Pregătiți-vă pentru următoarele mari eclipse solare vizibile în America

Foto: NASA/Aubrey Gemignani

În urmă cu șase ani, locuitorii și vizitatorii din Statele Unite au asistat la o eclipsă de soare care se deplasa spre est. În următoarele opt luni, vom avea parte de o nouă experiență – două, de fapt, informează The Federalist.

Prima va fi o eclipsă inelară pe data de 14 octombrie, în cursul acestui an. A doua – la fel ca predecesoarea sa din 2017 – va fi o eclipsă totală în Sâmbăta Mare, pe 8 aprilie, anul viitor.

Eclipsa din 2017 a fost vizibilă pe continentul nostru din Oregon până în Carolina de Sud. Eclipsa din acest an poate fi observată, de asemenea, în Oregon și se va deplasa spre sud-est, spre Texas, înainte de a ajunge deasupra Americii Centrale și de Sud.

Traiectoria din 2023 include zona de vest a Statelor Unite, după cum informează Observatorul Naval al SUA.

Eclipsa de anul viitor va întuneca cerul din nord-vestul Mexicului, va urca în Texas dinspre Rio Grande și va trece prin Maine, încheindu-și în cele din urmă vizita pe continentul nord-american prin estul Canadei.

Citește și Cum mor stelele

Traseele eclipselor din 2017 și 2023 se intersectează în largul coastei Oregonului, în timp ce ale celor din 2017 și 2024 se intersectează între granița sudică a statului Missouri și Illinois. Traiectoriile viitoarelor eclipse se vor întâlni în sudul Texasului.

Traiectoria din 2024 va cuprinde preponderent partea estică a Americii de Nord, după cum indică U.S. Naval Observatory. O minunată hartă color interactivă este disponibilă aici.

Dintre toate planetele sistemului nostru solar, Pământul este unic prin faptul că are o Lună care pare a avea aceeași mărime ca Soarele privită de pe suprafața planetei noastre, datorită raportului dintre mărime și distanță.

Acest amplasament fortuit permite Lunii să ascundă complet Soarele, permițând în același timp atmosferei solare – în mod normal prea strălucitoare pentru a fi observată cu ochiul liber – să devină vizibilă. Pentru a doua și a treia oară în decurs de șapte ani, mari porțiuni din Statele Unite ale Americii vor fi martore la obstrucționarea Soarelui de către Lună.

Ce vom vedea

Orbita Lunii este ușor eliptică, având Pământul la unul dintre noduri. Discul Lunii pare ușor mai mare de la suprafața Pământului atunci când este mai aproape decât atunci când este mai departe. Această diferență determină dacă astrul selenar umbrește complet fotosfera solară.

Eclipsa din octombrie va lăsa să se întrevadă un inel de lumină solară. În schimb, eclipsa totală din aprilie anul viitor – la fel ca cea de acum șase ani – va acoperi în întregime soarele, permițând observatorilor să vadă coronamentul solar, care altfel este prea strălucitor pentru a fi privit.

Dar există totuși un aspect inedit: se așteaptă ca efectul de coroană din aprilie să fie mai simetric și mai extins decât la ediția anterioară din America. Polii magnetici ai soarelui se inversează la aproximativ fiecare 11 ani, ceea ce coincide cu o intensificare a petelor solare și a erupțiilor magnetice.

Se anticipează că activitatea petelor solare va atinge punctul culminant la începutul anului 2025. Pe când anul 2017 s-a încadrat în perioada intermediară în care intensitatea petelor solare se apropie de nivelul minim.

Datorită activității crescute în ceea ce privește petele solare, este posibil ca evenimentul din aprilie să semene mai mult cu eclipsa de sâmbătă, 16 februarie 1980, care a avut loc în Republica Democrată Congo (acum Zair), Tanzania, Kenya și India.

Despre Soare

Acestea și alte cicluri solare sunt rezultatul unor proprietăți speciale inerente astrofizicii. Energia Soarelui provine de la nucleul său, unde atomii de hidrogen fuzionează în heliu.

