Perspectivele de supravieţuire ale creştinismului în locul naşterii sale sunt sumbre

Perspectivele de supravieţuire ale creştinismului în locul naşterii sale sunt sumbre

Perspectivele de supravieţuire ale creştinismului în locul naşterii sale, Orientul Mijlociu, par a fi mai sumbre în această Săptămână Sfântă, decât au fost în ultimiile două milenii. Persecuţia celei mai răspândite religii s-a intensificat pe parcursul secolului 20, iar acea traiectorie n-a făcut decât să se intensifice în ultimii ani, în special în ţările majoritar musulmane.

Jihadiştii par să fi efectuat, în mod repetat, unul dintre obiectivele lor des declarate, de eradicare a oricărei urme a creştinismului în anumite regiuni, în vreme ce în alte zone, persecuţia împotriva creştinilor şi a altor minorităţi religioase este ţinută sub control, pentru moment.

Actualele perspective pe care creştinismul le înfruntă în trei dintre cele mai longevive bastioane, Siria, Egipt şi Irak, variază în mod semnificativ. Dar mass-media şi alţii închid des ochii atunci când vine vorba de atrocităţile anti-creştine, care au devenit un stil natural de viaţă pentru mulţi în Orientul Mijlociu. Ceea ce urmează este un rezumat al provocărilor cu care se confruntă creştinii în aceste trei ţări.

Egipt. Creştinii egipteni, cunoscuţi ca şi creştini coptici, însumează aproape 10% din populaţie şi au fost o ţintă nu doar pentru extremiştii islamici, ci şi pentru majoritatea populaţiei musulmane. Liderii coptici au declarat că din Februarie 2011, după ce Primăvara Arabă a condus la alegerea lui Mohammed Morsi ca preşedinte – lider al Frăţiei Musulmane – persecuţia a escaladat. De atunci, cel puţin 200.000 de creştini au părăsit ţara. Doi ani mai târziu, când o lovitură de stat l-a alungat pe Morsi, mulţi dintre susţinătorii săi i-au blamat pe copţi. Ca urmare, incidentele violente împotriva creştinilor s-au înmulţit constant. Iar în timp ce actualul preşedinte, Abdel Fattah el-Sisi, a făcut eforturi pentru a proteja
comunitatea coptă, anul acesta a adus unele dintre cele mai violente atacuri împotriva creştinilor. Acestea se întâmplă mai ales în regiunea de nord, în Sinai, unde ISIS ţinteşte direct creştinii. Înainte de 2011, comunitatea creştinilor de acolo număra până la 5000 de persoane, dar acum a fost diminuată la mai puţin de 1000, conform Associated Press. Nu există statistici oficiale privind numărul creştinilor la nivel de oraşe sau ţară.

„Copţii, ca majoritatea creştinilor din acea zonă, sunt victimile urii religioase. Dar în acelaşi timp, sunt pioni într-un context mai larg de destabilizare a regimurilor arabe „apostate”, care să solicite intervenţia occidentală care, la rândul său, să aprindă opoziţia arabă în stradă – dar şi opoziţia pe străzile occidentale,” a declara pentru Fox News, Robert Nicholson. Dacă Sissinu îngenunchiază ISIS şi nu disipează detestarea faţă de creştini a populaţiei musulmane egiptene, perspectivele pentru biserica egipteană par sumbre.

Irak. În 2003, populaţia creştină a Irakului era estimată la 1,4 milioane, conform ADF International. Creştinii s-au bucurat de o serie de drepturi civile şi au putut avansa pe scara socială, atât în viaţa publică, dar şi în cea privată. E adevărat, ministrul de externe al lui Saddam Hussein, Tariq Aziz, a fost creştin. Regiunea Câmpia Ninive, denumită şi Câmpia Mosul, din nordul Irakului, a fost patria de secole a creştinilor caldeeni, siriaci şi asirieni. Apoi Statele Unite au invadat Irak, dezlănţuind o urgie sectară violentă ce a distrus bisericile. Creştinii au părăsit Câmpia Ninive, iar anul trecut, numărul creştinilor din Irak a scăzut la 275.000.

Unul dintre motivele acestui exod a fost ISIS, care a cucerit nordul Irakului în 2014. ISIS a lansat un pogrom împotriva bisericilor, precum şi împotriva altor religii minoritare. Dar în prezent, coaliţia condusă de Statele Unite a eliminat strânsoarea ISIS pe o mare parte din nordul ţării, inclusiv oraşul Mosul. Perspectivele pentru supravieţuirea creştinilor se modifică doar în cazul în care credincioşilor caldeeni, siriaci şi asirieni li se permite întoarcerea în patriile lor ancestrale.

