Spionajul nu este spionaj dacă este făcut de Democrați

Democrații au protestat mânioși când Richard Nixon s-a absolvit de orice vină în scandalul Watergate spunând: „Dacă președintele face asta, înseamnă că nu este ilegal“.

Însă actualii democrați, prinși cu jocuri politice mult mai murdare decât Watergate, adoptă aceeași atitudine arogantă. Spionajul nu înseamnă spionaj atunci când îl fac democrații, au răspuns ei implicit la ancheta procurorului special al Departamentului de Justiție, John Durham. Acesta a concluzionat că administrația Obama și Campania Hillary Clinton au fost cei ce au complotat la alegerile din 2016, nu Campania Trump și Putin, analizează George Neumayr într-un articol American Spectator.

Te apucă râsul când îi auzi pe toți ticăloșii din această saga – începând de la Hillary Clinton, până la John Brennan și Christopher Steele – pălăvrăgind despre puritatea democrației, după ce au atacat-o atât de flagrant în 2016. Ancheta administrației Obama privind colaborarea lui Trump cu Rusia a fost un joc murdar, de la început până la sfârșit.

La originea sa stă John Brennan, un partizan anti-Trump virulent, care nu avea ce căuta la conducerea CIA. A transformat organizația într-un soi de filială a Campaniei Hillary. Nu este de mirare că, așa cum ne dezvăluie Durham într-o recentă acțiune în justiție, unul dintre avocații ei n-a avut nicio problemă să prezinte propagandă anti-Trump oficialilor CIA.

Persoana de legătură între FBI și Brennan a fost Peter Strzok, agentul care declarase amantei sale că îl va „opri“ pe Trump. Faptul că Brennan și Strzok au condus ancheta privind Conspirația Trump-Rusia spune tot ce trebuie să știți legat de originile sale partizane. Mai târziu, ei și-au redenumit oficial încercarea de a găsi dovezi incriminatoare sub pretextul unei „anchete de contraspionaj“ în interferență străină în alegeri.

Fostul director al FBI, James Comey, a încercat chiar să o prezinte drept o investigație asupra Campaniei, nu asupra lui Trump – o explicație evident falsă, având în vedere că nu l-a informat niciodată pe Trump despre presupusele sale temeri.

Chiar și acum, în măsura în care admite realitatea anchetei Durham, mass-media încă prezintă spionajul flagrant al administrației Obama asupra Campaniei Trump ca fiind o acțiune corectă și motivată. Un tupeu incredibil. Reporterii continuă să-l trateze pe Trump ca fiind personajul negativ din poveste, nu victima. Asta cu toate că Durham a descoperit că spionajul asupra lui Trump a fost chiar mai de amploare decât s-a suspectat.

Acum înțelegem de ce s-au negat atât de vehement acuzațiile de spionaj asupra Trump Tower. Atât minionii administrației Obama, cât și ai lui Hillary, erau implicați acolo. Comey, care nu a negat niciodată fățiș plângerea lui Trump, a reușit să intercepteze comunicațiile de la Trump Tower prin mandate FISA bazate pe nimic altceva decât acuzațiile Campaniei Hillary.

Walter Duranty, corespondentul New York Times faimos pentru articolele în care ia apărarea lui Stalin, a câștigat premii pentru că a trecut cu vederea transgresiunile liderilor ruși. Succesorii săi de la Times câștigă premii pentru că le inventează. Putin nu a avut vreo legătură cu Trump sau cu Campania lui, și totuși reporterii care au promovat această idee au acum curajul să-și exprime indignarea față de „narațiunea“ lui Durham.

Obiecțiile lor patetice fac sens doar dacă accepți dublul standard: că spionajul nu este spionaj dacă persoana luată în vizor e un republican pe care clasa conducătoare l-a considerat odios.

Citește și Maria Bartiromo: Trump ar trebui să o dea în judecată pe Hillary Clinton

Administrația Obama a infiltrat un „informator“ în Campania Trump – Stefan Halper, profesor la Cambridge, care s-a împrietenit cu voluntarii din campania lui Trump pentru a stoarce de la ei informații – însă reporterii refuză să numească asta „infiltrare“.

Imaginați-vă dacă lucrurile ar sta invers – dacă o administrație republicană ar plăti un pretins democrat să se alăture membrilor unei campanii prezidențiale a democraților cu scopul de a-i spiona. Și mai imaginați-vă că acel informator nu descoperă nimic, dar administrația republicană se folosește oricum de mandate FISA pentru a monitoriza una din țintele sale.

Asta a făcut administrația Obama cu Carter Page. Halper nu a reușit să afle nimic incriminator de la Page. Dar, în loc să pună punct operațiunii, administrația Obama a amplificat spionajul asupra lui. Comey a obținut un mandat împotriva lui Page prin care i-a fost denaturat până și statutul de fost agent CIA.

Dacă o administrație republicană ar acționa astfel și ar face acest lucru la îndemnul celor ce colectează informații compromițătoare despre membrii opoziției, mass-media nu ar înceta niciodată să vorbească despre asta. Jurnaliștii strecoară țânțarii republicani și înghit cămilele democrate. Ei și-au petrecut ultimul an smulgându-și părul din cap pe tema „amenințărilor la adresa democrației“, în același timp în care îngropau dovezile tot mai numeroase ale imixtiunii lui Hillary în alegeri.

Pentru a-și ascunde malpraxisul jurnalistic, trebuie să-l defăimeze acum pe Durham, prezentându-l drept un paranoic de dreapta, mână în mână cu republicanii.

Dar, în orice caz, se pare că Durham a fost prea reținut în investigația sa. Se pare că mulți dintre actorii principali ai acestei parodii, John Brennan și Peter Strzok, în primul rând, vor scăpa nepedepsiți. Toți s-au ales cu ceva, contracte la televiziune sau de cărți, roluri din care pot comenta despre scandalul pe care ei înșiși l-au declanșat.

Jake Sullivan, care în 2016 spunea minciuni despre Rusia pentru Hillary, este acum consilierul lui Biden pe probleme de securitate națională. Și ar mai fi apoi asistenta dominatoare a lui Biden, Susan Rice, întruchiparea perfectă a standardului dublu care a spălat toate ticăloșiile politice din 2016. Potrivit ei, spionajul s-a făcut „conform regulilor“.

Traducere și adaptare
Tribuna.US