Brutalitatea sistematică a atacurilor rusești în Ucraina a provocat unde de șoc în întreaga comunitate transatlantică, analizează Daniel Kochis pentru
Brutalitatea sistematică a atacurilor rusești în Ucraina a provocat unde de șoc în întreaga comunitate transatlantică, analizează Daniel Kochis pentru Heritage Foundation.
Atrocitățile Rusiei – calificate drept genocid de către președintele Joe Biden și de alții – au declanșat o nouă eră a investițiilor în securitate în Europa, ceea ce a determinat un aparent angajament al Germaniei de a cheltui mai mult pentru apărare, eforturi naționale de a elimina treptat utilizarea energiei rusești și o solicitare din partea Finlandei și Suediei de a adera la NATO.
Deși toate aceste trei componente sporesc securitatea transatlantică, niciuna nu ar fi fost posibilă așa curând fără decizia președintelui rus Vladimir Putin de a invada Ucraina. Dacă cineva le-ar fi prezis, ar fi fost catalogate drept exprimarea unei dorințe fără bază în realitate.
Prin urmare, poate nu ar trebui să surprindă faptul că războiul Rusiei împotriva Ucrainei reverberează și în Elveția, o țară care și-a păstrat neutralitatea timp de peste 200 de ani și a cărei neutralitate este consacrată prin constituție.
Chiar și în timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, Elveția și-a menținut neutralitatea. În timpul Războiului Rece, statutul de neutralitate al Genevei a făcut ca aceasta să găzduiască summit-uri între Occident și Uniunea Sovietică, atât în 1955, cât și în 1985.
Cu toate acestea, după 24 februarie, actele barbare ale lui Putin în Ucraina a determinat Elveția să își adapteze neutralitatea pentru a se alinia mai bine la reacția comunității transatlantice față de Rusia.
Pe 28 februarie, Elveția a anunțat că adoptă toate sancțiunile și înghețarea activelor decise de Uniunea Europeană împotriva entităților și cetățenilor ruși drept reacție la invazie.
În trecut, Elveția a sancționat națiuni precum Iranul și Coreea de Nord, dar, după cum precizează Reuters, „a evitat să impună sancțiuni în anumite crize, inclusiv atunci când Rusia a anexat Crimeea, în 2014. Până în prezent, excepția a fost reprezentată de sancțiunile impuse de Consiliul de Securitate al ONU, pe care trebuie să le pună în aplicare în conformitate cu dreptul internațional“.
Explicând decizia de a sancționa Rusia, Ignazio Cassis, președintele Confederației Elvețiene, a declarat: „Ne aflăm într-o situație ieșită din comun, în care s-ar putea decide măsuri ieșite din comun“.
Ulterior, Elveția a extins lista de sancțiuni adoptate, incluzând interzicerea importurilor de cărbune rusesc, a exporturilor de combustibil pentru avioane către Rusia și a permiterii intrării avioanelor rusești în spațiul aerian elvețian.
Este posibil să urmeze schimbări și în domeniul apărării. La începutul lunii martie, ministrul apărării, Viola Amherd, a făcut apel la îmbunătățirea pregătirii și finanțării trupelor țării, afirmând că „este necesar să discutăm despre cum putem proteja poporul elvețian de eventuale pericole“.
Pe parcursul verii, Ministerul elvețian al Apărării va întocmi un raport pe care îl va prezenta cabinetului în septembrie, pentru a se analiza posibilitatea unor noi opțiuni de securitate pentru Elveția.
Printre măsurile avut în vedere se pare că se numără participarea la exerciții comune cu NATO și refacerea rezervelor de muniție ale țărilor care au trimis ajutor militar Ucrainei.
Deși rata de susținere pentru aderarea la NATO a crescut în rândul populației elvețiene, această opinie rămâne una minoritară. Nu se așteaptă ca raportul să pledeze în favoarea aderării, iar Amherd a declarat că aderarea la alianță „nu este o opțiune luată în calcul“.
Cu toate acestea, pare probabil ca raportul să recomande unele măsuri de apropiere a Elveției de NATO, cum ar fi îmbunătățirea interoperabilității prin exerciții sau participarea la Centre de Excelență acreditate de NATO.
Elveția anunțase achiziții majore în domeniul apărării înainte de invadarea Ucrainei, printre care treizeci și șase de avioane de luptă F-35 și cinci baterii de rachete Patriot – capacități existente deja în arsenalele multor state membre NATO.
Poate că, pe viitor, va exista posibilitatea ca Elveția să devină un „partener special“ NATO. Alianța a introdus această categorie în urma summit-ului din Țara Galilor din 2014, amplificând cooperarea cu țările partenere care nu sunt membre NATO.
Citește și Forțând Ucraina să nu adere la NATO, Putin a convins Finlanda și Suedia s-o facă
Doi dintre cei cinci parteneri de acest fel, Finlanda și Suedia, vor adera probabil la NATO spre finele acestui an, rămânând în categoria specială Australia, Georgia și Iordania.
Deși e posibil ca raportul Elveției să recomande unele schimbări istorice în politicile sale de cooperare pe domeniul apărării, este important să nu avem așteptări prea mari.
Vechile obiceiuri sunt greu de schimbat, iar neutralitatea elvețiană încă funcționează. De exemplu, Geneva continuă să interzică re-exportarea de muniție și vehicule blindate fabricate în Elveția către Ucraina.
Elveția e prinsă între neutralitatea sa istorică și realitatea noii ordini de securitate instaurate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Elvețienii știu că nu se poate reveni la status quo-ul de dinainte de 24 februarie.
Deși invazia și brutalitatea Rusiei au declanșat anumite schimbări de politică, precum și luarea în considerare a extinderii cooperării în domeniul apărării, alte măsuri, cum ar fi interdicția de re-exportare a echipamentelor de apărare, rămân neclintite.
Războiul Rusiei a reverberat în toată Europa, având ecou chiar și în cantoanele Elveției. Cu ce se vor solda până la urmă aceste reverberații rămâne o întrebare al cărui răspuns va fi urmărit cu atenție, cu siguranță, de către Statele Unite și aliații săi – precum și de Rusia.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS