Peter Costea: Henry Kissinger, om de stat sau criminal de război?

Luna trecută, Henry Kissinger, fostul Secretar de Stat SUA, a murit la vârsta de 100 de ani! O vârstă venerabilă. Un centenar de viață. Dl Kissinger a trecut prin multe în viață, iar pe parcursul maratonului vieții lui a fost martor la multele și radicalele mutații geopolitice globale. A supraviețuit nazismul, fascismul, comunismul, totalitarismul. A posedat o inteligență penetrantă.

Pe dl Kissinger l-am întâlnit o singură dată în viață, la Trinity University în Texas, prin 1981-1982, când studiam relațiile internaționale la St Mary’s University. A ținut o prelegere privind „realism in international relations / realismul în relațiile internaționale”, în care și-a explicat doctrina „realismului” în relațiile dintre state. Mi s-a părut o explicație pragmatică și rațională cu care m-am identificat și eu.

Împreună cu Hans Morgenthau și alți diplomați americani, Kissinger a pus temeliile diplomației post-1945. A fost, cum ne-am aștepta, o diplomație care urmărea protejarea și promovarea intereselor politice, economice, strategice și de securitate ale Occidentului și a Statelor Unite. Au fost vremuri grele. Comunismul sovietic și chinez făceau ravagii în Europa de Est, Asia de Sud Est, și în Africa la sud de Sahara. Tancurile lui Stalin, iar apoi Khruschek și Brejnev amenințau Occidentul, iar în Asia politica expansionistă a comuniștilor coreeni, chinezi și Vietnam, amenința securitatea aliaților americani în Orientul Îndepărtat.

Școala realistă a lui Kissinger și Morgenthau propunea noțiunea statului egoist, în sensul că fiecare țară își urmărește binele ei în detrimentul, dacă este posibil, al altor țări. De aici importanța alianțelor economice și mai ales militare pentru contracararea expansiunii comuniste.

Kissinger a fost arhitectul diplomației Președinților Nixon și Ford, care în timp a dus la declinul global al Uniunii Sovietice. Kissinger a vizitat și România și a facilitat vizita lui Nixon în România, iar apoi a lui Ceaușescu în SUA. A vizitat și China lui Mao, încercând să creeze crăpături / wegde diplomacy în lumea influențată de Uniunea Sovietică.

Kissinger, însă, este văzut de stânga politică a fi un criminal de război. A influențat politica militară SUA în Asia de Sud Est, inclusiv bombardarea Cambodgiei care a rezultat în moartea multor ființe umane inocente. A promovat acțiuni militare prin intermediari / proxies, împotriva Uniunii Sovietice și a Cubei în fostele colonii portugheze din Africa și Etiopia. A influențat decizia CIA de a răsturna guvernul marxist a lui Pinochet în Chile, în 1973.

Kissinger a fost și neobositul diplomat care a facilitat pacea – o pace durabilă, aș adăuga – în Orientul Mijlociu între Israel, Egipt și Iordania care dăinuie până în zilele noastre. Ultimul conflict armat între Israel și Egipt a avut loc în 1973. Pacea care a rezultat din eforturile lui Kissinger a dăinuit jumătate de secol, o realizare nu tocmai trivială.

Autor prolific, Kissinger s-a profilat în ultimii ani pe scrierea de cărți despre global statecraft, diplomație, strategie internațională, leadership politic, si explicarea forțelor motrice invizibile care propulsează sistemul global, îl definesc și îi dau direcție.

Pentru mine, Kissinger a fost omul potrivit, la locul potrivit, înarmat cu o gândire potrivită pentru vremurile dificile în care a trăit și în care a consiliat mai mulți președinți americani. Ne place sau nu, Kissinger a influențat sistemul global, ducând, în final, la colapsul totalitarismului comunist în 1990. Influența lui încă dăinuie, gândirea conservatoare în relații internaționale fiind încă o inspirație pentru o nouă generație de diplomați americani.

Peter Costea

Foto: Wikimedia Commons