Pilula de avort nu este sănătoasă pentru femei. Iată de ce

După ce Alliance Defending Freedom a anunțat un proces, primul de acest fel, care contestă aprobarea de către FDA a medicamentelor avortive, mulți din mass-media au intrat în panică. În lunile care au urmat, publicul a fost inundat cu articole care atestau cât de sigure sunt aceste medicamente.

Ni se spune în mod sistematic că pilulele avortive sunt mai sigure decât Tylenol, că efectele secundare ale acestor medicamente sunt exagerate și că aproape niciodată nu apar complicații grave. Aceste afirmații sunt complet false, explică Bradley Evans pentru Life News.

Substanțele care provoacă avortul sunt periculoase, iar argumentele contrare nu sunt susținute de dovezi. (Cea mai mare parte a lucrărilor de cercetare prezentate mai jos provin de la Institutul Charlotte Lozier, care a depus un amicus brief în procesul intentat de ADF împotriva FDA).

Deficitul de date produce statistici eronate

Afirmația conform căreia medicamentele avortive sunt sigure nu are la bază doar dovezi eronate, ci și o carență gravă de date.

Numărul total de avorturi

Ar putea părea surprinzător, dar nu știm de fapt câte avorturi au loc în America în fiecare an. Nu există o bază de date federală care să monitorizeze cifra reală, deoarece raportarea din partea statelor este voluntară, iar multe femei plătesc pentru avorturi din propriul buzunar.

Pentru a da o imagine de ansamblu, cele două surse principale de statistici privind avorturile au anunțat cifre foarte diferite în cele mai recente rapoarte. În 2020, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au raportat 620.327 de avorturi, în timp ce Institutul Guttmacher a contabilizat 930.160 – cu 50% mai multe.

CDC s-a bazat pe informațiile furnizate de autoritățile de sănătate de stat, în timp ce Guttmacher a folosit datele primite de la furnizorii de servicii de avort. Discrepanța dintre valorile obținute evidențiază lacuna de date privind avorturile în general, ca să nu mai vorbim de alți factori asociați.

Complicații în urma avortului

Chiar mai îngrijorător, nu se cunoaște nici cifra complicațiilor după avort. Ca și în cazul numărului de avorturi în general, datele sunt limitate de raportarea incompletă. Doar 28 de state impun furnizorilor de servicii de avort să raporteze complicațiile. Și doar un sfert dintre state impun altor furnizori de servicii medicale să facă acest lucru. În consecință, complicațiile avortului sunt mult sub-raportate.

Datele care există variază foarte mult. Un studiu frecvent citat, realizat de grupul pro-avort Advancing New Standards in Reproductive Health (ANSIRH), a susținut că mai puțin de 1% dintre femeile din California care au făcut un avort prin programul Medicaid al statului au ajuns la Urgențe ca urmare a unor complicații, în decurs de șase săptămâni de la avort.

Însă un studiu mai amplu a indicat rezultate diferite: din 423.000 de avorturi efectuate în 17 state, peste 2% dintre femeile care au făcut un avort prin intervenție chirurgicală – și peste 5% dintre femeile care au făcut un avort pe cale medicamentoasă – s-au prezentat la Urgențe cu o complicație, în primele 30 de zile de la avort.

De ce această diferență în ceea ce privește cifra complicațiilor? Explicația rezidă în codurile medicale – documentele standardizate privind procedurile medicale și consultațiile efectuate de furnizorii de servicii medicale.

Studiul ANSIRH a inclus doar complicațiile care au fost etichetate cu un cod specific referitor la avort. În studiul mai amplu, în schimb, cercetătorii au inclus toate complicațiile care fuseseră înregistrate cu orice cod privind complicații ale sarcinii. Această din urmă abordare face mai mult sens. Toate femeile consemnate în acel studiu făcuseră într-adevăr un avort, indiferent de modul în care a fost codificată consultația.

Citește și OPINIE | Este timpul să restricționăm medicamentele chimice periculoase folosite pentru avorturiCitește și OPINIE | Este timpul să restricționăm medicamentele chimice periculoase folosite pentru avorturiabort

Complicațiile survenite în urma unui avort ar trebui numite în mod corect „complicații în urma avortului“, nu doar „complicații ale sarcinii“. Mai mult, același studiu a constatat că 60% dintre avorturile pe cale medicamentoasă consemnate în 2015 fuseseră codate greșit ca fiind avorturi spontane.

Luând în considerare aceste lucruri, este clar că utilizarea exclusivă a unor coduri de diagnostic asociate avortului, având în vedere utilizarea lor inconsecventă și selectivă, este o modalitate extrem de eronată de a monitoriza complicațiile survenite în urma avortului.

Decesul mamei în urma avortului

Cel mai grav este că numărul femeilor care mor în urma avortului poate fi mult subestimat din cauza diverselor moduri în care se definește acest tip de deces. National Vital Statistics System (NVSS) al CDC definește mortalitatea maternă drept un deces având legătură cu sarcina care survine în termen de șase săptămâni de la finalul sarcinii femeii.

