Alianța Roșu-Verde formată din membri ai stângii și musulmani organizează o demonstrație de forță, provocând revolte pe străzile Franței. Fiți atenți, SUA urmează
Revoltele din Franța de săptămâna trecută reprezintă un avertisment pentru Statele Unite și pentru toate țările occidentale: imigrația în masă vă va diviza țara în două, iar cele două tabere vor ajunge, în cele din urmă, să se războiască.
Tulburările, care s-au răspândit rapid din suburbiile Parisului până au cuprins o mare parte a țării, au constituit un contrast izbitor față de scenele de cu doar câteva zile în urmă, când Papa Leon al XIV-lea a atras mulțimi uriașe la fiecare oprire din cadrul vizitei sale papale de patru zile. Aproximativ 800.000 de oameni s-au adunat de-a lungul bulevardului Champs-Élysées pentru o liturghie în aer liber la Paris, luând prin surprindere mass-media și autoritățile civile. La urma urmei, Franța se presupune a fi o țară laică.
Însă popularitatea Papei, pe de o parte, și revoltele care au izbucnit în toată Franța la câteva zile după plecarea sa, pe de altă parte, ilustrează măsura în care Franța de astăzi nu este o țară sau o națiune unitară. Nu este un singur popor. Există Franța străveche, adevărata Franță, care, în ciuda Revoluției Franceze și a secularismului impus de stat, rămâne în continuare profund catolică, „fiica cea mare a Bisericii”. Aceasta este Franța care a ieșit în întâmpinarea Papei Leon.
Cealaltă Franță este cea pe care am văzut-o săptămâna trecută în mijlocul revoltelor de pe străzi. Conform relatărilor din presă, tulburările au început în Créteil, o suburbie a Parisului, pe fondul condițiilor precare din școlile publice. Se spune că liceenii nemulțumiți, sătui de clase supraaglomerate și de clădiri dărăpănate, au ieșit spontan în stradă. De acolo, revoltele s-ar fi răspândit în mod organic în întreaga țară în doar câteva zile.
Există câteva probleme legate de această versiune a evenimentelor, începând cu imaginile și înregistrările video ale revoltelor publicate pe toate rețelele de socializare. Ceea ce vedem nu sunt proteste împotriva condițiilor din sălile de clasă, ci distrugerea fără motiv a școlilor, atacuri violente asupra pompierilor, polițiștilor și chiar a profesorilor, precum și toate indiciile care sugerează o organizare și o planificare centralizate.
Printre „protestatari” nu vedem o reprezentare largă a societății franceze, ci, în marea majoritate, bărbați de altă rasă decât cea albă, imigranți și copiii imigranților. Baricadele sunt ridicate în mare parte de tineri musulmani de origine nord-africană și din Orientul Mijlociu. În fața multor școli, elevii nu scandau sloganuri legate de reducerile bugetare sau de condițiile din sălile de clasă, ci scandau „suntem antifasciști” și alte sloganuri similare. La Marsilia, revoltații au arborat steagul Algeriei și al Hamasului, nu tricolorul. La fel s-a întâmplat și la o serie de licee în care au avut loc revolte.
Este destul de evident ce se întâmplă și cine se află în spatele tulburărilor. Este vorba de alianța roșu-verde formată din stânga socialistă/Antifa și imigranții musulmani, pusă în mișcare pentru a îngenunchea țara prin revolte pe scară largă înaintea alegerilor naționale de anul viitor.
Într-adevăr, biroul prim-ministrului Franței, Sébastien Lecornu, a făcut public vineri faptul că serviciile de informații franceze consideră că revoltele sunt orchestrate de reprezentanți ai partidului de extremă stânga al lui Jean-Luc Mélenchon, La France Insoumise („Franța neînfrântă”), sau LFI. Mélenchon, care a negat implicarea LFI, candidează la președinție.
Pe scurt, ceea ce se întâmplă în Franța este că migranții musulmani și comuniștii își unesc forțele, testându-și puterea în ajunul alegerilor naționale. Poate că este ilegal să se spună acest lucru în Franța, dar acestea sunt revolte etnice, o demonstrație de forță din partea migranților musulmani neasimilați și a aliaților lor revoluționari de extremă stânga, care cred că, împreună, sunt suficient de puternici pentru a învinge majoritatea autohtonă.
Franța a fost întotdeauna un amestec de contradicții și un focar de conflict spiritual. A fost inima Europei catolice, dar și leagănul terorii revoluționare. A fost atât apărătoarea creștinătății, cât și cel mai mare dușman al Bisericii Catolice, leagănul atât al iacobinilor, cât și al Vendée-ului. Astăzi situația este aceeași: o națiune a cărei majoritate este încă definită de credința și moștenirea catolică, așa cum s-a văzut clar în timpul vizitei Papei Leon, dar și o țară ai cărei lideri au primit cu brațele deschise dușmani ai civilizației din lumea musulmană, care caută să distrugă adevărata Franță.
Evenimentele care se desfășoară de cealaltă parte a Atlanticului ar trebui să îi alarmeze și pe americani, deoarece aceleași forțe care acționează acolo acționează și aici. O alianță formată din imigranți de stânga și musulmani se conturează ca o forță politică puternică în Statele Unite. Această alianță este responsabilă pentru propulsarea unor persoane precum Zohran Mamdani în funcția de primar al orașului New York și pentru susținerea candidaturii lui Abdul El-Sayed la Senatul SUA în statul Michigan.
Imigranții musulmani din Occident nu au, desigur, totul în comun cu stânga radicală. Mai ales în ceea ce privește chestiuni precum drepturile femeilor, transgenderismul, căsătoria între persoane de același sex și revoluția sexuală în general, pozițiile lor nu coincid. Dar acestea sunt dezacorduri care vor fi discutate altă dată. Deocamdată, ei sunt uniți mai presus de toate de dorința de a distruge instituțiile occidentale și credința creștină pe care acestea s-au clădit.
Rămâne de văzut cum se va manifesta acest fenomen în America. Dar, dacă vrei să-ți faci o idee aproximativă, uită-te la revoltele din Franța. Dacă nu punem capăt imigrației necontrolate, acesta este viitorul care ne așteaptă.
Foto: France 24 English/YouTube



COMMENTS