Slabe șanse ca Instanța Supremă să rezolve problema imunității giganților tech – pentru moment

Secțiunea 230 din Communications Decency Act acordă imunitate limitată furnizorilor de „servicii informatice interactive“, cu toate acestea, timp de aproape două decenii, instanțele inferioare au ignorat limbajul clar al acestui statut federal, oferind în schimb imunitatea extinsă în spatele căreia se ascunde Big Tech pentru a cenzura discursul conservator, analizează Margot Cleveland pentru The Federalist.

Deși Curtea Supremă a Statelor Unite va audia pledoarii privind sfera de aplicare a imunității prevăzute de articolul 230 în cazul Gonzalez vs Google, datele acestui caz fac puțin probabil ca instanța supremă să clarifice – și cu atât mai puțin să restrângă – limitele scutului legal invocat de companii gigant precum Google, Twitter și Facebook.

În 2015, ISIS a lansat o serie de atacuri în Paris și în împrejurimi, inclusiv unul la bistroul La Belle Équipe, unde teroriștii au ucis o americancă de 23 de ani, pe Nohemi Gonzalez.

Familia lui Gonzalez a intentat un proces împotriva Google, care deține YouTube, în temeiul Antiterrorism Act, acuzând că Google a „ajutat“ demersurile ISIS de a recruta membri prin faptul că a permis organizației teroriste să posteze videoclipuri pe YouTube și prin faptul că „a recomandat videoclipuri ISIS utilizatorilor prin intermediul algoritmilor săi“.

Ulterior, soții Gonzalezes au admis că Google nu poate fi dat în judecată pentru că a permis ca ISIS să posteze videoclipuri pe YouTube.

Fără a se pronunța dacă Google ar putea fi trasă la răspundere în temeiul Antiterrorism Act, Curtea de Apel a Circuitului 9 a decis în cazul Gonzalez vs Google că gigantul tech nu poate fi dat în judecată deoarece beneficiază de imunitate în temeiul Secțiunii 230 a Communications Decency Act.

Relevante pentru acest litigiu sunt două paragrafe ale Secțiunii 230(c). Paragraful (c)(1) prevede că „niciun furnizor sau utilizator al unui serviciu informatic interactiv nu va fi considerat autorul informațiilor livrate de un alt furnizor de conținut informațional“. Iar paragraful (c)(2) spune că „niciun furnizor sau utilizator al unui serviciu informatic interactiv nu va fi tras la răspundere pentru…“.

„(A) orice acțiune întreprinsă în mod voluntar și cu bună-credință pentru a restricționa accesul sau disponibilitatea materialelor pe care furnizorul sau utilizatorul le consideră obscene, lascive, murdare, excesiv de violente, hărțuitoare sau reprobabile în alt mod, indiferent dacă aceste materiale sunt sau nu protejate de Constituție; sau

(B) orice acțiune întreprinsă pentru a permite sau a pune la dispoziția furnizorilor de conținut informațional sau a altor persoane mijloacele tehnice pentru a restricționa accesul la materialele descrise la alineatul (1)“.

Circuitul 9 a decis că Google avea dreptul la imunitate în temeiul Secțiunii 230, deoarece, prin plasarea în listă a „videoclipurilor recomandate“ cu ajutorul algoritmilor, YouTube funcționa ca „motoarele de căutare tradiționale“.

Iar jurisprudența arată că „motoarele de căutare au dreptul la imunitate în temeiul Secțiunii 230, deoarece acestea furnizează conținut drept răspuns la întrebările utilizatorilor ‘fără a încuraja în mod direct efectuarea de solicitări ilegale sau publicarea de conținut ilegal’“.

În recursul înaintat Curții Supreme, familia Gonzalez susține că YouTube nu își oferă doar platforma pentru a difuza discursul altora, ci își transmite propriul „mesaj separat“ atunci când „îi spune implicit utilizatorului că ‘va fi interesat’ de conținutul videoclipurilor care se încarcă automat și rulează după ce videoclipul accesat se termină. Deoarece YouTube își „transmite“ propriul „mesaj separat“, Google nu are dreptul la imunitate, argumentează familia.

