Soluția pentru eliminarea decalajelor din educație nu este rasa sau banii, ci valorile familiei

Numeroși factori de decizie în domeniul educației și susținători ai echității de stânga au afirmat că performanțele academice diferite în rândul elevilor se datorează în principal factorilor demografici, cum ar fi rasa și statutul socio-economic.

Însă un studiu recent a relevat că nu demografia, ci mai degrabă cultura, este motivul principal al „decalajelor de excelență“, adică al disparităților în ceea ce privește rezultatele academice superioare între diferite grupuri de elevi, analizează Helen Raleigh, The Federalist.

Doi cercetători de la Institutul Thomas B. Fordham, Meredith Coffey, Ph.D., și Adam Tyner, Ph.D., au analizat rezultatele colectate pe parcursul a aproape două decenii de către National Assessment of Educational Progress (NAEP) privind abilitățile de lectură, matematică (din 2003 până în 2022) și științe (din 2009 până în 2019) la nivelul clasei a opta.

Aceștia au definit „excelența“ drept elevii care au obținut scoruri „ridicate“ la matematică și la lectură în cadrul evaluării NAEP. Ei au utilizat nivelul de educație al mamei ca indicator al statutului socio-economic al elevului, întrucât chestionarul NAEP colectează astfel de date, cerându-le celor care susțin testele să aleagă dintre următoarele opțiuni: „Nu a terminat liceul“, „A absolvit liceul“, „A făcut ceva studii post-liceale“, „A absolvit o facultate“ sau „Nu știu“ (grupul ce a bifat ultima variantă a fost exclus din studiu).

Unele dintre concluziile studiului au confirmat ceea ce se preconiza: În cadrul aceluiași grup rasial sau etnic, statutul socio-economic se corelează cu rezultatele școlare, procentul de elevi care obțin rezultate bune scăzând odată cu diminuarea statutului socio-economic.

De exemplu, procentul elevilor de culoare care au obținut un punctaj „ridicat“ la matematică a scăzut de la 3% în rândul celor cu cel mai ridicat statut socio-economic (mame care au absolvit o facultate) la 0,5% în rândul celor cu cel mai scăzut statut socioeconomic (mame care nu au terminat liceul).

Privind per ansamblu toate grupurile rasiale, elevii de culoare cu cel mai înalt statut socio-economic au depășit la matematică elevii albi cu cel mai scăzut statut socio-economic ale căror mame nu au terminat liceul (2,5%).

Cu toate acestea, datele referitoare la elevii americani de origine asiatică și din insulele din Pacific (AAPI) au oferit o imagine diferită. Știam deja că elevii asiatici au obținut în general rezultate mai bune decât toate grupurile rasiale.

Ceea ce au descoperit cercetătorii de la Fordham însă a fost că, la matematică, 13% dintre elevii AAPI cu cel mai scăzut statut socio-economic (mamele nu au absolvit liceul) au obținut rezultate foarte bune, depășind elevii de culoare (3%) și hispanici (6,8%) cu cel mai ridicat statut socio-economic, fiind depășiți doar de elevii albi cu cel mai ridicat statut socio-economic (16,3%) și de elevii asiatici cu statut socio-economic mai ridicat.

Rezultatele la lectură indică un tipar similar, ceea ce sugerează că un nivel social și economic precar nu reprezintă neapărat o barieră în calea performanței academice.

Citește și Războiul Californiei împotriva matematicii

Mai mult, studiul a arătat că diferențele de excelență rasială/etnică în cadrul grupului cu cel mai înalt statut socio-economic (mame cu studii superioare) sunt mult mai accentuate decât cele din grupul cu cel mai scăzut statut socio-economic (mame care nu au absolvit liceul).

De exemplu, diferența dintre elevii AAPI și elevii de culoare ale căror mame au absolvit o facultate este de 14,5 puncte procentuale. În același timp, „în cazul celor două grupuri cu cel mai scăzut nivel socio-economic, decalajele de excelență albi-persoane de culoare și alb-hispanici sunt mici, variind între 0,3 și 2,0 puncte procentuale.

Cercetătorii au fost surprinși de faptul că nivelul de trai nu garantează întotdeauna rezultate mai bune la învățătură, având în vedere că „mai puțini elevi de culoare și hispanici din grupul cu cel mai înalt statut socio-economic (cei cu mame cu studii universitare) obțin rezultate ridicate decât ne-am aștepta având în vedere situația lor“.

De asemenea, studiul constată că rezultatele superioare obținute de toate grupurile rasiale/etnice și cu statut socio-economic ridicat au înregistrat o creștere între 2000 și 2019, cea mai semnificativă evoluție fiind observată la elevii asiatici și hispanici.

De exemplu, procentul elevilor care au obținut rezultate foarte bune la matematică a crescut cu 100% între 2003 și 2022 în cazul elevilor hispanici și cu 92% în cazul elevilor asiatici.

