Povestea soldatului rus care s-a predat unei drone ucrainene – VIDEO

Foto: CODE 9.2

Ruslan Anitin, un soldat rus, a fost vânat de drone ucrainene care lansau proiectile de mici dimensiuni. Timp de ore întregi, el a alergat  printr-un șanț îngust. Când soarele începea să apună, pe 9 mai, și-a îndreptat privirea spre o mică dronă care zumzăia deasupra lui. Însetat, epuizat și singur, Anitin și-a ridicat brațele deasupra capului și și-a împreunat mâinile, implorând în fața camerei dronei să înceteze bombardamentul.

Chipul său a fost proiectat pe un ecran la un post de comandă al Brigăzii 92 Mecanizate din Ucraina, la câțiva kilometri distanță, în apropiere de orașul Bahmut din estul țării. Colonelul Pavlo Fedosenko s-a consultat cu alți ofițeri, apoi a trimis un ordin prin radio celor ce pilotau drona. „Încercați să îl capturați viu“, detaliază Stephen Kalin, Isabel Coles și Ievgeniia Sivorka pentru WSJ.

După cum sugerează exemplul lui Anitin, moralul rușilor părea să fie șubred chiar și înainte de inițierea recentei contraofensive ucrainene. O linie telefonică ucraineană pentru rușii care doresc să se predea a înregistrat mai mult de 17.000 de apeluri din septembrie, au declarat oficialii ucraineni.

Postările de pe rețelele de socializare arată soldați înrolați forțat care solicită mai mult echipament, iar soțiile lor de acasă se plâng că sunt prost echipați și că sunt ținta unor bombardamente intense pe front, în ciuda faptului că li s-au promis poziții în linia din spate.

Președintele rus Vladimir Putin a declarat recent că Moscova a reușit să respingă deocamdată contraofensiva Ucrainei, dar a recunoscut că a pierdut un număr considerabil de tancuri.

Citește și Războiul din Ucraina: „Toată lumea să meargă acasă, Rusia a respins deja contraofensiva ucraineană”

Anitin este unul dintre puținii soldați ruși care au încercat să se predea în fața unei drone. Imaginile filmate de dronă, analizate de The Wall Street Journal, au surprins în întregime eforturile disperate ale bărbatului care încerca să scape de atacul cu bombe în tranșee.

Anitin, în vârstă de 30 de ani, un bărbat subțirel, cu un început de chelie, a studiat pentru a deveni medic veterinar și nu s-a gândit niciodată că va ajunge sub focul inamicului. Când Rusia a invadat Ucraina, pe 24 februarie anul trecut, el lucra la o închisoare din apropierea orașului său natal Idritsa.

Postările sale pe rețelele de socializare din acea perioadă, inclusiv imagini cu steagul rusesc și comentarii precum „Să-i pedepsim pe fasciști“, sugerau că era de acord cu războiul.

Tatuajul de pe mâna sa pe care scria „Za-VDV“ (adică „Susțin forțele aeropurtate“) era o amintire din anul de serviciu militar obligatoriu pe care l-a efectuat cu aproape un deceniu în urmă, a declarat el într-un interviu recent.

El a precizat că a presupus că doar armata profesionistă va lupta în Ucraina. „Am avut impresia că noi, cei de rând, nu vom fi implicați deloc în lupta aceasta“, a explicat el.

Impresia i s-a schimbat în septembrie, când Rusia a mobilizat civili în armată după o serie de pierderi pe câmpul de luptă. Pe atunci, Anitin se ocupa de un magazin de băuturi alcoolice în Idritsa, un oraș de 5.000 de locuitori în apropiere de granița cu Letonia.

Veniturile sale și ale soției îi asigurau un stil de viață confortabil, la nivelul clasei de mijloc.

Într-o duminică, după ce și-a încheiat tura, a primit un telefon în care i s-a cerut să se prezinte la biroul local de recrutare. Oficialii de acolo i-au spus că luau oamenii la rând în ordine alfabetică. Unul dintre ei i-a spus să se ducă acasă să-și facă bagajele și să se prezinte în dimineața următoare, altfel va face închisoare.

Anitin a plecat de acasă în zorii zilei următoare. Soția sa a plâns în hohote când i-a spus că a fost recrutat, așa că și-a luat rămas bun cu o seară înainte și nu a trezit-o nici pe ea, nici pe fiica lor de 3 ani înainte de a pleca. „Nu avea niciun rost“, a spus el.

El și alți trei săteni au fost duși cu autobuzul într-un oraș mai mare. Atât de mulți oameni au fost mobilizați încât oficialii au sărit peste controalele medicale. Li s-au dat uniforme și puști din era sovietică. În săptămânile de antrenament, au tras cu arma doar de două ori, a povestit Anitin.

Comandanții le-au spus bărbaților că vor rămâne în Rusia pentru a întări granița. În mai puțin de o lună, Anitin a fost trimis în Ucraina. Unitatea sa a îndeplinit misiuni de pază și a construit poziții fortificate în Luhansk, o regiune din estul Ucrainei, ocupată parțial de Rusia în 2014. Timp de luni de zile, a spus el, nu au participat la lupte.

