Persecuția religioasă într-o țară în care conducătorul suprem este dumnezeu

Regimurile totalitare nu se tem de nicio altă libertate mai mult decât de libertatea religioasă. La urma urmei, credința în Dumnezeu presupune existența unei entități superioare și a unui standard mai înalt față de care trebuie să dea socoteală și conducătorii umani.

Acest lucru reprezintă o amenințare chiar și pentru liderii democratici. Însă cel mai mare pericol îl reprezintă pentru conducătorii care pretind că sunt zei, analizează Doug Bandow pentru American Spectator.

Unul dintre adevărurile rare enunțate de Roland Freisler, celebrul jurist nazist, a fost că nazismul și creștinismul se aseamănă într-un singur fel: ambele revendică întreaga persoană.

Același lucru e valabil și în ceea ce privește Coreea de Nord, renumită pentru persecuția religioasă cruntă. Cel mai recent raport anual al U.S. Commission on International Religious Freedom precizează:

„În 2021, statutul libertății religioase în Coreea de Nord a rămas printre cele mai rele din lume. Ideologia pe care se bazează Coreea de Nord, cunoscută sub numele de Juche, nu permite ideologii concurente – inclusiv religioase – și tratează religia ca pe o amenințare existențială“.

Creștinii se află pe lista celor luați în vizor de sistemul de clasificare Songbun din Coreea de Nord, care evaluează fiecare cetățean. În raportul se explică:

„Credincioșii practicanți fac parte din clasa ‘ostilă’ și sunt considerați dușmani ai statului, meritând ‘discriminare, pedeapsă, izolare și chiar execuție’“.

Simplul fapt de a poseda texte și obiecte de cult, ca să nu mai vorbim de întâlniri de învățătură sau închinare, este tratat ca o infracțiune gravă.

Deși Occidentul acordă cea mai mare atenție persecuției creștinilor, Pyongyang pedepsește și adepții credințelor tradiționale, inclusiv șamanismul.

Un raport detaliat publicat anul trecut a constatat că persecuția nu era întâmplătoare. Mai degrabă, „statul impune negarea absolută a convingerilor religioase prin mobilizarea activă a organelor guvernamentale“.

Persecuția implică întregul guvern. Agențiile de securitate se ocupă în mod direct de pedepse, dar și entități precum instituțiile educaționale și mass-media au un rol în acest sens.

De asemenea, aproape fiecare instituție de stat joacă un anumit rol în monitorizarea și raportarea populației nord-coreene. Chiar și „unitățile de muncă și cele rezidențiale servesc drept lungul braț al Partidului Muncitorilor din Coreea, atât prin negarea libertății religioase, cât și prin monitorizarea semnelor de credință religioasă în viața de zi cu zi“.

Cel mai recent raport privind această țară, publicat în iulie, prezintă fundamentele ideologice ale represiunii nord-coreene. De exemplu, „natura încălcărilor continue ale libertății religioase este determinată de eforturile foarte bine organizate ale Partidului Muncitorilor din Coreea de a impune o ideologie cunoscută sub numele de Kimilsungism-Kimjongilism“.

Aceste „isme“ au de-a face cu primele două generații de conducere ce seamănă mai degrabă cu o monarhie absolutistă decât cu un stat leninist. Unul dintre cele mai curioase atribute ale Republicii Populare Democrate Coreene este lipsa simbolurilor comuniste – nu există Karl Marx, Friedrich Engels, Vladimir Lenin, Iosif Stalin, Mao Zedong sau orice alt comunist important.

În schimb, imaginile și statuile fondatorului Kim Il-sung și ale succesorului Kim Jong-il, bunicul și, respectiv, tatăl actualului lider suprem Kim Jong-un, sunt omniprezente.

Teama de credința religioasă este vădită. În ultima vreme, regimul a început să vizeze în mod sistematic chiar și tinerii în ceea ce privește accesul la cultura străină, și în special la cea sud-coreeană.

Încălcările au continuat în ciuda faptului că regimul a folosit pandemia COVID-19 pentru a justifica izolarea țării chiar și de China. Provocarea K-pop la adresa regimului nord-coreean este doar indirectă. Învățătura religioasă constituie un atac frontal și, prin urmare, opoziția față de aceasta este mai puternică.

Commission on International Religious Freedom explică:

„În cadrul orelor de curs, elevii sunt învățați despre ‘răul’ pe care-l produce religia și superstițiile, iar acest mesaj este întărit printr-o multitudine de materiale, inclusiv povești și filme…. La nivelul învățământului superior, îndoctrinarea cu kimilsungism-kimjongilism continuă prin sesiuni de studiu de două ori pe săptămână și prelegeri despre învățăturile liderului suprem“.

Îndoctrinarea continuă și la stadiul de adult. De exemplu, „angajarea în toate domeniile profesionale necesită ca persoana să participe la sesiuni de kimilsungism-kimjongilism la locul de muncă“.

O examinare extrem de atentă îi vizează pe cei care ocupă poziții importante în cadrul partidului sau în domeniul profesional. Cu toate acestea, „chiar dacă un angajat nu este membru de partid, acesta trebuie să se abțină de la activități religioase“ și să raporteze orice persoană suspectată de a nutri convingeri religioase.

Regimul încearcă să impună nu doar comportamentul, ci și convingerea, dându-i pe față pe cei care doar pretind că sunt loiali. Comisia informează că:

„O aparentă lipsă de fervoare ideologică este un semn de avertizare timpurie suficient pentru a aplica măsuri punitive. Practic, statul constrânge constant individul pentru ca acesta să renunțe la orice altceva decât Kimilsungismul-Kimjongilismul“.