Însă această tendință s-a inversat în ultimii trei ani, iar rezultatele bune la matematică și lectură au scăzut în rândul tuturor grupurilor rasiale/etnice, probabil din cauza închiderii prelungite a școlilor și a ineficienței educației la distanță în timpul pandemiei Covid-19.

Pe baza concluziilor formulate, cercetătorii au recomandat politicienilor și cadrelor didactice să ia măsuri pentru a ridica nivelul în toate grupurile de elevi, reducând în același timp decalajele în materie de excelență.

Interesant este că unele recomandări contrazic politicile progresiste promovate de Stânga în numele „echității“. De exemplu, consiliile școlare și politicienii woke au renunțat la programele pentru elevii talentați și supradotați din școlile K-12 din întreaga țară, susținând că astfel de programe exacerbează segregarea rasială și economică deja accentuată din sistemul școlar.

Dar, pe baza studiului efectuat, cercetătorii de la Fordham susțin că „asigurarea faptului că fiecare școală primară din țară, inclusiv școlile încadrate la categoria grad ridicat de sărăcie conform Title I, dispune de un program robust pentru elevii talentați ar trebui să crească dramatic numărul de elevi de culoare, hispanici și cu nivel social scăzut care au acces la oportunități de studiu la nivel avansat“.

Pornind de la succesul academic al elevilor AAPI, în special al celor cu cel mai scăzut nivel de trai, cercetătorii recomandă:

„Trebuie să învățăm din succesul elevilor AAPI și al familiilor lor – nu să ne simțim amenințați de acesta sau să căutăm să le diminuăm șansele de a fi admiși la instituții prestigioase“, o lovitură subtilă la adresa eforturilor continue ale Stângii de a limita înscrierea elevilor asiatici în unele dintre cele mai selective licee și colegii de elită din țară pentru a obține așa-zisa „diversitate“ și „echitate“.

Citește și Studenții asiatico-americani au fost victime ale discriminării rasiale din universități. Democrații îi ignoră

În loc să insiste că „sunt prea mulți studenți asiatici“ în anumite programe și instituții de învățământ, cercetătorii sugerează: „La nivel național, statal și local, factorii de decizie și cadrele didactice ar trebui să se întrebe: Există anumite practici pe care le observăm în rândul studenților asiatici care ar putea fi aplicate la scară mai largă?“.

Cercetătorii nu au intrat în detalii cu privire la aceste practici constatate. În calitate de american de origine asiatică, pot confirma că factorii culturali au avut un impact semnificativ asupra succesului academic al elevilor asiatici per ansamblu.

Cultura asiatico-americană pune mare preț pe etica muncii și pe învățare. Părinții le insuflă copiilor lor de la o vârstă fragedă ideea că educația este singura cale de a obține mobilitate socială și economică.

Prin urmare, majoritatea studenților asiatici sunt motivați să muncească din greu și să obțină note bune la școală. Aceștia sunt mai predispuși să participe la cursuri avansate și la concursuri școlare.

În general, părinții asiatici, chiar și cei mai puțin educați și cu probleme de natură economică, oferă un mediu favorabil învățării acasă și sunt dispuși să-și sprijine copiii cu toate resursele de care dispun deoarece consideră că banii cheltuiți pentru educația copiilor lor reprezintă cea mai bună investiție.

Dar cel mai important aspect al culturii asiatico-americane este accentul pus pe familie și căsătorie. În SUA, 82% dintre copiii asiatici și din insulele din Pacific cu vârsta sub 18 ani locuiesc cu ambii părinți, în timp ce doar 34% dintre copiii de culoare trăiesc într-o familie formată din doi părinți.

O mulțime de studii au arătat că, indiferent de rasă și de nivelul de educație al părinților, „copiii au șanse semnificativ mai mari de a evita sărăcia și închisoarea și de a absolvi o facultate dacă sunt crescuți într-o familie biparentală intactă“.

În cartea sa, Agency, pedagogul Ian Rowe scria: „Dacă dorim cu adevărat să creștem șansele copiilor, trebuie să avem curajul moral de a analiza rezultatele obținute de elevi în funcție de tipul de structură familială, la fel de sistematic cum o facem deja în funcție de rasă, clasă și sex.

Trebuie să renunțăm la această ignorare involuntară – sau poate intenționată“.

Obsesia Stângii de a utiliza rasa și situația economică pentru a explica disparitățile privind rezultatele la învățătură și politicile lor bazate pe echitate, începând de la anularea programelor pentru elevii supradotați și până la amânarea predării algebrei, nu au făcut decât să mărească diferențele între elevii din diferite grupuri rasiale și etnice, afectându-i pe cei de culoare și hispanici și discriminându-i în mod nedrept pe cei asiatici cu rezultate deosebite.

Studiul Fordham ne reamintește că oricine este cu adevărat interesat să reducă decalajele de performanță școlară ar trebui să ia aminte la ceea ce face comunitatea asiatică și să adopte în familiile și comunitățile lor practici culturale precum promovarea căsătoriei, a muncii susținute și a educației.

Tribuna.US