Acest lucru s-a schimbat la începutul lunii mai. Comandantul plutonului său i-a informat că se mutau la Bahmut pentru a ajuta trupele de asalt aflate în retragere. Evgheni Prigojin, fondatorul Grupului Wagner, tocmai amenințase că își va retrage oamenii după ce pierduse zeci de mii în încercarea de a cuceri orașul.

Citește și ANALIZĂ | Rusia a atins un punct mort în Bahmut

„Am înțeles că intenționau să ne folosească pe post de carne de tun“, a spus Anitin.

În seara următoare, a mers cu un camion militar până la un petic de pădure la câteva sute de metri de linia frontului. Comandantul său l-a ales pe el și pe alți doi recruți, unul fiind Dmitri Ivanov, un tânăr de 21 de ani, angajat al unui restaurant, cu care Anitin se împrietenise.

Li s-a cerut să intre în rețeaua de tranșee cea mai apropiată de pozițiile ucrainenilor, să se adăpostească și să aștepte, a povestit Anitin.

Bărbații au luat cu ei patru porții de mâncare și șase sticle de apă. În jurul orei 1 dimineața, un luptător Wagner i-a ghidat către cel mai apropiat tranșeu, unde au devenit imediat ținta unui tir de mortiere care a durat aproximativ 40 de minute.

Luptătorul Wagner i-a avertizat: „Dacă refuzați să executați o misiune, veți fi împușcați. Iar dacă încercați să vă retrageți, veți fi, de asemenea, împușcați“.

În timpul unei scurte încetări a focului, Anitin și ceilalți au fugit spre următorul șanț. Era greu să te adăpostești de tirul de artilerie la doar 200 de metri de pozițiile ucrainene. Bărbații bâjbâiau în întuneric, călcând pe genți și arme abandonate și, după cum au descoperit odată cu ivirea zorilor, pe zeci de cadavre.

„Nu erau morți de curând. Trebuie să fi fost acolo de o săptămână sau două“, a detaliat Anitin.

El și Ivanov au descoperit la un moment dat niște săpături în pereții tranșeei. S-au strecurat înăuntru pentru a se adăposti.

Micile drone chinezești acționate de patru elice, de tipul celor folosite pentru videoclipuri panoramice la nunți, reprezentau o amenințare constantă. Acestea trimiteau înregistrări video în direct care permiteau artileriei ucrainene să-și ajusteze ținta.

Unele fuseseră dotate cu un dispozitiv care le permitea să arunce gloanțe explozive, concepute inițial pentru un lansator de grenade propulsate de rachete, direct în tranșee.

În jurul orei 7 dimineața, o explozie l-a rănit pe Ivanov și pe Anitin în zona capului, a pieptului și a umărului. Anitin a găsit un walkie-talkie și a cerut ajutor prin radio comandanților. Nu a primit niciun răspuns. Nu li se indicase nici un punct de evacuare.

Câteva ore mai târziu, era ghemuit în interiorul unei găuri din perete când Ivanov a trecut în fugă pe lângă el. O explozie a făcut ca schijele de șrapnel să pătrundă în zona lombară a lui Ivanov. Acesta a țipat către Anitin că nu-și mai simte picioarele. Câteva momente mai târziu, o a treia explozie l-a lovit.

„Nu mă simt bine, frate“, își amintește Anitin că a spus.

În tot acest timp, ucrainenii care pilotau dronele urmăreau tot ceea ce făceau rușii îngroziți. Anitin s-a mutat într-o altă poziție. Ivanov a scos cuiul de la o grenadă de mână și a detonat-o lângă capul său. Al treilea om din grupul lor era grav rănit. Ulterior, acesta s-a împușcat cu propria pușcă, au declarat ucrainenii.

Anitin rămăsese singur. Atacurile cu drone și mortiere au continuat toată după-amiaza. În jurul orei 17.00, nu mai avea energie. „Am crezut că voi sfârși și eu în acel șanț“, a spus el.

Apoi i-a venit o idee: Să se predea în fața dronei.

S-a ridicat în picioare fără pușcă și a făcut semne cu mâinile ca atacul să înceteze. Imaginile înregistrate de drone îl arată cum îi imploră prin gesturi pe ucraineni să nu-l ucidă dacă se predă.

Nu avea un plan clar, a spus el, dar s-a gândit că merită să încerce.

Citește și Analiză CEPA | De ce Rusia va pierde războiul din Ucraina

Într-un alt șir de tranșee, la câteva sute de metri distanță, ucrainenii ce pilotau dronele erau suspicioși, au declarat ulterior, temându-se de o capcană.

Aceștia au analizat limbajul corporal al lui Anitin și au folosit dronele pentru a răspunde: sus și jos pentru da, stânga și dreapta pentru nu. Aprindeau intermitent lumina pe drone – o dată pentru da și de două ori pentru nu – un sistem pe care el îl propunea printr-o serie de gesturi cu mâna.