Citește și Tirania a revenit în SUA, dar de data aceasta funcționează indirect

În replică, Google susține că Secțiunea 230 îi oferă imunitate deoarece, atunci când afișează „videoclipuri recomandate“ utilizatorilor YouTube, nu acționează diferit de un editor.

La fel cum un editor creează într-un ziar o secțiune destinată articolelor de opinie, cu diverse editoriale pe care consideră că cititorii le vor găsi interesante, și YouTube acționează ca un editor, susține gigantul din domeniul tehnologiei, atunci când folosește algoritmi pentru „a sorta și a enumera videoclipuri similare care ar putea interesa spectatorii, astfel încât aceștia să nu fie nevoiți să caute printre miliarde de videoclipuri nesortate“.

Curtea Supremă a primit o avalanșă de dosare amicus curiae care susțineau punctele de vedere opuse, inclusiv unul din partea administrației Biden, care este de acord cu familia Gonzalez că Google nu beneficiază de imunitate în temeiul Secțiunii 230.

Cu toate acestea, faptele care stau la baza acestui caz lasă în continuare confuză chestiunea imunității în temeiul Secțiunii 230.

Deși Circuitul 9 a respins procesul familiei Gonzalez în temeiul imunității prevăzute de Secțiunea 230, problema fundamentală a cazului este că familia se bazează pe Antiterrorism Act pentru a trage Google la răspundere pentru uciderea fiicei lor de către ISIS.

Curtea Supremă urmează să audieze pledoariile orale și în cazul Twitter vs. Taamneh, în care instanța inferioară a respins reclamații similare, concluzionând că Antiterrorism Act nu prevede tragerea la răspundere în circumstanțe asemănătoare.

Cazul Taamneh implică, de asemenea, un proces intentat de familia unei victime ucise de ISIS, rudele lui Nawras Alassaf căutând să tragă la răspundere Twitter și alte companii de tehnologie pentru moartea lui Alassaf, în atacul terorist din ianuarie 2017, la un club de noapte din Istanbul.

În cazul Taamneh se susține că aceste companii de tehnologie sunt răspunzătoare în temeiul Antiterrorism Act pentru că au oferit, cu bună știință, asistență substanțială terorismului internațional, întrucât „în pofida unei ample mediatizări și a presiunilor guvernamentale“, companiile nu au „luat măsuri serioase pentru a elimina conținutul ISIS de pe aceste platforme“.

Inițial, o instanță de judecată a respins procesul intentat de familia Taamneh, considerând că aceasta nu a reușit să aducă suficiente argumente pentru a stabili responsabilitatea giganților din domeniul tehnologiei în temeiul Antiterrorism Act.

Deoarece instanța de judecată a respins procesul, nu a ajuns să analizeze chestiunea imunității în temeiul Secțiunii 230.

La apel, Circuitul 9 a anulat decizia și a concluzionat că argumentele familiei erau suficiente pentru a formula o „acuzație de ajutor și complicitate“. Dar, deoarece problema imunității în temeiul Secțiunii 230 nu a fost ridicată, instanța federală de apel nu a examinat pretenția de imunitate a companiilor tech.

Twitter și celelalte companii de tehnologie menționate în procesul Taamneh au făcut apel la Curtea Supremă și au argumentat în pledoaria lor că, în conformitate cu Antiterrorism Act, răspunderea poate fi invocată doar dacă „a oferit asistență substanțială pentru un act specific de terorism internațional“, adică, în cazul Taamneh, atacul asupra clubului de noapte din Istanbul.

Și pentru că familia nici măcar nu a reclamat faptul că teroriștii care au comis acel atac au folosit Twitter, companiile de tehnologie susțin că procesul trebuie respins.

Cu toate că pierderea suferită de familie este în mod evident tragică, reclamația lor în temeiul Antiterrorism Act este extrem de șubredă și are toate șansele să eșueze, ceea ce, la rândul său, va prejudicia plângerea familiei Gonzalez.

