Primăria din Boston a interzis un steag creștin, dar a arborat unul comunist

La scurt timp după ce teroriștii Al Qaeda au intrat cu avioane comerciale în clădirea World Trade Center din New York și în Pentagon, în Virginia de Nord, echipele din Liga Majoră de Baseball au început să cânte „God Bless America“ în repriza a șaptea a meciurilor.

Multe dintre aceste meciuri s-au jucat pe stadioane deținute de guvernele locale. A dat asta naștere unei religii?, analizează Terence P. Jeffrey pentru CNS News.

În Boston, administrația municipală a ajuns la concluzia că, dacă ar permite unui grup privat – Camp Constitution – să arboreze temporar steagul său creștin pe un port-drapel deținut de municipalitate, acest lucru ar sugera că municipalitatea instituie o religie și, prin urmare, ar încălca Primul Amendament.

Cu toate acestea, pe același stâlp, însăși primăria Boston a arborat steagul Republicii Populare Chineze.

China, după cum se știe, este un regim comunist și ateu.

Camp Constitution, în schimb, după cum se precizează într-un memoriu depus la Curtea Supremă, „este o asociație formată numai din voluntari, înființată în 2009, care oferă cursuri și seminarii pe teme precum istoria SUA, Constituția SUA și evenimente curente“.

„Misiunea Camp Constitution“, se precizează în respectivul document, „este de a îmbunătăți înțelegerea moștenirii iudeo-creștine a țării, a moștenirii americane privind curajul și ingeniozitatea, a geniului Constituției Statelor Unite și a liberei inițiative“.

Procesul pe care Camp Constitution și fondatorul său, Harold Shurtleff, l-au intentat orașului Boston pentru că a refuzat arborarea steagului organizației pe același stâlp pe care a fluturat stindardul Republicii Populare Chineze a ajuns până la Curtea Supremă. Luna trecută, instanța s-a pronunțat corect în favoarea Camp Constitution și împotriva municipalității Boston.

În fața primăriei din Boston se află trei catarge. Unul, se explică în memoriul grupului, arborează steagul american și steagul Ligii Naționale a Familiilor POW/MIA; un altul arborează stindardul statului Massachusetts; iar al treilea arborează de obicei steagul orașului Boston.

Însă acest al treilea port-drapel este uneori folosit de municipalitate pentru a arbora alte steaguri sau este împrumutat de oraș unor organizații non-guvernamentale.

În 2017, Camp Constitution plănuia să organizeze un eveniment în piața din fața primăriei și a cerut permisiunea de a-și arbora „steagul său creștin“ pe cel de-al treilea catarg.

Citește și Ar trebui arborat un steag cu semnificație religioasă pe o clădire guvernamentală?

„În cei doisprezece ani care au precedat solicitarea Camp Constitution, din iunie 2005 până în iunie 2017, municipalitatea a aprobat 284 de alte drapele, fără a se înregistra vreun refuz“, se precizează în documentul adresat Curții.

„În timpul perioadei de un an care a precedat solicitarea Camp Constitution, orașul a aprobat arborarea a 39 de steaguri – în medie mai mult de trei pe lună“.

Orașul Boston a recunoscut în propriul memoriu adresat instanței că, pe lângă stindardul Republicii Populare Chineze, a arborat, de asemenea, „steagul curcubeu al mândriei LGBT“ și „steagul roz al drepturilor transsexualilor“.

Dar a refuzat modestul steag creștin al Camp Constitution, pe care Curtea Supremă l-a descris drept „o cruce roșie într-un dreptunghi albastru, pe un fundal alb“.

„Municipalitatea nu a refuzat nicio altă solicitare de arborare a unui steag înainte de cea a reclamanților“, a declarat Boston în memoriul său.

„Orașul a considerat această solicitare ca fiind prima pe care a primit-o implicând un steag religios“, se precizează în document.

Gregory Rooney, de la Boston Property Management Department, a răspuns solicitării Camp Constitution în numele municipalității.

„Rooney a transmis că politica primăriei era de a nu arbora steaguri non-seculare pe catargele sale, în conformitate cu interdicția din Primul Amendament privind instituirea de către guvern a unei religii și în baza autorității municipalității de a decide cum să utilizeze resursele sale guvernamentale limitate“, a declarat municipalitatea în memoriul său.

Boston a argumentat apoi că atunci când a permis arborarea steagurilor terților pe cel de-al treilea catarg al său „exprima o poziție guvernamentală“ și că nu „nu va exprima poziții pe care nu le susține“.

„Afirmația reclamanților potrivit căreia municipalitatea le-a încălcat drepturile de liberă exprimare atunci când a refuzat cererea de a arbora un steag creștin în fața primăriei trebuie respinsă“, a declarat Boston în fața instanței.

„Atunci când primăria arborează un steag al unei terțe părți pe port-drapelul său, amplasat vizibil în fața sediului său și asupra căruia municipalitatea deține controlul, aceasta exprimă o poziție guvernamentală, în conformitate cu deciziile recente ale Curții…“.

„Când exprimă o poziție guvernamentală, municipalitatea beneficiază de aceeași libertate de exprimare ca persoanele private și nu poate fi obligată să exprime o poziție pe care nu o susține“, se precizează în memoriul formulat de Boston.

„Port-drapelul primăriei nu este un forum public, este o proprietate a statului pe care municipalitatea are dreptul să o folosească în modul cel mai potrivit obiectivelor sale“, a argumentat Boston.

„Prin urmare, reclamanții nu au dreptul constituțional de a-și exprima opiniile utilizând catargul primăriei și nici nu pot forța municipalitatea să susțină o anumită poziție“.

„Guvernul are aceeași libertate de a se exprima așa cum dorește, chiar și atunci când primește asistență din partea unei terțe părți în scopul transmiterii unui mesaj guvernamental“, se menționează în memoriul municipalității.

Prin urmare, atunci când steagul Republicii Populare Chineze și „steagul drepturilor transsexualilor“ fluturau pe catargul deținut de primăria Boston, aceasta își exprima poziția.

Aceste steaguri, spre deosebire de cel creștin pe care Camp Constitution dorea să îl arboreze, se pare că nu au făcut primăria Boston să se simtă ca și cum ar fi fost „obligată să exprime o poziție pe care nu o susține“.

Deși a formulat patru opinii diferite, Curtea Supremă s-a pronunțat totuși cu 9-0 împotriva primăriei Boston – opinia principală fiind prezentată de judecătorul în retragere Stephen Breyer.

„Refuzul municipalității de a-i permite lui Shurtleff și organizației sale, Camp Constitution, să arboreze steagul pe motiv că reprezintă o entitate religioasă a încălcat clauza privind libertatea de exprimare conferită de Primul Amendament“, a concluzionat Breyer.

Pe viitor, așteptăm să vedem dacă aceeași instanță va respinge acuzația absurdă că un antrenor de fotbal a instituit o religie prin obiceiul de a rosti o rugăciune după meci, pe terenul de fotbal al unei școli publice.

Traducere și adaptare
Tribuna.US