Anitin nu știa dacă va fi înțeles. Când drona a început să se îndepărteze, spune el, a răsuflat ușurat și a decis să o urmeze.

Piloții ucraineni operau dronele pe zonă încă din luna martie. Trupele Wagner care dirijau lupta, au remarcat ei, se mișcau rapid și se ascundeau bine. Soldații de rând din armata rusă erau mai lenți și se mișcau în grupuri, ceea ce îi făcea mai ușor de eliminat, au explicat ei.

Întreaga zi, piloții au folosit drone pentru a-i ucide pe ruși cu grenade de mici dimensiuni – câteva zeci în total.

O dronă de asalt își propusese deja să-l ucidă pe Anitin, potrivit celui ce o pilota, un ucrainean de 26 de ani care folosește pseudonimul Boxer. După ce a văzut imaginile HD în care Anitin pleda pentru viața sa, Boxer a abandonat misiunea și a aruncat grenada la mică distanță de locația acestuia.

„Deși era un inamic, care ne ucisese oameni, mi-a părut rău pentru el“, a explicat pilotul dronei.

Ofițerii ucraineni de la postul de comandă i-au spus lui Boxer să intre în contact cu soldatul rus. Acesta a luat un marker din trusa sa medicală și a scris în limba rusă pe ambalajul rației sale de mâncare: „Predă-te, mergi după dronă“. A umplut ambalajul cu pământ pentru a avea greutate.

Drona a zburat timp de patru minute și i-a aruncat mesajul lui Anitin, care s-a cățărat pe peretele tranșeei pentru a-l prelua. Atunci a știut că planul lui a funcționat. „Au spus ce voiau, iar eu le-am arătat că sunt de acord“, a continuat el.

Dronele au monitorizat deplasarea lui Anitin pe tărâmul nimănui. A călcat peste puști, grenade și căști aruncate, și a ocolit membrele retezate și cadavrele în descompunere.

„Mergea ca un zombi. Călca peste camarazii morți care zăceau în jurul lui“, a declarat un sublocotenent din compania de drone Achilles a Brigăzii 92, care folosește pseudonimul Touareg.

Achilles și o altă unitate de drone numită Code 9.2 l-au ghidat pe rând pe Anitin pe o rută sinuoasă prin mai multe tranșee pentru a minimiza pericolul, zburând în secvențe de câte 30 de minute și apoi înlocuindu-și bateriile.

Soldatul rus se uita din când în când la camere, căutând confirmarea că nu va fi rănit. Se oprea frecvent pentru a sorbi apă dintr-o sticlă lăsată pe jos, pentru a fuma o țigară sau pentru a se odihni pur și simplu.

Când a ajuns la capătul unui tranșeu, a mers de-a lungul unei șosele principale, apoi s-a oprit lângă un transportor blindat de trupe dezafectat. Câteva secunde mai târziu, o explozie a izbucnit de cealaltă parte a vehiculului. Artileria rusă părea să îl fi luat în vizor.

Dronele l-au urmărit cum își continua drumul, ridicându-și mâinile în sus când tranșeele ucrainene au devenit vizibile. Prins între două armate în conflict, el s-a adăpostit în craterele provocate de explozii. Mortierele făceau pământul să se cutremure, iar gloanțele șuierau deasupra lui. Șrapnelul rezultat în urma unei explozii a doborât una dintre drone.

Anitin se afla în raza vizuală a unui post ucrainean înconjurat de sârmă ghimpată. A luat-o la fugă în direcția respectivă, ferindu-se de proiectilele rusești. Temându-se să nu-i sperie pe ucraineni, s-a lăsat în genunchi și și-a scos casca și jacheta antiglonț.

S-a ridicat și s-a grăbit spre un șanț, unde doi soldați și-au îndreptat puștile spre el. L-au imobilizat la pământ, i-au legat mâinile și l-au urcat într-un Humvee.

La mai puțin de o săptămână mai târziu, forțele ucrainene care avansau au capturat tranșeele în care a început calvarul lui Anitin. La momentul respectiv, el împărțea o celulă într-un centru de detenție din regiunea Harkov cu alți trei soldați capturați.

Anitin a acordat un interviu pentru Journal pe 19 mai, în prezența unui gardian. Pereții verzi-cenușii ai camerei erau goi, cu excepția unui poster cu instrucțiuni privind efectuarea de apeluri la unul dintre cele patru telefoane.

Șeful închisorii a declarat că prizonierii de război își puteau contacta rudele prin intermediul unei scrisori livrate de Crucea Roșie. Anitin a declarat că nu a încercat să ia legătura cu familia sa. Fiica sa a împlinit 4 ani cu o zi înainte de a fi capturat.

Deși riscă să ajungă la închisoare dacă va fi trimis înapoi în Rusia în cazul unui schimb de prizonieri, Anitin a afirmat că asta este tot ce își dorește în prezent.

„N-au decât să mă închidă“, a spus el. „Aș vrea să mă întorc acasă, la familia mea, și să nu mai trec niciodată prin ceea ce am experimentat aici“.

Tribuna.US