Statul vrea dovezi de susținere adevărată a ideologiei, nu doar conformare de fațadă.

În cazul încălcărilor, se aplică sancțiuni penale. Gravitatea infracțiunii determină modul de pedeapsă. Din 2020, represiunea COVID a închis practic frontiera, dar, înainte de această perioadă, refugiații nord-coreeni repatriați cu forța din China erau pedepsiți cel mai sever dacă intrau în contact cu grupurile creștine de ajutor din Coreea de Sud.

Fuga din paradis era un lucru rău. Să înveți despre alternativele la credința politică era considerat un lucru cu mult mai rău.

Citește și Mărturii și imagini cutremurătoare din Coreea de Nord: Torturat pentru credință

Deloc surprinzător, statul declarat ateu nu consideră că afirmațiile sale, inclusiv poveștile despre nașteri, fapte și evenimente aproape miraculoase, reprezintă o religie. Comisia menționează:

„Statul nord-coreean nu consideră că Kimilsungismul-Kimjongilismul este o religie. Acesta este denumită în mod oficial sasang (ideologie) și se consideră un act de trădare ca un nord-coreean din Coreea de Nord să facă referire la aceasta drept chonggyo (religie)“.

Academicienii dezbat natura exactă a sistemului, și nicio ființă supranaturală nu este venerată în mod oficial.

Cu toate acestea, se precizează în raportul comisiei, „din perspectivă occidentală, cele mai apropiate analogii instituționale cu Kimilsungismul-Kimjongilismul se găsesc mai degrabă în exemple de religie organizată decât în exemple de ideologie politică“.

Ceea ce propagă Pyongyangul este, în esență, o religie politică, cu texte sacre și profeți. Comisia explică:

„În Kimilsungism-Kimjongilism, individul trebuie să se străduiască să urmeze îndrumările lui Kim Il Sung și Kim Jong Il atât în aspectele interne, cât și în cele externe ale vieții. Nu este o ideologie nouă, fiind anunțată pentru prima dată sub numele de Kimilsungism de către Kim Jong Il în 1974, când au fost publicate cele Zece Principii. A devenit cunoscută sub numele de Kimilsungism-Kimjongilism după moartea lui Kim Jong Il în 2011“.

Contrar protecției constituționale formale privind libertatea de credință, cele Zece Principii impun supunerea necondiționată față de Kim Il-sung și Kim Jong-il și față de politicile partidului. Iar această învățătură este întărită de ceea ce echivalează cu un cult public, se arată în raport:

„Printre diversele manifestări exterioare ale religiei sau ale credinței care trebuie protejate de dreptul internațional se numără ritualuri, clădiri și texte. Conformarea la învățăturile Kimilsungism-Kimjongilism necesită participarea la recitarea zilnică a unor texte și la sesiuni de critică săptămânale sau bisăptămânale. Recitarea textelor de dimineață are loc în școli, la locul de muncă și în zonele rezidențiale, respectând un format standard care începe cu citirea directivelor sau a cuvintelor lui Kim Il Sung, Kim Jong Il sau Kim Jong Un“.

Trebuie precizat, de asemenea, modul în care văd nord-coreenii doctrina oficială. Comisia explică faptul că „mai mulți nord-coreeni intervievați pentru acest raport, care au întâlnit creștinismul în timpul sau după ce au fugit din Coreea de Nord, au folosit creștinismul ca o analogie pentru a descrie procesele de instruire și participare la Kimilsungism-Kimjongilism“.

De exemplu, ambele implică învățătură, reflecție și rugăciuni. La fel ca Germania nazistă, statul nord-coreean revendică întreaga persoană. Raportul detaliază:

„Indiferent că este denumit Juche sau Kimilsungism-Kimjongilism, aderarea la acesta implică și impune renunțarea la alte sisteme de religie sau credință. Un cetățean nord-coreean nu poate adera atât la Kimilsungism-Kimjongilism, cât și la o altă religie sau credință….. Acest lucru nu este doar cerut prin lege, ci și pus în practică zilnic de către stat“.

Nesupunerea și opoziția sunt pedepsite aspru, dar în teorie pot if iertate. Nu și în cazul oficialilor de rang înalt care jură credință unui zeu străin. Comisia afirmă:

„Deși sancțiunile penale ar putea reabilita un oficial care a consultat un șaman sau a comis un furt, crimele împotriva Kimilsungismului-Kimjongilismului, cum ar fi aderarea la creștinism, erau încadrate la categoria cea mai gravă“.

Dacă vrei să ai parte de milă, e mai bine să fii un criminal, decât un credincios religios, a declarat un dezertor.

Citește și Creștinismul este cea mai persecutată religie din lume, confirmă un nou studiu

Coreea de Nord pică testul de bază privind grija față de propriul popor. De obicei, ea se află în fruntea listei celor mai mari persecutori religioși. Întotdeauna se află printre primii la încălcarea drepturilor omului, în general. Supunerea față de stat este pretinsă și impusă, cu mare brutalitate.

Deși formal ateu, regimul nord-coreean, un curios hibrid comunist-monarhic, promovează o religie politică. În mod ironic, nu există prea multe diferențe între Coreea de Nord și, Arabia Saudită de exemplu, în ceea ce privește interzicerea tuturor credințelor, cu excepția uneia.

Lucrul de care pare să se teamă cel mai tare conducătorul Kim Jong-un este faptul că poporul său va ajunge să creadă într-un Dumnezeu mai mare ca el însuși.

Traducere și adaptare
Tribuna.US