Peter Costea: Declaraţia de la Paris şi relevanţa ei pentru alegerile europarlamentare

Peter Costea: Declaraţia de la Paris şi relevanţa ei pentru alegerile europarlamentare

După 50 de ani: Convenția încotro?
„El va izbăvi pe poporul Său…”
De la Durere la Dependență: Plaga Opioidelor Afectează Comunitățile Române din SUA
Nihil Sine Deo? — „Ptiuuu! Fir-ai tu să fii de creştinopat intolerant!”
CREDINŢA TRANSFORMĂ CULTURA: FAMILIA

La alegerile europarlamentarele din mai 2019 vom auzi multe despre „valorile europene”. Este un subiect pe care intenţionez să-l abordez şi să-l detaliez în viitorul apropiat. Folosită mult, expresia este însă puţin înţeleasă şi mai ales înşelătoare. Dar şi mai puţin înţelese sunt chiar „valorile” care se află dincolo de această etichetă.

Articolul de astăzi îl dedic unei Declaraţii cu al cărui conţinut mă identific şi care constituie o alternativă creştină la „valorile europene” seculare. Am discutat-o prima dată în ianuarie 2018, când am publicat prin intermediul Alianţei Familiilor din România un comentariu intitulat: “Dezordinea seculară şi răspunsul creştin”. Aici linkul: http://flux.md/stiri/6356

Este vorba despre „Declaraţia de la Paris” (The Paris Declaration), scrisă şi adoptată în 2017 de un grup de eminenţi filosofi contemporani creştini, din diferite ţări membre ale Uniunii Europene: Franţa, Cehia, Ungaria, Polonia, Marea Britanie, Germania, Olanda şi Belgia. Declaraţia are 13 pagini şi poate fi citită aici in engleza: https://thetrueeurope.eu/a-europe-we-can-believe-in/

In limba romanã poate fi cititã aici: https://thetrueeurope.eu/o-europa-in-care-putem-crede/

În esenţa ei, Declaraţia identifică alternativa creştină la provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană a zilelor noastre. Sunt dezbătute în ea subiectele care apar aproape zilnic în mass-media: economie, migraţie, democraţie, statul de drept, familia şi căsătoria, populismul, confuzia ideologică a zilelor noastre, şi în general, dezorientarea spirituală şi valorică a europenilor contemporani.

Europa – casa noastră comună!

În cele 36 de Articole ale Declaraţiei este explicat în mod riguros şi lucid necesitatea reîntoarcerii Europei la rădăcinile ei creştine şi tradiţionale pentru a evita iminentul colaps secular. Declaraţia reafirmă că Europa este „casa noastră comună”, dar că secularismul o tentează cu o identitate falsă care ne ameninţă pe toţi: o Europă falsă a secularismului, utopică şi tiranică. „Propovăduitorii Europei false” spun autorii: „sunt fermecaţi de superstiţiile unui progres inevitabil” şi de convingerea că „Istoria este de partea lor”. Dar se înşeală şi la rândul lor înşeală şi amăgesc şi pe alţii.

Valori creştine – valori eterne

Autorii afirmă că este de datoria lor şi a tuturor europenilor care împărtăşesc valori tradiţionale să „apere adevărata Europă” de cei care au „repudiat rădăcinile creştine ale Europei” (articolul 3). „Ne apropiem de capătul drumului” se enunţă în Declaraţie, iar Europa are nevoie de „participarea activă” a europenilor în viaţa ei politică şi civică. Autorii dezagrează cu noţiunea de „Statele Unite ale Europei” şi propun o Europă formată dintr-o „comunitate de naţiuni”, cu frontiere comune, dar cu civilizaţii, tradiţii şi limbi diferite (articolul 7).

În Declaraţie sunt criticate şi structurile supra-statale europene pentru că tind spre anihilarea statului naţional şi a suveranităţii naţionale. În Articolul 9 se afirmă, că mai mult ca orice, la nivel civilizaţional: „adevărata Europă a fost definită de creştinism”(“The true Europe has been marked by Christianity”). Iar creştinismul şi moştenirea creştină comună tuturor europenilor este singura ideologie sau credinţă capabilă să unească Europa.

