Schimbările climatice: „Aveți încredere în știință” ne duce la ruină

Politica climatică trebuie să ia în considerare costurile măsurilor draconice, care sunt enorme

Peste un milion de oameni mor anual în accidente de circulație la nivel mondial. Peste noapte, guvernele ar putea rezolva această problemă cauzată în întregime de om prin reducerea limitelor de viteză peste tot la 5 km pe oră, dar am râde de orice politician care ar sugera acest lucru. Ar fi absurd să ne concentrăm doar pe viețile salvate, dacă costul ar fi distrugerea economică și socială. Cu toate acestea, politicienii folosesc pe scară largă același raționament unilateral în numele luptei împotriva schimbărilor climatice. Este pur și simplu o chestiune, spun ei, de „a urma știința”, analizează Bjorn Lomborg pentru The Wall Street Journal.

Această afirmație le permite politicienilor să ascundă – și să evite responsabilitatea pentru compromisurile dezechilibrate în materie de politici climatice. Legislatorii susțin că, deoarece schimbările climatice sunt reale și provocate de om, este logic din punct de vedere științific ca lumea să pună capăt utilizării combustibililor fosili. Eventualele dezavantaje sunt mai degrabă o fatalitate matematică decât ceva ce politicienii au ales să impună alegătorilor.

Administrația Biden a stabilit obiectivul de a ajunge la o economie cu emisii nete zero până cel târziu în 2050. Președintele Biden a promovat programe costisitoare, dar ineficiente, precum Inflation Reduction Act, pentru a reduce emisiile din SUA. Dacă îl întrebați pe John Kerry, trimisul demisionar al președintelui pentru climă, nu există alternativă. Acesta a afirmat cu doar câteva săptămâni în urmă că „nimic din ceea ce facem, nimic din ceea ce a încercat să facă președintele Biden, nu are o motivație politică sau o rațiune ideologică. Este în întregime o reacție la știință, la matematica și fizica care explică ceea ce se întâmplă”.

Acest mod de gândire face o confuzie între știința climei și politica climatică. Schimbările climatice provocate de om există, dar ceea ce fac societățile ca răspuns este încă o chestiune de alegere. Atunci când politicienii ne spun că trebuie să „urmăm știința” în direcția unor politici climatice extreme, ei încearcă de fapt să închidă discuția despre costurile enorme și nesustenabile. Nu ar trebui să le permitem.

Schimbările climatice reprezintă o problemă reală, dar nu este o criză existențială iminentă, despre care mass-media și politicienii activiști ne avertizează cu însuflețire. Aceștia publică titluri și țin discursuri despre fenomene meteorologice extreme, deși grupul de oameni de știință din domeniul climei din cadrul Națiunilor Unite nu a reușit să demonstreze că cele mai multe dintre acestea se agravează.

Datele arată că decesele cauzate de secetă, furtuni, inundații și incendii legate de climă au scăzut cu peste 97% în ultimul secol, de la aproape 500.000 de persoane anual la mai puțin de 15.000 în anii 2020. Acesta este un cost uman real, dar departe de a fi un cataclism. Mai mulți oameni mor în accidente de circulație într-o săptămână obișnuită.

Cu toate acestea, o campanie omniprezentă de frică față de mediul înconjurător a încurajat protestatarii neliniștiți din cele mai bogate națiuni ale lumii să proclame că „trebuie să stopăm petrolul”, împreună cu cărbunele și gazele. Acest lucru este la fel de ridicol ca și cum am încerca să punem capăt deceselor din trafic prin stabilirea limitelor de viteză aproape de zero în întreaga lume. Cererile lor ar preveni unele decese, dar ar distruge și viața așa cum o cunoaștem.