Majoritatea oraşelor din Câmpie au fost decimate. În unele dintre ele, infrastructura a fost redusă la moloz; în altele, au fost deversate substanţe chimice care poluează solul. „Totul este distrus,” a declarat Jalal, un asirian din satul Karamles. „Casele au fost arse, nu există apă, absolut nimic. Oamenii se vor întoarce aici doar dacă li se vor promite măsuri de protecţie.”

Există o propunere de a se creea o zonă sigură pentru creştini, o zonă care poate evolua într-o regiune semi-autonomă, aşa cum şi kurzii intenţioneză. Unele organizaţii depun eforturi pentru a reconstrui satele asiriene din acea zonă. Consiliul Irakian de Sprijin Creştin a fost vârful de lance al unei iniţiative denumită Operaţiunea Întoarcerea la Ninive, care a strâns fonduri pentru a reconstrui infrastructura, casele şi bisericile distruse de ISIS.

„Restaurarea acelor sate reprezintă un proces de lungă durată, dar trebuie făcut,” a declarat la Fox News Juliana Taimoorazy, directorul organizaţiei. „Proiectul este realizabil doar dacă există securitate activă în zonă.” Dar aceste eforturi reprezintă excepţia, nu regula. „Nu se face destul de mult pentru creştinii irakieni care doresc să se întoarcă acasă. ISIS a fost îndepărtat şi oamenii au început să revină în oraşele şi satele lor, dar nimeni nu face eforturi substanţiale pentru a-i ajuta,” spune Robert Nicholson, directorul executiv al Philos Project, un grup de sprijin american pentru creştinii din Orientul Mijlociu.

„Au nevoie de o reconstrucţie masivă, locuri de muncă, şcoli şi protecţii afirmative pentru religia, limba şi cultura lor. Dar cel mai important, au nevoie să fie împuterniciţi să se protejeze şi să se guverneze singuri, pentru ca un astfel de genocid să nu se repete.” Unele grupuri favorizează ideea unei abordări lente de aducere înapoi a creştinilor în nordul Irakului.

„Este prea devreme să jibilăm,” spune David Curry, CEO al Open Doors USA, care monitorizează incidentele de persecuţie a creştinilor global. „De multe ori ajung să creeze o ţintă mai mare.” Indiferent dacă sau cât de repede se vor întoarce creştinii acasă, persecuţia credincioşilor va rămâne un aspect al vieţii.
„Este dificil să prezici câţi creştini vor fi omorâţi anul acesta, dar se pare că vor rămâne ţinta principală a persecuţiei religioase,” a declarat Nicholson. „A crede că un om numit Isus Hristos a fost răstignit şi a înviat pentru păcatele lumii, este încă unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care le poate face cineva în multe părţi ale lumii.”

Siria. Pe parcursul secolului trecut, Siria a avut o prezenţă creştină relativ considerabilă, cuprinzând cel puţin 10% din totalul populaţiei. Mulţi dintre creştinii sirieni, cunoscuţi ca şi ortodocşi estici, au trăit o perioadă istorică de libertate religioasă, în comparaţie cu ţările vecine. Regimul preşedintelui Bashar Assad, care este predominat alawit, o variantă a islamului şiit, a permis bisericilor să evanghelizeze, să publice materiale religioase şi să construiască sanctuare. De asemenea, populaţia creştină a avut acces la educaţie şi la locuri de muncă, iar mulţi dintre ei erau mai stabili financiar decât musulmanii.

Cu toate acestea, situaţia bisericii siriene se poate agrava. În timp ce războiul civil continuă, creştinii din Siria s-au divizat în privinţa sprijinirii regimului Bashar. Unii susţin regimul, dar cred şi că toţi sirienii au drepturi la care şi ei  trebuie să aibă acces. Alţi creştini au devenit parte din diaspora, dar asta datorită unei multitudini de alte motive decât persecuţia musulmană.

În timp ce mulţi creştini nu vor să devină refugiaţi, există teama că ţara lor ar putea avea aceleaşi probleme ca şi Irakul, în situaţia în care regimul este răsturnat. Perspectivele pentru creştinii sirieni vor apărea dacă regimul Assad supravieţuieşte, iar dacă nu, depind de un guvern succesor care să menţină actuala protecţie a bisericii.

Perry Chiaramonte
Fox News

COMMENTS

WORDPRESS: 0