Români celebri la Hollywood - Edward G. Robinson (1893-1973)

America, „pământul făgăduinţei”, a atras de-a lungul timpului un număr impresionant de români în căutarea unui trai mai bun şi

America, „pământul făgăduinţei”, a atras de-a lungul timpului un număr impresionant de români în căutarea unui trai mai bun şi în speranţa de a-şi împlini idealurile. Şi la Hollywood, chiar de la începuturile sale, deseori sub nume schimbate, printre celebrităţi sunt mulţi români, iar printre aspiranţii la glorie şi mai mulţi. Cred că prezintă un justificat interes înşiruirea câtorva nume de români sau de etnici trăitori în spaţiul românesc, care au cunoscut o consacrată reputaţie în industria cinematografică hollywoodiană.

Edward G. Robinson (1893-1973)

Edward G. Robinson (1893-1973), actor, figură legendară a Hollywood-ului în anii ’40, s-a născut la Bucureşti, având numele de Emmanuel Goldenberg. S-a născut într-o familie cu șase copii. Locuiau într-o casă mică, cu 5 frați și o bunică.

La vârsta de doar 10 ani a emigrat cu familia în Statele Unite. A crescut la New York. A fost înscris la o școală privată și era foarte bun la lecții și la activitățile sportive. În scurt timp, s-a perfecționat foarte mult la lecțiile de vorbire.

A studiat la City College. A obţinut o bursă de studii la Academy of Dramatic Arts. În perioada studiilor şi-a schimbat numele în Edward G. Robinson. Nu a great ideea de a deveni rabin sau avocat şi s-a dedicat scenei, începând din 1915 să joace la teatrele de pe Broadway în roluri aparţinând celor mai variate genuri dramatice, dar are succes şi în comedii precum „The Kibitzer” (1929).

În cinematografie a debutat în anul 1923, în filmul mut „Şalul strălucitor”.

Consacrarea şi lansarea în lumea starurilor hollywoodiene s-a datorat rolului gangsterului Rico Bandello din filmul „Micul Cezar” (1930).

A atras atenția prin prestația sa magnifică și a jucat poate într-unul dintre cele mai influente filme din cariera sa. Prin interpretarea sa în acest film, a modelat tipurile de gangsteri din filmele polițiste și de gangsteri din anii 1930. Deși a primit aceleași tipuri de roluri în anii următori, a devenit în timp un actor de succes și versatil.

Palmaresul său include numeroase filme jucate pe platourile cinematografice ale Studiourilor Warner, rolurile interpretate probând o intensitate dramatică unică, fiind apreciate ca neegalate la acea vreme decât de faimosul Humphrey Bogart.

Între timp, lui Edward Robinson i s-a oferit o emisiune radiofonică și a contribuit la un program săptămânal numit Big Town, sub conducerea lui Steve Wilson.

S-a remarcat, de asemenea, cu roluri jucate în drame psihologice considerate de critica vremii ca cele mai bune din anii ’40. Filmele care l-au făcut celebru au fost „Kid Galahad” şi „Key Largo”, dar de mare succes au fost şi „Cele 10 porunci” şi „The Cincinatti Kid”.

În multe filme, partenerul său a fost Humphrey Bogart.

Merită menţionat că Robinson a fost distribuit de primul regizor al filmului „Naşul”, Peter Bogdanovich, în rolul principal, Vito Corleone. Francis Ford Copolla, cel care l-a înlocuit pe Bogdanovich, l-a preferat însă pe Marlon Brando.

În anii ’50, numele său a fost asociat unor organizaţii comuniste, împrejurare pe cale de a-i umbri cariera, dar fiind o personalitate puternică a reuşit să înlăture orice suspiciune.

Din punct de vedere politic, Robinson a fost un liberal și, fără nicio surpriză, un critic deschis al fascismului. Politica sa de stânga avea să se întoarcă împotriva sa. În timpul vânătorii de vrăjitoare comuniste de la începutul anilor ’50, a apărut ca martor prietenos în fața Comitetului pentru activități antiamericane al Camerei (HUAC). Deși s-a disculpat și nu a dat niciun nume, ofertele de muncă au scăzut considerabil.

În anul 1956, după divorţul de actriţa Gladys Lloyd, cu care a fost căsătorit 29 de ani, şi-a vândut colecţia de artă, una dintre cele mai valoroase, la acea vreme din lume.

În acelaşi an, se întoarce pe Broadway, după o îndelungată întrerupere şi înregistrează un răsunător succes cu „Middle of the Night”.

După 1960, activitatea sa nu mai poate fi socotită la fel de strălucită. A suferit un atac de cord în timp ce filma “A Boy Ten Feet Tall” în Africa, în 1962. La acea vreme, era dificil să găsești un spital sau ajutor medical în Africa. El este plasat undeva în Nairobi de către soția sa și reia filmările când se recuperează și se întoarce. După atacul de cord, are și un grav accident de circulație și rămâne cu răni grave. Deși a fost rănit, se recuperează destul de repede pentru a se întoarce la activitatea sa cinematografică.

Prin 1970, în timp ce își făcea controalele medicale de rutină, a fost diagnosticat cu cancer și a început tratament de chimioterapie.

Din păcate, cu toată celebritatea câştigată cu filmele sale, Edward G. Robinson nu a fost nominalizat niciodată pentru un premiu Oscar. Cea care a îndreptat mai târziu această reală inechitate a fost Academia de Film Americană care în anul 1973 i-a acordat Oscarul pentru întreaga activitate, dar, ca o ironie a sorţii, Robinson a murit cu două săptămâni înainte de ceremonia de înmânare a preţioasei statuete.

Edward G. Robinson a fost la fel de venerat în afara ecranului ca și pe ecran. Reflectând mintea ascuțită și abordarea grijulie care i-au inspirat munca, el a oferit, de asemenea, una dintre cele mai succinte descrieri despre cum să reușești ca actor: “Pentru a rezista, trebuie să fii real.”

Dorin Nădrău
Tribuna.US