În ultimele două secole, calitatea vieții la nivel mondial s-a îmbunătățit dramatic, în mare măsură datorită unei creșteri incredibile a energiei, în principal din exploatarea combustibililor fosili. Aceasta a făcut ca agricultura, industria și transportul să devină mult mai productive. Durata medie de viață s-a dublat, foametea a scăzut dramatic, iar venitul real a crescut de zece ori. Riscăm toate aceste progrese dacă nu mai folosim combustibili fosili.

Lumea încă obține patru cincimi din energia sa din combustibili fosili, deoarece sursele regenerabile oferă rareori alternative bune. Jumătate din populația lumii depinde în întregime de alimente cultivate cu îngrășăminte sintetice produse aproape în întregime cu ajutorul gazelor naturale. Dacă am înceta rapid să mai folosim combustibili fosili, patru miliarde de oameni ar rămâne brusc fără hrană. Adăugați miliardele de oameni care depind de încălzirea pe bază de combustibili fosili în timpul iernii, împreună cu dependența noastră de combustibili fosili pentru oțel, ciment, plastic și transport, și nu este de mirare că o estimare recentă a economistului Neil Record a arătat că o încetare bruscă a utilizării combustibililor fosili ar provoca șase miliarde de decese în mai puțin de un an.

Puțini politicieni pledează pentru soluții atât de extreme, dar mulți dintre ei se folosesc de paranoia activiștilor cu privire la extincția globală pentru a justifica propuneri cu termene doar marginal mai rezonabile. În loc să reducă limitele de viteză la zero dintr-o singură lovitură, ei plănuiesc să le forțeze să se târască pe parcursul mai multor decenii. Este totuși o idee distructivă. Politicienii suprimă discuțiile prin grandomania privind amenințarea existențială pe care o reprezintă schimbările climatice. Cântărind costurile reale ale propunerilor și devine evident că acestea sunt absurde.

Un nou studiu al tuturor estimărilor științifice privind efectele schimbărilor climatice arată că, în medie, costul cel mai probabil al încălzirii globale pe parcursul secolului va fi de aproximativ 1% din produsul intern brut global, ajungând la 2% până la sfârșitul secolului. Acesta este un drum foarte lung până la extincția globală.

Pe de altă parte, politicile draconice de reducere netă la zero a schimbărilor climatice vor fi extrem de costisitoare. Cele mai recente cercetări economice privind clima, evaluate de terți, arată că costul total va fi în medie de 27 trilioane de dolari în fiecare an de-a lungul secolului, ajungând la 60 trilioane de dolari pe an în 2100. Net zero este de peste șapte ori mai costisitor decât problema climatică pe care încearcă să o abordeze.

Scopul nostru în elaborarea politicii climatice ar trebui să fie același pe care îl avem în ceea ce privește legislația rutieră și orice altă chestiune politică: să obținem mai multe beneficii decât costuri pentru societate. O lume mai bogată este mult mai rezistentă la fenomene meteorologice extreme.

Prin urmare, pe termen scurt, factorii de decizie politică ar trebui să se concentreze pe scoaterea din sărăcie a miliardelor de oameni care încă se află în sărăcie, atât pentru că astfel vor fi mai rezistenți la fenomene meteorologice extreme, cât și pentru că acest lucru va aduce atât de multe beneficii într-o multitudine de alte moduri.

Pe termen mai lung, guvernele și companiile ar trebui să investească în cercetarea și dezvoltarea energiei verzi pentru a reduce costurile și a crește fiabilitatea alternativelor la combustibilii fosili.

O știință atentă ne poate informa cu privire la problema schimbărilor climatice, dar nu ne poate spune cum să o rezolvăm. O dezbatere publică rațională necesită toate faptele, inclusiv cele referitoare la costurile alegerilor noastre. Unele dintre cele mai populare politici climatice vor avea costuri mult mai mari decât schimbările climatice în sine. Atunci când politicienii încearcă să închidă discuția cu afirmații precum „ai încredere în știință”, nu le permiteți.

Tribuna.US

Foto: Markus Spiske/Unsplash