Principala cauză a infracționalității este lipsa de tați din familii

Copiii au mai multe șanse să finalizeze liceul și să nu aibă probleme dacă sunt crescuți de o mamă și un tată

În urmă cu un deceniu, orașul New York a lansat o campanie de combatere a sarcinii în rândul adolescentelor. Aceasta a prezentat reclame pe autobuze și vagoane de metrou pe care scria: „Dacă termini liceul, îți găsești un loc de muncă și te căsătorești înainte de a avea copii, ai 98% șanse să nu trăiești în sărăcie”.

Acest sfat, cunoscut mai ales sub numele de „secvența succesului”, este adesea atribuit cercetărilor efectuate de Isabel Sawhill și Ron Haskins de la Brookings Institution, deși și alții au făcut observații similare.

În cartea sa recentă, “Agency”, Ian Rowe de la American Enterprise Institute scrie că mesajul „a atras mulți admiratori datorită simplității celor trei pași pe care tinerii, chiar dacă s-au născut în circumstanțe dezavantajate sau au fost crescuți de un tânăr părinte singur, îi pot controla și lua ei înșiși în viața lor”.

Cu toate acestea, efortul s-a confruntat cu o reacție negativă semnificativă din partea detractorilor care l-au acuzat pe primarul de atunci, Michael Bloomberg, de stigmatizarea sarcinii adolescente și de promovarea unei „agende moraliste și conservatoare de revitalizare a căsătoriei”, scrie Rowe.

Succesorul lui Bloomberg, Bill de Blasio, a abandonat în cele din urmă efortul. De atunci, moralizarea publică a căzut și mai mult în dizgrație și a fost înlocuită de un fel de nejudecare autocompătimitoare. În New York-ul de astăzi, este probabil să vedeți reclame pentru seringi gratuite și indicații către locurile de injectare „sigure”” pentru drogați, chiar dacă supradozele de droguri au atins niveluri record.

Ne-ar prinde bine mai multă morală din partea oficialilor publici, indiferent dacă este vorba de părinți singuri, abuz de substanțe sau infracționalitate. Secvența de succes funcționează pentru a-i ține pe oameni nu doar departe de șomaj, ci și de problemele cu legea.

Absolvenții de liceu și copiii crescuți de ambii părinți au mult mai puține șanse de a ajunge la închisoare. „Practic, fiecare patologie socială majoră”, scrie politologul Stephen Baskerville, „a fost legată de copiii fără tată: infracționalitate violentă, abuzul de droguri și alcool, absenteismul, sarcinile nedorite, sinuciderea și tulburările psihologice – toate acestea fiind corelate mai puternic cu lipsa de tată decât cu orice alt factor, depășind chiar și rasa și sărăcia”.

Dezbaterea americană privind infracționalitatea tinde să se concentreze pe așa-numitele cauze profunde, cum ar fi lipsa locurilor de muncă. Dar merită să ne amintim că cea mai mare creștere a infracțiunilor violente a început în anii 1960, un deceniu în care șomajul a fost scăzut, creșterea economică puternică și veniturile gospodăriilor de culoare s-au dublat. La fel de notabil, ratele de participare la forța de muncă a tinerilor de culoare au scăzut în anii 1980 și 1990, una dintre cele mai lungi perioade de creștere economică susținută din istoria SUA.

O nouă lucrare academică a Institutului pentru Studii Familiale nu neagă faptul că condițiile economice joacă un rol în comportamentul criminal. Iar coautorii Rafael Mangual, Brad Wilcox, Joseph Price și Seth Cannon scriu că „schimbările în ceea ce privește aplicarea legii și urmărirea penală a infractorilor au avut, de asemenea, un rol în recenta creștere a infracțiunilor violente din orașele americane”. Cu toate acestea, principalul argument al lucrării este că instabilitatea familială ar putea fi cel mai mare factor dintre toate și că nu i se acordă atenția pe care o merită.

„Orașele sunt mai sigure atunci când familiile biparentale sunt dominante și mai afectate de infracționalitate atunci când instabilitatea familială este comună”, scriu autorii. La nivel național, rata totală a criminalității este cu aproximativ 48% mai mare în orașele „care au peste ponderea mediană a familiilor monoparentale, în comparație cu orașele care au mai puține familii monoparentale”.

Chiar și atunci când se controlează variabile precum rasa, venitul și nivelul de educație, „asocierea dintre structura familiei și ratele totale ale criminalității, precum și ratele infracțiunilor violente, în orașele din Statele Unite rămâne semnificativă din punct de vedere statistic”.

Autorii notează că a avea un tată în preajmă înseamnă mai mult decât un salariu suplimentar. Tații îi învață pe fiii lor responsabilitatea, autocontrolul, cum să se poarte, cum să trateze femeile. Aceștia tind să fie mai eficienți în materie de disciplină, iar implicarea lor în creșterea copiilor este legată de rezultate pozitive în dezvoltarea academică a copiilor lor, „în special în ceea ce privește matematica și abilitățile verbale”.

Această constatare „a fost stabilită atât pentru fii, cât și pentru fiice, dar, în mod nesurprinzător, este deosebit de pronunțată în rândul băieților. Prezența taților căsătoriți este, de asemenea, protectoare împotriva suspendărilor și exmatriculărilor școlare, precum și a riscului de abandon școlar”.

Între 1960 și 2019, procentul de copii din SUA născuți de mame necăsătorite a crescut de la 5% la aproape 50%. „Schimbările de la sfârșitul anilor 1960 până în anii 1990, care au îndepărtat familiile stabile, au lăsat unele orașe, și mai ales unele cartiere, vulnerabile la rate mai mari de criminalitate, în special la infracțiuni violente”, conchide studiul. „Trebuie să realiniem stimulentele materiale și culturale din orașele noastre pentru a favoriza căsătoria și familiile stabile, nu pentru a le submina”.

Cunoaștem cu toții mame singure – unii dintre noi poate chiar suntem rude cu ele – care au învins în mod eroic aceste șanse și au crescut copii care au ajuns să ducă o viață productivă. Obiectivul politicii publice ar trebui să fie reducerea numărului de persoane care vor trebui să se confrunte cu aceste șanse. Iar acest lucru înseamnă să denunțăm comportamentele care sunt în mod obiectiv dăunătoare pentru oameni și pentru societate în general.

Tribuna.US