Un înveliș de radiații format din ioni de hidrogen și de heliu înconjoară acest mic nucleu (de dimensiunea a aproximativ un sfert din raza astrului). Următorul strat este o manta de convecție, fotosfera dezvăluind stratul vizibil, înconjurat apoi de cromosferă și coroană.

Ca să vă faceți o idee despre natura ciudată a celei mai apropiate stele, densitatea medie a Soarelui (masă supra volum) este asemănătoare cu cea a policlorurii de vinil (plasticul folosit la instalațiile sanitare), în timp ce densitatea medie a Pământului este echivalentă cu cea a staniului.

În schimb, densitatea nucleului Soarelui este de 13 ori mai mare decât cea a plumbului – aceasta indicând presiunea enormă exercitată de masa Soarelui asupra nucleului.

Eu, voi cei care citiți articolul și tot ceea ce ne înconjoară pe planeta noastră suntem compuși din materie rece care radiază energie în porțiunea infraroșie a spectrului electromagnetic. La polul opus, stelele sunt alcătuite din plasmă comprimată: nucleoni atomici și electroni liberi, prea incandescenți pentru a stabili legături între ei în vederea formării de atomi.

În fiecare zonă din interiorul Soarelui, energia maximă a fotonilor se reduce de la razele gamma eliberate de nucleu la lumina vizibilă emisă în fotosferă. Fără aceste straturi intermediare care să diminueze energia soarelui, am fi literalmente arși.

Vântul solar radiază, de asemenea, particule de energie înaltă, însă câmpul magnetic al Pământului le respinge.

Deoarece mantaua de convecție nu este solidă, ecuatorul Soarelui se rotește mai rapid decât polii săi, provocând tensiuni interne care-i modifică forma. Acest fenomen solar produce erupții electromagnetice neregulate la suprafață, precum și turbulențe interne care inversează polii magnetici.

Uneori, aceste erupții sunt emise spre exterior, într-un fenomen numit ejecții de masă coronală, una dintre acestea electrizând firele de telegraf în septembrie 1859.

Ce este ritmul orbital?

De ce eclipsele solare par atât de rare? Tehnic vorbind, luna umbrește Pământul mai frecvent decât umbrește Pământul Luna, după cum ne explică pe scurt Jared Owen. Cu toate acestea, mult mai mulți oameni au văzut o eclipsă de Lună decât una de Soare.

Citește și James Webb: Telescopul spațial NASA oferă imagini spectaculoase ale Universului

Acest lucru se datorează faptului că primele sunt vizibile de peste tot pe cerul nocturn, în timp ce eclipsa de Soare are o traiectorie îngustă, de doar câteva zeci de kilometri. De asemenea, aceste traiectorii cad de obicei deasupra unor regiuni nelocuite, cum ar fi oceanele și deșerturile.

Nu uitați să vă protejați ochii

NASA avertizează oamenii să evite să privească direct eclipsa, cu excepția momentului în care soarele este acoperit în totalitate (când este vizibilă doar coroana), deoarece radiațiile solare infraroșii scurte și ultraviolete pot afecta retina fără ca noi să realizăm acest lucru.

Pentru a evita lezarea ochilor, se pot achiziționa ochelari de protecție creați special pentru a urmări eclipsa, care ne permit să ne bucurăm în siguranță de un eveniment atât de neobișnuit și impresionant.

Dacă ratați ambele eclipse, va trebui să așteptați până sâmbătă, 12 august 2045, pentru următoarea oportunitate (cu excepția cazului în care sunteți dispuși să traversați oceanul).

Eclipsele de Soare ocupă un loc special în amintirile noastre – poate datorită frumuseții lor și a rarității lor. Evenimentul din 2024 va avea traiectoria peste o porțiune mai dens populată a Statelor Unite decât eclipsele din 2017 sau 2023, așa că ar trebui să fie vizibil pentru majoritatea doritorilor. Nu uitați să vă notați datele în calendar!

Tribuna.US