Răspunsul la această întrebare trebuie căutat în agenda unor organizaţii internaţionale şi naţionale care se pare că au această preocupare. Strategia
Răspunsul la această întrebare trebuie căutat în agenda unor organizaţii internaţionale şi naţionale care se pare că au această preocupare. Strategia acestor organizaţii este foarte bine alcătuită şi, printre altele, include:
– Pregătirea activiştilor anti-creştinism şi anti-familie la şcoli prestigioase din occident. În aceste şcoli, tinerii români au fost goliţi de orice urmă de credinţă şi moralitate creştină, pe de o parte, şi îndoctrinaţi cu ideile şi argumentele pluralismului şi relativismului secularist ateu, pe de altă parte. Acest proiect a început în anii 90 şi continuă. De dragul adevărului trebuie spus că nu toţi tinerii români care au plecat la studii în străinătate se încadrează în această categorie şi de aceia nu toţi sunt înrolaţi în lupta împotriva creştinismului şi a familiei.
– Inserţia acestor absolvenţi/activişti anti-creştinism şi anti-familie în toate instituţiile din România cu aura de mari specialişti/experţi sau tehnocraţi;
– Diseminarea pe toate canalele media a ideilor anti-creştine şi anti-familie;
– Implementarea unor programe/proiecte finanţate din exterior, bine marketate şi mediatizate, care la suprafaţă promovează toleranţa, incluziunea şi diversitatea. În realitate, ideologia din spatele acestor proiecte promovează intoleranţa şi discriminarea agresivă faţă de valorilecreştine şi faţă de familie;
– Implicarea tot mai vizibilă şi agresivă a unor ambasade străine în promovarea ideilor/proiectelor anti-creştine şi anti-familie;
– Promovarea unei ideologii seculare anti-creştine şi anti-familie prin intermediul tuturor mijloacelor posibile – de la desene animate pentru copii, filme, muzică, programe documentare, dezbateri, mese rotunde, articole, manuale şcolare, legi şi norme metodologice, etc.,
– Atragerea în acest proiect a instituţiilor media, a universităţilor, a politicienilor, a magistraţilor, a tinerilor şi a societăţii civile prin intermediul unor programe de cercetare sau formare profesională generos finanţate din exterior.
Ideologia anti-creştină şi anti-familie foloseşte un marketing social care, pe de o parte, demonizează şi discreditează valorile culturii creştine, iar pe de alta, divinizează şi promovează ideile împotriva credinţei şi a familiei. Astfel:
– Moralitatea creştină şi valorile pro-familie sunt prezentate ca fiind anacronice, retrograde, oprimatoare, caracteristice Evului Mediu;
– Ideile anti-creştine şi anti-familie sunt prezentate ca fiind progresiste, inovatoare, europene;
– Instituţiile care susţin valorile creştine pro-familie sunt discreditate mediatic ca fiind anti-progres, compromise, depășite, anti-europene. Aşa se explică atacul concertat din ultimii ani împotriva Bisericii. Antiteza biserici-şcoli sau biserici-spitale este invocată mediatic nu datorită preocupării acestor activişti pentru binele copiilor sau a pacienţilor, ci pentru a stârni ura și dispreţul faţă de Biserică. Activişii anti-creştinism și anti-familie ştiu că odată discreditată Biserica, au cale liberă să distrugă familia.
– Organizaţiile şi ideologia anti-creştină şi anti-familie sunt marketate mediatic ca fiind moderne, iluminate, progresiste, civilizate, europene. Se poate înţelege acum de ce promotorii acestei ideologii apără şi susţin, de exemplu, acţiunile Agenţiei pentru protecţia copilului din Norvegia. În același spirit militează ca şi România să adopte legi și măsuri similare;
– Atribuirea unor „etichete lingvistice” susţinătorilor valorilor creştine pro-familie care să-i discrediteze şi să-i stigmatizeze în faţa opiniei publice. Astfel, susţinătorii valorilor creştine pro-familie sunt etichetaţi ca fiind: „homofobi”, „extremişti”, „fanatici”, „jihadişti”, „conservatori radicali”, „putiniştii”, sau „cei care promovează putinizarea României.”
Invocarea lui Vladimir Putin şi a presupusei implicaţii ruseşti în manifestările pro-familie din ultimii ani nu este altceva decât o altă faţetă a luptei ideologilor anti-creştini şi anti-familie împotriva credinţei creştine, a familiei şi în cele din urmă a istoriei şi fiinţei poporului român.
Orice om normal înţelege că nu este şi nici nu poate fi vreo legătură între manifestaţiile creştine pro-familie şi pericolul rusesc. Cu siguranță serviciile secrete româneşti ştiu şi mai bine acest lucru.
Afirmaţia cu pricina are drept scop:
– Întoxicarea opiniei publice;
– Discreditarea manifestaţiilor pro-familie;
– Inducerea unui sentiment de vinovăţie în sufletul celor care susţin valorile creştine pro-familie;
– Pregătirea cadrului mediatic pentru următoarele atacuri îndreptate împotriva credinţei creştine şi a familiei.
Cine are urechi de auzit, să audă și cel ce are ochi de văzut, să vadă…
COMMENTS