Și în orașele americane domnesc monarhi

Imensa afecțiune manifestată față de Regina Elisabeta a II-a a demonstrat recent lumii că monarhia nu a murit. Acum, atenția se va îndrepta asupra Regelui Charles al III-lea și vom vedea cum se va descurca, analizează R. Emmett Tyrrell Jr. pentru American Spectator.

Așa cum am dat de înțeles săptămâna trecută, cred că se va descurca foarte bine. Am spus că primul său discurs adresat supușilor săi și lumii întregi a fost „strălucit“.

Am subliniat faptul că este un om chibzuit și are o mulțime de idei bune, în primul rând că nu trebuie să-și promoveze ideile din trecut, care erau înguste, ci mai degrabă să-și promoveze propria idee privind rolul unui monarh constituționalist, o perspectivă mult mai cuprinzătoare decât ideile netestate ale unui ecologist al zilelor noastre sau chiar decât criticile sale la adresa arhitecturii moderne, cu care sunt și eu de acord.

Regele are acum un portofoliu mai larg decât ecologismul sau arhitectura modernă. Întrebat în 2018 despre dorința de a da tonul în materie de ecologism atunci când va ajunge la tron, el a ripostat: „Nu sunt atât de prost“. Foarte bună replică!

Cu toate acestea, acum că a sosit timpul ca el să domnească, viabilitatea monarhiei a fost pusă sub semnul întrebării. Josh Zumbrun, într-un articol recent în Wall Street Journal, menționa:

„Mai sunt aproximativ 40 de țări în care încă dăinuie monarhia…. Acest lucru este citat uneori drept dovadă că monarhiile au rezistat surprinzător de bine. Dar o analiză mai atentă sugerează că monarhia se află într-un declin implacabil“.

Ceea ce urmează este o pledoarie inteligentă și captivantă, bazată pe cifre false la nivel mondial, menite să dovedească faptul că monarhia este în declin.

Cu toate acestea, Zumbrun încheie cu: „Sistemul de conducere în care toată puterea este în mâna unui singur om funcționează bine-mersi în locuri precum Rusia și China. Doar că ele nu se declară a fi monarhii“.

Ei bine, nu trebuie să mergeți în locuri îndepărtate, cum ar fi Rusia și China, pentru a găsi acest tip de guvernare în care un singur om – sau un singur partid, cel puțin – decide tot.

Puteți găsi așa ceva chiar aici, în America, unde vedem tot mai des cum frâiele stau în mâna unei singure femei, bărbat sau partid. De fapt, așa funcționează majoritatea marilor orașe americane. Mai mult, electoratului din aceste metropole nu pare să-i pese dacă oficialii săi aleși sunt eficienți sau nu.

De fapt, am ajuns să cred că acestor cetățeni le place să fie guvernați de niște incompetenți. Ei consideră că acesta este un semn al nivelului lor superior de sofisticare față de, să zicem, Dallas, Texas, sau Bull Snort, Georgia.

Gândiți-vă la Chicago, unde inimitabila primăriță Lori Lightfoot guvernează fără să se audă nici un glas de protest, sau la capitala națiunii noastre, Washington, D.C., unde primarul Muriel Bowser își flutură sceptrul.

Am înfruntat centrul orașului Washington de mai multe ori în această lună. Am rezistat tentației de a purta o armă, însă mi-am luat cea mai bună încălțăminte de alergare, pentru orice eventualitate. În Washington, parcurile orașului au fost decorate cu diverse tipuri de corturi și alte locuințe neobișnuite ai căror ocupanți își fac nevoile în aer liber, la fel ca veverițele din parc și șobolanii nocturni.

Până nu demult, existau dovezi copleșitoare că democrații vor fi evacuați în număr mare din Camera Reprezentanților și că Senatul va trece sub controlul opoziției mulțumită unui val electoral republican în noiembrie.

Citește și De ce rata de susținere a democraților este mai mică decât prezintă sondajele

Zilele de dominație a partidului unic al democraților erau pe cale să se încheie. Apoi, dintr-o dată, sondajele au început să-și facă magia. Cursele electorale deveneau tot mai strânse în toată țara, republicanii dispăreau din peisaj, iar democrații se trezeau la realitate.

Imigranții ilegali care ne traversau granițele nu-i mai deranjau pe republicani și pe independenți. Și nu-i deranja nici pierderea controlului asupra copiilor lor în favoarea școlilor publice. Erau de acord că nu se putea face nimic pentru a contracara infracționalitatea de pe străzi. În cele din urmă, inflația care le dizolva extrasele de cont urma să dispară pur și simplu.

Iar Joe Biden se prea poate să fie cea mai nepotrivită persoană care a ocupat vreodată Biroul Oval, dar, să fim serioși, la ce te poți aștepta de la un bătrânel care are aproape 80 de ani și trebuie să stea cu ochii pe fiul său rebel?

Așadar, probabil că America nu va scăpa curând de propriii monarhi, bărbați sau femei. Singura diferență e că aceștia nu sunt la fel de competenți ca Regele Charles al III-lea.

De fapt, sunt cam la fel de competenți ca președintele rus Vladimir Putin, doar mai puțin letali.

Glorie Ucrainei!

Traducere și adaptare
Tribuna.US