HomeDreptul la viață

Poveste de viață: Cum m-a salvat un centru pentru gravide de la lipsa unui adăpost, dependență și disperare

Poveste de viață: Cum m-a salvat un centru pentru gravide de la lipsa unui adăpost, dependență și disperare

În fiecare zi există femei care se trezesc însărcinate, fără un loc pe care să îl numească casă și fără niciun sprijin pentru ele sau pentru copilul p

În fiecare zi există femei care se trezesc însărcinate, fără un loc pe care să îl numească casă și fără niciun sprijin pentru ele sau pentru copilul pe care ar vrea să îl păstreze.

Multe dintre ele apelează la centrele de resurse pentru gravide și la adăposturile pentru mămici, care reprezintă adevărate raze de speranță și surse de iubire și asistență ce salvează vieți, explică Amber Wade într-un articol The Federalist.

Recenta serie de atacuri împotriva unor astfel de organizații nu poate fi descrisă decât o situație tragică, care nu îi afectează doar pe cei care lucrează acolo, ci și pe femeile de care aceștia se ocupă.

Nu știu cum m-aș fi descurcat dacă nu aș fi avut parte de o consiliere și un sprijin atât de mare din partea adăpostului maternal local de serviciile căruia am beneficiat.

Încă din fragedă copilărie, viața mea a avut o traiectorie negativă. Am crescut încercând cu disperare să o mulțumesc pe mama mea alcoolică, care trăia după cum îi dicta dependența de care suferea.

La vârsta de 14 ani eram deja pe cont propriu, iar trauma profundă și sentimentul de abandon invadase fiecare aspect al vieții mele. Pentru a face față, am apelat la droguri și la promiscuitate sexuală, care mi-au consumat rapid viața.

Ca adult, am intrat într-o relație cu un bărbat care, la fel ca mine, era dependent de droguri. Dependențele mele s-au intensificat cu cât am petrecut mai mult timp cu actualul meu fost soț, luptându-mă cu sărăcia și lipsa constantă a unei locuințe în perioadele în care el intra la închisoare.

Am început să îmi mint medicul și să vând medicamentele pe care mi le prescria pentru a-i întreține pe cei doi copii pe care îi aveam împreună la acea vreme.

În scurtă vreme, autoritățile mi-au confiscat copiii din casa improvizată în care locuiam și mi-au anulat drepturile asupra lor. Suferința devastatoare și durerea sufletească pe care am resimțit-o în urma pierderii copiilor mei m-a trezit la realitate – cel puțin pentru o scurtă perioadă de timp.

Știind că am nevoie de tratament, am căutat ajutor. Tratamentul a funcționat și m-a pus pe picioare. În timpul programului de reabilitare, am descoperit că eram însărcinată cu al treilea copil.

Mi-am născut fiul și am dus o viață responsabilă până când fostul meu soț a fost eliberat din închisoare și a vrut să se mute cu mine. Datorită co-dependenței de care sufeream, i-am permis să o facă și am recidivat rapid.

Apoi mi-am pierdut drepturile asupra celui de-al treilea copil.

Pierderea primilor mei copii fusese cea mai dură lovitură pe care am primit-o vreodată. Însă pierderea celui de-al treilea – conștientizarea faptului că am eșuat din nou – a fost mai mult decât puteam suporta.

M-am urât pe mine însămi. Atingând pragul cel mai de jos, mi-am pierdut dorința de a trăi. Copiii mei erau cel mai important lucru pentru mine și îi pierdusem.

Nu mi-a mai păsat de mine însămi și, la fel ca fostul meu soț, am ajuns după gratii. Sufletul îmi era amorțit, așteptam doar ca viața mea să se termine.

Citește și Atacurile Stângii împotriva centrelor pentru gravide din SUA

Transformarea majoră

Dar, spre surprinderea mea, viața mea a început să se schimbe în închisoare. Acolo, disperată și fără nicio speranță, m-am rugat în sfârșit lui Dumnezeu să mă ajute, pe mine și pe copiii mei.

Atunci mi-am promis că mă voi ridica din nou și voi lupta pentru a-mi reveni.

După ce am ieșit din închisoare, m-am implicat într-o biserică locală și am descoperit că eram din nou însărcinată. Îngrozită la gândul că îmi va lua statul și acest copil, mi-am exprimat îngrijorarea celor din biserica mea, iar aceștia m-au pus în legătură cu un adăpost maternal local.

Decizia de a căuta ajutor la Bethlehem House mi-a transformat complet viața; nici nu-mi imaginam cât de mult ajută personalul acesteia femeile să își schimbe radical viața, pentru totdeauna.

De fiecare dată când o mamă le trece pragul, se angajează să o iubească și să o sprijine pe termen lung. Cu siguranță așa au procedat în cazul meu.

Bethlehem House m-au făcut imediat să mă simt binevenită, iubită și îngrijită. Mi-au oferit un loc de cazare gratuit, astfel încât să nu fiu nevoită să muncesc și să mă pot concentra pe dobândirea a nenumărate abilități pe care nu le avusesem niciodată, cum ar fi gestionarea bugetului și modul adecvat de a-mi îngriji fiul.

Cu ajutorul terapiei și al grupurilor de sprijin pentru abstinenți, am învățat cum să am relații sănătoase și să mă debarasez de dependențele care îmi dominaseră anterior viața.

Am realizat că nu mai eram nevoită să mă descurc singură – aveam un grup de oameni puternici, răbdători și dispuși să mă susțină, care au sfârșit prin a-mi deveni o familie. Aceștia m-au ajutat să găsesc stabilitatea pe care mi-am dorit-o întotdeauna în viață și să scap de codependența care mă aruncase mereu înapoi în relația cu fostul soț.

Am urmat cursuri care m-au învățat cum să economisesc bani pentru a plăti o chirie și l-am contactat pe tatăl adoptiv al celorlați trei copii ai mei, cu care țin legătura și în prezent.

Acum locuiesc în clădirea destinată celor care au încheiat programul Bethlehem House și beneficiez de programul lor „After Care“, în cadrul căruia urmez în continuare cursuri, terapie și primesc ajutor cu creșterea fiului meu, trăindu-mi viața în mijlocul comunității de femei, copii și personal care au devenit familia noastră.

Viitorul meu

Viitorul meu este luminos și chiar plănuiesc să îmi cumpăr propria casă în curând.

Deși încă mă doare că am pierdut custodia celor trei copii mai mari ai mei, sunt recunoscătoare că îl am alături de mine pe fiul meu, Legend. Știu că am devenit o mamă puternică, responsabilă și iubitoare, care va face totul pentru a-i oferi ceea ce are nevoie ca să-i fie bine.

Nu pot schimba trecutul, dar sunt bucuroasă și plină de speranță pentru că știu care îmi este menirea astăzi și pe viitor: să arăt iubire față de alții și să împărtășesc povestea mea cu oamenii care trec prin situații similare.

Vreau ca ei să știe că există un ajutor real, care le poate schimba viața, și că acest lucru începe cu credința și cu mediul familial plin de dragoste din centrele maternale precum Bethlehem House.

Sper din suflet ca nicio femeie să nu mai creadă că trebuie să treacă singură prin tristețea abandonului, a suferinței și a dependenței.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0