Ion Popescu Gopo, unul dintre cei mai valoroși artiști grafici și animatori român

Astăzi se numesc content creators și îi regăsim prezenți pe toate platformele de socializare și nu numai. Acum, tehnologia permite oricui să devină un

Astăzi se numesc content creators și îi regăsim prezenți pe toate platformele de socializare și nu numai. Acum, tehnologia permite oricui să devină un mic creator de materiale video sau audio. Așadar, dacă tot creăm conținut, cum putem crea ceva diferit față de ceea ce sufocă internetul din zilele noastre? Se poate oare să găsim răspunsul uitându-ne în urmă cu aproape 100 de ani?

„Nu voiam să reproduc nicio scriere, nici un alfabet, voiam să invent litere noi, care citite de oricine să poată fii înțelese”, Afirma Ion Popescu Gopo. El este creatorul „Omuleţului lui Gopo”, un personaj de desene animate care a revoluţionat lumea românească a animaţiei, şi care a devenit faimos până la Cannes, de unde a adus României un prestigios Palme d’Or.

Prin personajul pe care l-a creat, Gopo a dat viaţă, pe ecrane, tuturor îngrijorărilor lumii sale contemporane.

„În capul meu dansau maimuțe, se strâmbau la mine și agitau umerașe pentru atârnat costume în dulap. Trebuia să mă hotărăsc: va fi istoria costumului, sau istoria omului. Eram în fața unui nou film”.

Ion Popescu-Gopo s-a născut la Bucureşti, pe 1 mai 1923. A moştenit talentul de la tatăl său, un remarcabil plastician, sculptor şi caricaturist, manifestându-şi de copil abilităţile în arte plastice.

A continuat să colaboreze cu desene, caricaturi şi benzi desenate la mai multe publicaţii cu profil umoristic, apoi a urmat o perioadă în care a militat pentru crearea unei secţiuni de animaţie în cadrul Oficiului Naţional al Cinematografiei.

A continuat cu încercări în filmul de animaţie, în anii ’40, la Oficiul Naţional Cinematografic. În anul 1949, este consemnat debutul oficial în animaţie, alături de tatăl său și Matty Aslan, cu scurtmetrajul „Punguța cu doi bani”. Sigur, primele desene animate româneşti erau zoomorfe, fiind fabule educative în spiritul acelor vremuri. Din anul 1950, începe lucreze la Studioul Cinematografic București, iar după acest an, este principala personalitate a filmului de animaţie din România, cu o activitate semnificativă în cadrul Studiourilor Buftea şi Animafilm.

Împreună cu tatăl său, George Popescu, a pus bazele desenului animat românesc, în 1950, ca producție animată și organizată cu mijloace adecvate. Tot din categoria animație, Ion Popescu-Gopo, realizeaz[ și primul film românesc cu actori și animație – Maria Mirabela (coproducție română-rusă). Filmările au avut loc în vara anului 1981, iar dialogurile din film au fost înregistrate atât în română, cât și în rusă. Fetițele au lucrat cu niște marionete făcute de Gopo din plastilină, animația fiind adăugată ulterior. Regizorul le povestea fetițelor cum urmau să se miște personajele animate și le îndruma cum să se miște. Deoarece fetele nu știau să citească pentru a învăța textul, replicile erau de cele mai multe ori improvizate.

Cu toate că filmografia sa conţine numeroase filme jucate de actori, Ion Popescu Gopo rămâne în conştiinţa spectatorilor, distribuitorilor şi criticilor un autor de filme de animaţie. Marele succes repurtat de Scurta istorie — Palme d’Or la Festivalul internaţional de la Cannes 1957 a proiectat dintr-o dată desenul animat românesc în circuitul distribuţiei mondiale. Toate filmele cu celebrul Omuleţ au fost vtndute şi vizionate pe marele şi micul ecran, pe toate meridianele globului.

În «Dictionnaire des cinéastes» (Micro- cosme-Editions du Seuil, Paris 1965), cunoscutul critic şi istoric de film francez, Georges Sadoul, îl prezintă pe Gopo «ca pe unul dintre cei mai mari animatori europeni, care s-a impus cu trei filme care au în total mai puţin de 25 de minute: Scurtă istorie, Homo sapiens, Şapte arte.» Al patrulea film din serie, Alo.. alo… a fost realizat la comanda expresă a UNESCO.

„În primele mele desene animate am încercat să-l imit pe Disney. Când am văzut că nu pot să-i egalez perfecțiunea tehnică, am început să fac filme anti-Disney. Deci, frumusețe-nu, culoare-nu, gingășie-nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul”, A spus Gopo după primirea premiului Palme d’Or.

În toate producțiile sale se observă mereu un lucru inedit, cu mult înainte vremurilor sale. Ideile promovate parcă sunt din altă lume sau parcă vin din viitor îndepărtat. Dacă veți avea curiozitatea să vizionați din filmele sale, veți vedea cadre diferite, mișcări ciudate ale camerei de filmat și în final o producție absolut superbă care îți va umple sufletul. Ion Popescu-Gopo, practic a încercat să surprindă ceea ce nu se vede: orice idee simplă el o vedea complet diferit. Iată două exemple simple: în câteva din filmele sale avem camera de filmat care se apropie de subiect, în același timp operatorul se depărtează optic de subiect (zoom-out). Un plan foarte interesant de privit, care chiar a fost numit planul Gopo. Acest plan a fost folosit și de marii regizori americani, cum ar fi Alfred Hitchcock.

Cel de-al doilea exemplu de idee foarte simplă: Ați colecționat vreodată soare? Eu da! Am strâns tot felul de sori: pictați, gravați sau ciopliți de om după modelul strălucitor al soarelui de pe cer. Am desenat și eu un soare, dar alt fel – așa cum nu l-am văzut niciodată. Era un soare foarte frumos; nu așa urât și rotund ca cel de azi! Desenând soarele acesta risipit, mi-am ales o fărâmă din el – planeta cea umedă. Și curând am desenat o altă fărâmă din planeta aceasta pe care am numit-o „omulețul”.

Sper că am reușit să vă lansez câte o provocare pentru fiecare: pentru cei care sunt spectatori, dar și pentru cei care creează conținut. Căutați filmele și animațiile lui Ion Popescu-Gopo și încercați să luați în suflet o mică bucățică din arta acestui om. Iar pentru creatorii de azi, profesionști sau amatori, încercați să vă contopiți în fiecare proiect al vostru și să redați ceea ce nu se vede.

„Filmele acestui român, cu numele derivat din Popescu, a ridicat Popeștii noștri, luați până deunăzi în glumă și răspăr, până la prestigiu mondial. America îi cere Buftei filmele lui, pe nevăzute. În activitatea artistică internațională, Gopo e prezență românească, fericită pentru faima țării și a poporului nostru, al cărui geniu autentic începe să circule prin toată lumea veche și nouă”, spunea Tudor Arghezi despre Ion Popescu Gopo.