Însă Pregnancy Mortality Surveillance System (PMSS) al acestei agenții folosește o definiție mult mai cuprinzătoare: orice deces asociat sarcinii care are loc în decurs de un an de la încheierea sarcinii.

În plus, datele CDC sunt în principal extrase de pe certificatele de deces – care nu specifică întotdeauna dacă decesul a avut legătură cu sarcina.

Confuzia este sporită de distincția dintre decesele „asociate sarcinii“ și decesele „având legătură cu sarcina“, ambele putând fi incluse în lista deceselor materne.

Primul este definit drept decesul unei femei în timpul sarcinii sau în decurs de un an după sarcină. Această definiție extinsă cuprinde inclusiv decesele cauzate de accidente de mașină, cancer sau omucideri – toate acestea neavând aparent nicio legătură cu sarcina.

Pe de altă parte, decesele care au „legătură cu sarcina“ trebuie să fie „din orice cauză legată sau agravată de sarcină sau de gestionarea acesteia, cu excepția cauzelor accidentale sau incidentale“.

Pentru a determina ce definiție să folosească, o organizație trebuie să decidă dacă decesul matern a fost cauzat de sarcină. Este o decizie care ține de preferințele organizației în ceea ce privește modul de clasificare a deceselor materne, iar acest lucru poate afecta drastic modul în care sunt raportate datele.

Mai concret, definirea unui deces matern „asociat avortului“ ridică, de asemenea, provocări. CDC a definit decesul asociat avortului drept „un deces care rezultă dintr-o complicație directă a unui avort (legal sau ilegal), o complicație indirectă cauzată de un lanț de evenimente inițiat de un avort sau o agravare a unei afecțiuni preexistente prin efectele fiziologice sau psihologice ale avortului“.

Observați că definiția nu include o limitare în timp – un alt element ce sporește imprecizia.

Prin urmare, este dificil de identificat o legătură între avort și mortalitatea maternă atunci când lipsesc datele brute, iar definițiile variază. Probabil că ați auzit afirmația des întâlnită conform căreia „avortul este mai sigur decât nașterea“. Dar, având în vedere absența unor date solide, această afirmație nu are nimic științific la bază. Și mulți o califică drept un „mit“.

Nu uitați că mortalitatea maternă nu este definită doar în funcție de preferințele organizațiilor, ci este și un standard exhaustiv. Definițiile acestui termen se referă la decesele survenite într-un anumit interval de timp de la „încheierea“ unei sarcini, putând include avorturi, avorturi spontane și nașteri vii. Prin urmare, datele privind mortalitatea asociată avortului pot rămâne nediferențiate de datele privind toate celelalte decese asociate sarcinii.

Citește și Între mituri și fapte despre avortul din SUA

Pe de altă parte, am menționat mai multe motive pentru care datele privind avortul sunt eronate. Dacă datele privind avortul sunt eronate, atunci și datele privind decesele asociate avortului vor fi la fel. Această categorie este insuficient raportată.

Astfel, în timp ce numărul deceselor materne asociate sarcinii este supraestimat, numărul acestor decese atribuite avortului va fi subestimat, ceea ce face ca avortul să pară mai „sigur“ decât este în realitate. Este clar că a compara ratele mortalității la naștere și în urma avortului înseamnă a compara mere cu pere.

Pe scurt, știm că, în fiecare an, unele femei mor în urma unui avort. Dar, din cauza standardelor de raportare diferite, a monitorizării lipsite de consecvență și a definițiilor imprecise, nu știm exact câte. Oricine vă spune că decesele asociate avortului sunt „extrem de rare“ se bazează fie pe date eronate, fie pe date incomplete.

Pilula avortivă: mai puține date, mai mare pericolul

Dacă știm atât de puține lucruri despre avort în general, ce știm mai exact despre medicamentele avortive?

Se estimează că în SUA au avut loc 3,7 milioane de avorturi pe cale medicamentoasă între 2000 și 2018. Inițial, FDA le-a cerut celor care prescriu substanțe avortivesă raporteze reacțiile adverse, însă în 2016 agenția a renunțat la cerința ca acești medici să raporteze complicațiile care nu sunt fatale. Iar FDA nu a cerut niciodată medicilor de la urgențe și altor cadre medicale să raporteze orice complicații pe care le tratează cauzate de utilizarea medicamentelor avortive.

Două studii privind rapoartele obligatorii ale FDA pe tema reacțiilor adverse, efectuate între 2000 și 2019, au relevat însă doar 3.804 de cazuri. Dacă acest număr pare suspect de mic, asta pentru că așa și este.

Planned Parenthood – care nu are niciun interes să umfle cifra reacțiilor adverse – a publicat în 2013 un studiu care raporta 1.530 de incidente pe o perioadă de doi ani. Cifrele pur și simplu nu concordă.