Articolul 10 ne aminteşte că doctrinele egalităţii şi a drepturilor omului au origini creştine. (“Christianitiy revolutionized the relationship between men and women, valuing love and mutual fidelity in an unprecedented way”).

Declaraţia de la Paris dezaprobă revoluţia sexuală, hedonismul şi ceea ce ea numeşte „Generaţia lui ’68”: „Europa falsă a zilelor noastre vinde emancipare, emancipare de orice constrângere, libertate sexuală, de exprimare şi libertatea de „a fi tu însuţi”. „Generaţia lui ’68 vede în aceste libertăţi nişte victorii ideologice asupra unui regim cultural trecut şi tiranic” (articolul 14).

Tinerii sunt atenţionaţi că aceste libertăţi sunt efemere şi distrug. Articolul 15 atacă frontal Generaţia ’68, acuzând-o de destructivism iresponsabil: „Este datoria noastră să spunem adevărul: Generaţia ’68 a distrus dar nu a clădit”.

Sunt denunţate şi criticate pornografia şi restrângerea libertăţii religioase şi de conştiinţă, precum şi multiculturalismul, globalizarea şi deficitul democratic al Uniunii Europene. În Articolul 19 Instituţiile europene sunt numite „o tiranie reală cu care ne confruntăm zilnic”, iar intelectualii Europei sunt acuzaţi că au devenit distrugători ai civilizaţiei europene în loc de a transmite generaţiilor tinere „înţelepciunea generaţiilor trecute”. Autorii observă că repudierea culturală a trecutului este la modă şi este persistentă în universităţile Europei (Articolul 21).

Articolul 23 discută iarna demografică a Europei, iar materialismul, cultura morţii, hedonismul, avortul şi autonomia personală sunt identificate ca fiind cauzele principale ale declinului demografic.

Remedii!

Declaraţia nu doar comentează şi critică haosul secular al Europei, dar propune şi remedii concrete. Este nevoie de o nouă cultură politică căreia să-i corespundă o clasă politică nouă, formată din persoane care preţuiesc valorile tradiţionale şi creştine (articolul 26). Politica multiculturalismului necesită să fie eliminată (articolul 27), iar egalitatea radicală, transformată de elita europeană în idolatrie, trebuie respinsă (articolul 29). Drepturile parentale trebuie să fie preţuite şi respectate (articolul 29), iar liderilor europeni li se cere să „călăuzească cetăţenii spre o viaţă virtuoasă” ( articolul 30: „Europe needs to renew a consensus about moral culture so that the populace can be guided toward a virtuous life”).

Accentul este pus pe căsătoria naturală care în viziunea autorilor necesită să devină normă socială de convieţuire între oameni („Marriage is the foundation of civil society and the basis for harmony between men and women”). Chiar mai mult, autorii afirmă că „rolul nostru cel mai important în societate ca fiinţe umane este să fim mame şi taţi” (articolul 33).

„Căsătoria şi copiii sunt aspecte integrale ale oricărei viziuni pentru dezvoltarea umanităţii”, fiind necesară o cultură care să aducă pe lume şi să crească copii. Fără ei societatea nu are niciun viitor („A society that fails to welcome children has no future” articolul 33).

Chemare la acţiune!

Agreez cu aceste principii esenţiale şi cred că toţi cetăţenii de bună credinţă ai României şi Uniunii Europene care îşi doresc un viitor prosper pentru ei şi copiii lor în această „casă comună” care este Uniunea Europeană agrează sau ar trebui să agreeze cu ele. Sunt principii cărora doresc să le dau glas în Parlamentul European. Sunt principii pe care „Noua Europă” necesită să fie clădită. Sunt principii care pot ajunge în Parlamentul European doar prin implicarea masivă şi decisivă a creştinilor Uniunii Europene, inclusiv ai României. Avem oportunitatea să facem acest lucru împreună, în mai 2019.

Peter Costea

COMMENTS

WORDPRESS: 0