Rolul de tată este esențial atât pentru bunăstarea băieților, cât și a societății

Luna iunie își revendică vehement statutul de lună a „mândriei“ prin reclame pe YouTube și mitinguri, însă ideologia libertinajului sexual nu aduce niciun motiv de mândrie familiilor americane, analizează Beth Whitehead pentru The Federalist.

Cultura noastră axată pe sex distruge o grămadă de vieți, nu se rezumă doar la victimele mutilate ale mișcării transgender și milioanele de fetuși uciși drept consecință a feminismului. După cum confirmă un nou raport, rezultatul acesteia sunt copii fără tată și mame singure, rezultând un ciclu care naște obiceiuri distructive în familie.

Celebrarea libertinajului sexual a separat responsabilitatea de plăcere cu mulți ani în urmă, iar studiile arată acum impactul pe care absența tatălui  îl are asupra ratei infracționalității, sinuciderii și sărăciei. 

Un raport realizat de Institute for Family Studies arată că băieții sunt cei mai afectați de această absență, în domenii care variază de la eșec pe plan școlar la violență și sărăcie. 

După cum arată raportul, procentul de băieți al căror tată biologic lipsește din peisaj „aproape s-a dublat față de 1960“, de la 17% ajungând la 32%.

„În lipsa implicării zilnice, a îndrumării și a exemplului pozitiv pe care prezența tatălui îl are, precum și a avantajelor financiare asociate cu prezența acestuia în familie“, se precizează în raport, „acești băieți sunt mai predispuși să se comporte urât, să se răzvrătească, să aibă probleme la școală și să eșueze la locul de muncă, pe măsură ce cresc și devin adulți“.

În prezent, băieții au în general mai multe probleme ca fetele la toate nivelurile școlare, au mai puține șanse să absolve liceul la vârsta corespunzătoare și mai puține șanse să urmeze sau să absolve o facultate. 

Potrivit economistului MIT David Autor, la nivel de liceu diferența este și mai mare între băieții care nu au crescut cu ambii părinți și cei cu familie completă. 

Băieții în a căror copilărie a existat un tată biologic au „șanse mai mult decât duble de a absolvi o facultate până la vârsta de 20 de ani“ față de cei al căror tată a fost absent. 

În același timp, băieții fără tată au cu 8% mai multe șanse de a fi inactivi (fără un loc de muncă și fără a căuta un loc de muncă) în floarea vârstei – între 20-30 de ani.

Chiar și atunci când se iau în calcul variabile precum rasa, venitul familiei, vârsta, educația mamei și scorul obținut la un test de cunoștințe generale, băieții au șanse mult mai mici de reușită dacă tatăl nu este prezent în viața lor. 

În cazurile în care tații joacă un rol negativ în viața fiilor lor, băieții beneficiază totuși de acea prezență masculină. 

Citește și Criza atacatorilor înarmați crescuți fără tată

Produse ale familiilor destrămate, acești tineri devin adesea delincvenții societății din care fac parte. Raportul arată că băieții fără tată au de peste două ori mai multe șanse de a ajunge la închisoare, comparativ cu cei care au familia întreagă.

Potrivit autorului cărții „Criza băieților“, Warren Farrell, „Băieții ce cresc fără tată experimentează adesea o furie înăbușită … Și întrucât la băieți tendința de a și-o manifesta este mult mai mare, cei răniți vor fi cei mai predispuși să rănească la rândul lor pe alții“.

În ciuda narațiunii Stângii, nu provocările ce țin de rasă sunt factorul care îi afectează pe acești tineri și care generează violență în societatea noastră. Ci lipsa taților. Dacă vrem să reducem sărăcia și infracționalitatea, trebuie să începem să îi tragem la răspundere pe bărbații care pot face diferența: tații.

Traducere și adaptare
Tribuna.US