Urmăresc în aceste zile discursurile liderilor de state și guverne cu ocazia Adunării Generale a Națiunilor Unite care are loc la New York. Rusia și d
Urmăresc în aceste zile discursurile liderilor de state și guverne cu ocazia Adunării Generale a Națiunilor Unite care are loc la New York. Rusia și discursul liderilor ei au devenit pură propagandă fantezistă.
Urmăresc constant discursurile liderilor politici, mai ales la întâlniri care au loc în contexte tulburi, precum cel al războiului din Ucraina. Am început deja să recunosc limbajul de lemn, formulele de adresare, modul în care fiecare lider sau reprezentat de țară folosește retorica. Rar mai auzi discursuri rostite cu patos sau pragmatice – ca și cum toți scriitorii de discursuri politice și-ar fi dat mână să facă un copy paste fad generalizat.
Am asistat la discursuri „credibile” și rezoluții „serioase” în care Iranul sau Venezuela acuzau Statul Israel de încălcări ale drepturilor omului, femeilor palestiniene – țări care ele însele își arestează cetățenii care nu se supun legii islamice să poarte hijab sau care protestează de foame, că nici măcar șobolanii pe care îi mai prindeau pe străzile murdare ale lui Maduro nu mai sunt de găsit.
Am auzit China și Coreea de Nord acuzând Occidentul de expansiune a unei culturi înfloritoare, în timp ce lagărele de concentrare și pedepsire a celor care nu se supun tiranilor Xi și Kim Jong-un abundă de oameni care, probabil, nu vor mai vedea niciodată libertatea sau măcar lumina zilei – pentru că au îndrăznit să critice regimul.
Știm de ani de zile ce discurs urmează să umple difuzoarele când urmărim Iranul, China, Coreea de Nord, Venezuela și alți tirani și aproape că putem să-l rostim odată cu emitentul.
Moment, percepție, realitate când și Rusia ajunge în același film. Rusia s-a priceput mereu la propagandă, fiind peste amatorii de mai sus, iar uneori puteai să mai iei ceva credibil din discursurile unuia ca Serghei Lavrov (ministrul de externe rus), Putin, chiar. Exista un dialog coerent, pe alocuri, între Rusia și Europa, Rusia și SUA. Dar astăzi, mai ales pe planșa de război declanșat de Vladimir Putin împotriva Ucrainei, auzim expresii și dictoane pe care le știam deja: „NATO, inamicul; Rusia, marele urs; Rusia își apară cetățenii din statele vecine; Rusia apără credința, ortodoxia; Rusia luptă cu fasciștii și influențele occidentale; Rusia vă va elibera; rușii sunt entuziasmați să lupte pentru patria lor”.
Rusia nu mai surprinde cu nimic – țara lui Dostoiewski, Puskin, Rachmaninoff, a rămas fără culoare, fără arta de a semăna credibilitate. Evident, flagelul care a distrus cultura creatoare a spiritului rus – comunismul, adică – a rămas perfect lipit de liderii de la Moscova și se manifestă tipic fraților de scenă tirani.
„Nu știu ce minte, oricât de strălucită, va descifra vreodată paradoxul rusesc: să locuiești în cea mai întinsă țară de pe planetă – peste 17.000.000 km pătrați – și să te simți înghesuit de restul lumii. Să nu cunoști libertatea și să susții că le-o aduci altora. Să te lauzi exclusiv cu ce ai preluat de la Bizanț (Imperiul roman de Răsărit) și din Occident (Imperiul roman de Apus), în vreme ce afirmi că reprezinți o civilizație aparte, opusă Europei. Să pretinzi că ești ultimul bastion al creștinismului autentic și să semeni pretutindeni măceluri, lagăre și moarte”, spunea zilele astea Teodor Baconschi, fost ministru de externe și autor.
„Să te autoproclami Reper creștin și să trădezi sfidător – manipulator creștinismul însuși, transformat prin inversiune în criminal totalitarism politic. „Sfânta Rusie”! Această sintagmă spune tot despre mentalitatea filetist idolatră, deci radical trădătoare a revelației creștine. Mentalitate toxică, profund anticreștină, care alimentează pervers din punct de vedere religios un război care însângerează două țări și afectează un continent întreg”, completează Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.
Acum, când asculți Rusia, îți dai seama că citește China ceea ce a scris Iranul copiind de la Venezuela, care are fițuici de la palestinieni. Emisii de cuvinte nule.
Și de ce, totuși, fac ei asta? Pentru că sunt mulți creduli pe planeta noastră.
Timotei Dinică
COMMENTS