurile din Statele Unite sunt comise de persoane de culoare.

Povestea simplistă căreia fiecare întâlnire a unui bărbat de culoare cu un ofițer de poliție alb reprezintă o ciocnire între bine și rău este falsă, realitatea poliției urbane este mult mai complexă. Principala funcție practică a forțelor de ordine din aceste orașe este, din păcate, să încerce să împiedice omenii de culoare să se omoare între ei. În 2018, pentru fiecare om alb ucis în America, au fost 11 persoane de culoare ucise de un om de culoare.

Și nu este deloc rasist să subliniem acest lucru. Într-adevăr, acest lucru poate reflecta în mare măsură situația comunității afro-americane: venitul, educația, oportunitățile și prejudecățile care-o însoțesc.

De asemenea, această situație se poate datora, în parte, patologiilor sociale care afectează în mod particular comunitățile de afro-americani și anume lipsa taților din familii, abandonarea familiilor de către bărbații de culoare și abandonarea responsabilității pentru educația și protejarea copiilor lor, a comunității.

Poate că și America, in corpore, are un rol în perpetuarea acestei situații precare a comunității afro-americane, însă față de realitatea vieții și a securității economice zilnice, afro-americanii au trăit în mare parte conduși de politicienii Partidului Democrat care și-au adunat cu entuziasm voturile la timpul potrivit, după care au acuzat poliția, Republicanii, Casa Albă și istoria pentru propriile eșecuri tragice.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0