La începutul acestui an am decis să-i învăț pe băieții mei să joace șah. Încercasem și în trecut, dar probabil tentativa a fost prematură. De data ast
La începutul acestui an am decis să-i învăț pe băieții mei să joace șah. Încercasem și în trecut, dar probabil tentativa a fost prematură. De data asta au deprins jocul și le place să joace în mod regulat.
La un moment dat, la începutul procesului de învățare, Timothy (de 5 ani) a spus că ar fi dorit ca piesele să se miște în orice direcție vrea el. Cu alte cuvinte, el nu voia să existe reguli! A trebuit să-i explic că dacă s-ar putea mișca oriunde ar vrea el, jocul se va încheia întotdeauna din prima mișcare. Până la urmă, dacă piesele merg în toate direcțiile, jucătorul care a făcut prima mișcare ar putea foarte simplu să ia regele adversarului cu orice piesă vrea. Nu ar fi absolut nimic să împiedice asta.
Interesant, exact lucrurile la care Timothy s-a gândit că i-ar oferi maximum de libertate (nici o restricție asupra modului în care ar putea să mute piesele de șah), ar face jocul inutil și de nejucat.
În limitele regulilor, totuși, jucătorii au o libertate enormă, o libertate care, literalmente, ar fi imposibilă fără reguli.
Este contraintuitiv, într-adevăr. Ne dorim libertate. Ne dorim să facem lucrurile în propriul fel. Este împotriva naturii noastre să adoptăm limitări de orice natură. Și totuși, uneori chiar limitele sunt cele care fac posibile lucrurile bune. În cazul șahului, regulile – limitele „libertății” noastre – îl fac să fie unul dintre cele mai fascinante jocuri inventate vreodată, cu posibilități practic nelimitate. Lipsa regulilor sau a restricțiilor ar însemna haos, în cel mai bun caz și o inutilitate totală, în cel mai rău caz.
Cu toate acestea, nu doar jocurile beneficiază de reguli. Și viața este așa. Dumnezeu, ca și Creator iubitor și milostiv, ne-a dat o serie de reguli după care să trăim. Da, putem încălca regulile Lui, dar rezultatul nu va fi niciodată ceea ce ne-ar fi putut bucura dacă am fi urmat poruncile și principiile Sale. Limitările reprezintă o parte esențială a faptului că ne permit să experimentăm viața cea mai bună și fructuoasă posibilă.
Căsătoria, de exemplu. Una dintre instrucțiunile lui Dumnezeu pentru soți este să nu fim aspri cu soțiile noastre (Coloseni 3:19). Aș putea interpreta asta ca pe o restricție asupra libertății mele de soț. La urma urmei, este o poruncă negativă – ceva ce Dumnezeu mi-a spus să nu fac. Pot alege să-mi manifest voința mea împotriva lui Dumnezeu, să-I resping limitările și să fiu aspru cu soția mea? Absolut. Iar dacă eu și soția mea avem o ceartă, s-ar putea chiar să mă simt bine pe termen scurt să manifest o astfel de atitudine.
Totuși, rezultatul nu va fi unul bun. Nu doar că voi semăna semințele dezintegrării maritale dacă persist în asprime, dar voi semăna și semințele propriei mele suferințe. Dar dacă aleg să accept limitele lui Dumnezeu în comportamentul meu, voi respinge asprimea, voi alege reconcilierea și mă voi bucura de o căsnicie puternică, exact ceea ce dorește Dumnezeu să fie. Asta înseamnă libertatea reală.
Cultura noastră se gândește la libertate ca la o capacitate de a face orice ne dorim, fără restricții – la fel cu Timothy dorea pe tabla de șah. Biblia, totuși, oferă o perspectivă diferită. Fie vom fi sclavi ai păcatului, fie vom fi slujitori ai lui Hristos. Cu alte cuvinte, ca ființe umane, vom sluji cuiva, la ceva. Întrebarea nu este dacă vom sluji cuiva, ci cui sau la ce vom sluji. Dar, în mod interesant, Hristos oferă omenirii adevărata libertate, în timp ce păcatul ne lasă în sclavie.
Adevărata libertate, văzută dintr-o perspectivă biblică, nu înseamnă a trăi așa cum vrem noi. Este despre găsirea libertății în Hristos și despre trăirea în limitele legilor și principiilor lui Dumnezeu. Unii oameni resping asta ca fiind prea limitativă. În opinia lor, Creștinismul este o religie a regulilor și a reglementărilor. Dar ceea ce ignoră ei, uită sau nu realizează este că aceste restricții sunt menite să ne protejeze de adevărata robie de păcat.
Nu vorbesc despre mântuire. Nu câștigăm favoarea lui Dumnezeu prin urmarea regulilor. Hristos a avut grijă de pedeapsa pentru păcat când a murit pe cruce în locul nostru. În schimb, vorbesc despre experimentarea libertății care vine din trăirea vieții așa cum a prevăzut-o Creatorul nostru. La urma urmei, El este Cel care a creat totul și El știe ce este mai bine.
Există un domeniu al vieții tale în care ești tentat să respingi limitările lui Dumnezeu pentru a trăi așa cum vrei? Dacă da, trebuie să înțelegi că refuzând instrucțiunile lui Dumnezeu, vei alege robia păcatului. Dacă încă nu te simți așa, timpul o va dovedi. Biblia spune că păcatul oferă plăcere, dar numai pentru o perioadă (Evrei 11:25). În cele din urmă păcatul ne va înrobi.
Nu știu dacă Timothy înțelege pe deplin faptul că regulile șahului nu doar că fac jocul posibil, ci și lucrurile care îl fac frumos. La fel și cu viața noastră. Regulile lui Dumnezeu nu ne răpesc libertatea, ci ele fac posibil să experimentăm adevărata libertate a vieții așa cum a vrut El să fie. Dacă asta nu este cea mai bună libertate posibilă, atunci nu știu ce este.
Jonathan Lewis
Illinois Family Institute
COMMENTS