Și, neavând o bază pentru a intenta un proces în temeiul Antiterrorism Act, Curtea Supremă nu va fi nevoită să se pronunțe asupra sferei de aplicare a imunității prevăzute de Secțiunea 230.

De fapt, în documentația prezentată Înaltei Curți în cazul Gonzalez, Google susține că judecătorii nici măcar nu ar trebui să abordeze chestiunea imunității, deoarece respingerea cazului Taamneh obligă și la respingerea procesului intentat de familia Gonzalez în temeiul Antiterrorism Act.

Astfel, cei care speră la o oarecare claritate cu privire la sfera de aplicare a imunității în temeiul Secțiunii 230 în cazul Gonzalez vs. Google ar trebui să își reducă așteptările. Cu toate acestea, după cum a precizat judecătorul Clarence Thomas în declarația pe care a emis-o în legătură cu respingerea de către Curtea Supremă a unei solicitări de recurs în procesul Malwarebytes, Inc. vs. Enigma Software Group, instanțele inferioare „au pus multă vreme accentul pe argumentele non-textuale atunci când au interpretat Secțiunea 230, generând precedente dubioase“.

Citește și Cenzură, dezinformare și democrație

În declarația sa, Thomas a atras atenția asupra interpretării eronate pe care instanțele inferioare o dau Secțiunii 230, considerând că Secțiunea 230(c)(1) stabilește acordarea unei imunități extinse.

Însă, așa cum a explicat Thomas, această prevedere nu oferă imunitate, ci pur și simplu „asigură faptul că o companie (cum ar fi un serviciu de e-mail) poate găzdui și transmite conținut de la terți fără a avea răspunderea pe care o are uneori cel ce creează sau transmite conținut ilegal“.

Cel de-al doilea paragraf, paragraful 230(c)(2), este cel care „oferă imunitate directă în ceea ce privește anumite răspunderi civile“, a subliniat judecătorul originalist.

Instanțele inferioare au tratat însă Secțiunea 230(c)(1) ca acordând o imunitate aproape totală furnizorilor de „servicii informatice interactive“ – în mod eronat, sugerează Thomas. Acest precedent creează o imunitate mult peste ceea ce a prevăzut Congresul, susține judecătorul.

Senatorul Ted Cruz (R-Texas), și reprezentantul Mike Johnson, (R-Los Angeles), împreună cu alți 15 membri ai Congresului, susțin punctul de vedere al lui Thomas într-un document înaintat în cazul Gonzalez.

Acest amicus curiae detaliază evoluția jurisprudenței care interpretează Secțiunea 230 și explică faptul că instanțele inferioare au greșit când au stabilit că Secțiunea 230(c)(1) acordă imunitate.

Această interpretare incorectă a Secțiunii 230(c)(1), susține Cruz și co-semnatarii, permite companiilor de tehnologie să cenzureze în mod abuziv „punctele de vedere conservatoare cu privire la chestiuni politice și sociale importante“.

Declarația lui Thomas în cazul Malwarebytes vs. Enigma și documentul amicus curiae elaborat de Cruz oferă un argument convingător conform căruia precedentul care interpretează Secțiunea 230(c)(1) ca acordând imunitate intră în conflict cu textul legii și, în consecință, conferă o imunitate excesiv de largă companiilor Big Tech.

Deși pledoaria în cazul Gonzalez ar putea aborda acest aspect, Curtea Supremă probabil că va ignora deocamdată problema sferei de aplicare a imunității prevăzute în Secțiunea 230 și va soluționa cazurile aferente pe baza constatării că acuzațiile sunt insuficiente pentru a determina tragerea la răspundere a companiilor de tehnologie în temeiul Antiterrorism Act.

Cu toate acestea, audierea cazului Gonzalez ar putea oferi o perspectivă utilă asupra opiniilor celorlalți judecători cu privire la chestiunea imunității în temeiul Secțiunii 230 – un lucru care se va dovedi de mare ajutor în viitoarele cazuri intentate de conservatorii ale căror opinii sunt cenzurate de Big Tech.

Traducere și adaptare
Tribuna.US