În plus, multe femei nu se prezintă la furnizorii de servicii de avort pentru un control după ce utilizează medicamente avortive. Ci merg direct la urgențe dacă apar complicații. FDA a raportat că furnizorii de servicii de avort au efectuat mai puțin de 40% din intervențiile chirurgicale necesare în cazul avorturilor cu substanțe chimice eșuate.

Deci, în multe cazuri, furnizorii de avorturi, cum ar fi Planned Parenthood, nici măcar nu sunt cei care tratează femeile care suferă complicații. Este posibil ca aceștia nici măcar să nu fie conștienți de apariția complicațiilor.

Și mai îngrijorător este faptul că nu există niciun studiu privind complicațiile în urma avortului pe cale medicamentoasă în rândul minorelor. FDA și-a ignorat propriile reguli atunci când a aprobat mifepristona, principala substanță folosită, prin faptul că nu a solicitat o analiză privind siguranța administrării acestui medicament, în special la fetele cu vârsta sub 17 ani – deși schema de administrare aprobată de FDA nu prevede restricții de vârstă.

Până în prezent, FDA și-a ignorat obligația legală de a cunoaște implicațiile privind siguranța pe termen scurt și pe termen lung pentru fetele care utilizează pilula avortive.

Făcând abstracție de date, medicamentele avortive sunt extrem de periculoase. Totuși, înainte de a începe să discutăm despre pericolele asociate, trebuie să precizăm că până și efectele secundare „normale“ sunt grave.

În medie, o femeie va sângera timp de mai bine de o săptămână după administrarea pilulei avortive, iar 8% vor sângera timp de peste o lună. Majoritatea femeilor vor experimenta crampe, greață, febră, vărsături, diaree și o mulțime de alte simptome.

Complicațiile „reale“ sunt mult mai alarmante. Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor (ACOG) a enumerat scăderea nivelului de hemoglobină, boli hepatice, renale sau respiratorii grave, hipertensiune și boli cardiovasculare drept afecțiuni care dovedesc că medicamentele pentru avort pot fi deosebit de periculoase.

Chiar și pentru femeile care nu experimentează niciuna dintre aceste efecte secundare, mifepristona reprezintă un pericol. Efectele farmacologice ale medicamentului (modul în care acesta afectează direct celulele și organele corpului) sunt severe.

Citește și Trebuie să recunoaștem că avortul dăunează femeilor

Mifepristona acționează prin întreruperea aprovizionării uterului cu hormonii necesari. Prin modul său obișnuit de acțiune, medicamentul poate predispune femeile la pierderi excesive de sânge, poate crește riscul de infecție și septicemie și poate provoca chiar depresie și anxietate.

Asta în cazul în care medicamentul „funcționează“. Dar ce se întâmplă atunci când „eșuează“, adică atunci când fie nu pun capăt vieții unui copil nenăscut, fie nu expulzează complet copilul și placenta din uter?

Un studiu internațional care a analizat 45.000 de avorturi a constatat că 5% dintre avorturile cu substanțe chimice au necesitat totuși o intervenție chirurgicală și că 1% nu au reușit să pună capăt vieții copilului nenăscut.

Un al doilea studiu incluzând 18.000 de avorturi pe cale medicamentoasă a constatat că 8% dintre avorturile din primul trimestru au eșuat și au necesitat intervenție chirurgicală.

Iar dacă un furnizor de servicii de avort calculează greșit vârsta gestațională a copilului nenăscut, prescrie medicamente avortive care nu au fost concepute de fapt pentru așa ceva, sau după limita de 10 săptămâni aprobată de FDA, riscul de complicații crește. În cazul avorturilor în al doilea trimestru de sarcină, rata avorturilor cu substanțe chimice care au eșuat și au necesitat o intervenție chirurgicală a crescut vertiginos, ajungând la 38%. Dar sunt complicațiile de acest gen mai grave în cazul avorturilor pe cale medicamentoasă decât în cazul celor efectuate pe cale chirurgicală? Răspunsul categoric este „Da“.

De exemplu, vizitele la Urgențe care sunt corect codificate ca fiind asociate avortului sunt de două ori mai mari în cazul avorturilor pe cale chimică decât în cazul întreruperilor de sarcină pe cale chirurgicală.

Concluzie

Așadar, este avortul mai sigur decât administrarea unui Tylenol? Pentru a răspunde la această întrebare, haideți să punem alte câteva. Cât de des administrarea unei doze corecte de Tylenol are ca rezultat o vizită la Urgențe? Cât de des necesită o intervenție chirurgicală? Cât de des cauzează septicemie? Cât de des provoacă sângerări care durează săptămâni întregi?

Simpla formulare a acestor întrebări este un răspuns în sine. Schema de tratament aprobată de FDA pentru avortul pe cale medicamentoasă pur și simplu nu prezintă siguranță, iar argumentele contrare nu au un fundament științific solid.

Tribuna.US