Readuceți-L pe Dumnezeu, Rugăciunea și cele Zece Porunci înapoi în școlile americane

În timp ce scriu aceste rânduri, „sezonul libertății“ de șapte săptămâni, care a început cu Passover (Paștele evreiesc), urmează să se încheie cu celebrarea sărbătorii Shavuot, explică Cary Kozberg într-un articol Times of Israel.

Shavuot este punctul culminant al acestei perioade de șapte săptămâni, deoarece comemorează dezvăluirea de către DUMNEZEU a mandatului Său către poporul evreu de a fi „o împărăție de preoți și un popor sfânt“, precum și a mijloacelor de a împlini acest mandat (respectarea poruncilor). Poporul evreu a fost eliberat din sclavia egipteană de către D-zeu pentru a fi liber să-L slujească.

Dar există mai multe învățături ale rabinilor noștri care par să indice un anumit disconfort față de ideea că ceea ce a fost revelat la Muntele Sinai ar fi trebuit să fie exclusiv pentru poporul evreu. 

Ei spun că, înainte ca Torah să fie dată evreilor, Dumnezeu a oferit-o și altor națiuni, fiecare dintre acestea refuzând să o accepte din anumite motive. Potrivit lor, Dumnezeu Și-a revelat planul pe un munte din deșert și nu pe teritoriul promis poporului evreu, pentru a sublinia faptul că, așa cum deșertul nu are stăpân, tot așa, nici Torah nu are – nu aparține în mod predeterminat și exclusiv niciunei persoane sau națiuni. 

Mai degrabă, oricine dorește să urmeze învățăturile sale este liber să o facă.

Mai mult, înțelepții spun că atunci când Dumnezeu a vorbit la Muntele Sinai, vocea divină a fost auzită în 70 de limbi, astfel încât celelalte națiuni ale lumii să poată auzi, înțelege și avea acces la ceea ce a fost dezvăluit. 

În această ordine de idei, rabinul Tanhuma spunea că atunci când păgânii au auzit vocea lui Dumnezeu, cei care nu au vrut să o accepte au murit. Explicația comentatorilor este că afirmația sa nu trebuie luată la modul literal, ci înțeleasă ca un mod de a spune că atunci când păgânii au început să accepte Dumnezeul lui Israel ca arbitru moral suprem („monoteism etic“), acest fapt a însemnat moartea civilizației păgâne (cf. Midrash Shemot Rabbah 5:9, Soncino, 87).

Comentariul rabinului Tanhuma mi-a venit în minte săptămâna trecută, în urma tragediei îngrozitoare din Uvalde, când cineva a postat următoarele pe rețelele de socializare:

„Nu-mi amintesc să fi avut loc vreun atac armat în școală când eram eu copil. Ceea ce îmi amintesc este că profesorul nostru ne punea să începem ziua recitând Pledge of Allegiance, citind din Biblie și rugându-ne. Aveam, de asemenea, cele zece porunci pe perete. Poate că eliminarea acelor lucruri nu a fost o idee prea bună, la urma urmei“.

Mi-a adus aminte de clasa a doua a doamnei Pickett: recitarea zilnică a Pledge of Allegiance, a Psalmului 23 și a celor Zece Porunci afișate în mod proeminent pe unul dintre aviziere.

În ultima vreme, s-au depus multe eforturi pentru a se renunța în școlile publice americane și viața publică americană la rostirea rugăciunilor, afișarea celor Zece Porunci și recitarea jurământului față de țară. 

Cei care susțin astfel de demersuri consideră că lucrurile enumerate mai sus pun în pericol drepturile celor care nu sunt religioși sau foarte patrioți. Ce-i drept, se prea poate ca aceștia să aibă un argument solid și legal din punct de vedere constituțional.

Dar eliminarea lor a avut consecințe clare asupra ordinii noastre sociale, iar aceste consecințe au fost negative: mai multă violență (și nu doar cu arme de foc!), destrămarea familiei, mai multă toleranță față de corupție și mai puțin respect pentru lege și ordine. 

Înțelepții noștri considerau că, fără ca toți oamenii – nu doar evreii – să accepte în cele din urmă autoritatea morală a Dumnezeului lui Israel (singura divinitate care a pretins un comportament moral ființelor umane), lumea ar putea și, în cele din urmă, se va întoarce la haosul moral din vremea lui Noe, când nu existau legi și reguli, iar fiecare făcea literalmente ceea ce era corect în ochii săi.

În mod curios, evreii din SUA au fost adesea în prima linie privind eliminarea rugăciunii și practic a oricărei expresii a monoteismului etic din arena publică. 

Este ciudat deoarece Shavuot comemorează tocmai momentul din istorie în care noi, evreii, am fost desemnați să fim agenții care să aducă monoteismul etic în lume.

Ori de câte ori rostim rugăciunea Aleynu, Îl lăudăm pe Dumnezeu că ne-a dat această sarcină, dar ne și rugăm ca, în cele din urmă, întreaga omenire să accepte acele principii pentru care se presupune că suntem „reclame ambulante“.

Da, auzim adesea că oamenii nu au nevoie de Dumnezeu pentru a fi buni și este adevărat că o persoană poate fi om bun fără să-l cunoască pe Dumnezeu, și mulți chiar sunt. Dar nu trebuie să fie! Mai mult, „binele“ la care subscriu astfel de oameni este adesea doar ecoul a ceea ce s-a spus la Muntele Sinai.

Mesajul rezonează cu inima lor, dar ei îl resping pe Mesager. Ei consideră că „să nu ucizi“, „să nu furi“ etc. sunt a priori greșite. Dar fără un Arbitru Moral suprem, de ce nu sunt acestea doar opinii personale și nu învățături morale fundamentale care se aplică tuturor oamenilor? Ce se va întâmpla atunci când Mesagerul nu va mai fi ascultat și ecoul se va stinge?

În urma evenimentelor din Uvalde și a nenumăratelor acte de violență și cruzime fără sens pe care continuăm să le experimentăm în această țară, evenimentul de la Muntele Sinai ne îndeamnă pe noi, evreii, să ne dedicăm din nou să fim „mesagerii lui Dumnezeu“.

În loc să ne străduim să eliminăm din sfera publică Vocea care a vorbit la Sinai și a reverberat în întreaga lume, noi, evreii, suntem chemați, alături de alți oameni cu frică de Dumnezeu, să o amplificăm și să o facem să reverbereze din nou, oricum și oricând putem. 

Dacă nu o facem, lumea va deveni în cele din urmă surdă. Și… dacă suntem cu adevărat chemați să fim „lumina lumii“, atunci eșecul nostru va însemna că și lumea se scufundă în întunericul moral.

În definitiv, Dumnezeu ne spune: „Voi sunteți martorii mei… mă bazez pe voi“. Ca întotdeauna.

Este timpul ca cei aleși să aleagă.

Traducere și adaptare
Tribuna.US