După ce Curtea Supremă a declarat anul trecut că legea țării, Constituția SUA, „nu conferă un drept la avort“, susținătorii procedurii își îndreaptă p
După ce Curtea Supremă a declarat anul trecut că legea țării, Constituția SUA, „nu conferă un drept la avort“, susținătorii procedurii își îndreaptă privirile spre state.
Aceștia nu numai că atacă legile pro-viață din constituțiile statelor, ci încearcă chiar să le modifice pentru a proteja în mod explicit avortul, analizează Thomas Jipping și Joseph Sturdy pentru The Heritage Foundation.
Campaniile de succes din Michigan, California și Vermont și, în prezent, o propunere de amendament constituțional în Virginia, arată care le este strategia prin care ar obține mult mai mult chiar și decât prevedea Roe.
Înainte de alegerile din noiembrie, constituțiile din șase state interziceau în mod explicit avortul, iar cele din alte 12 state fuseseră interpretate de Curtea Supremă de stat ca protejându-l. Adoptarea Propunerii 3 din Michigan dezvăluie modul în care susținătorii avortului vor încerca să schimbe constituțiile altor state.
Planul include mai multe elemente care, individual și mai ales împreună, semnalează o revoluție culturală ce depășește cu mult subiectul avort. În primul rând, în timp ce Roe vs. Wade a inventat un drept „al femeii de a întrerupe sarcina“, Propunerea 3 din Michigan creează un „drept la libertatea de reproducere“, care include „toate aspectele legate de sarcină“, de la contracepție și sterilizare până la servicii de asistență prenatală și infertilitate.
În al doilea rând, aceste demersuri de modificare a constituțiilor au la bază ideologia de gen de stânga care a infestat toată țara. În timp ce în Roe vs. Wade, cuvintele „femeie“, „femei“ sau „mamă“, de exemplu, apar de aproape 100 de ori, în Propunerea 3 din Michigan au fost toate înlocuite cu termenul „persoane“, eliminând distincția dintre bărbați și femei.
Aceeași schimbare are loc și în cazul legislației federale, cum ar fi Women’s Health Protection Act. Până nu demult, în mai 2019, scopul acestei legislații era de a „proteja capacitatea unei femei de a decide dacă și când să aibă un copil“.
Doi ani mai târziu, aceiași inițiatori din Camera Reprezentanților și Senat au introdus proiecte de lege care, deși au același titlu, nu mai recunosc femeile sau copiii, ci doar „persoanele însărcinate“.
În al treilea rând, într-o serie de cazuri, Curtea Supremă a recunoscut că „imaturitatea, lipsa de experiență și lipsa de discernământ a minorilor pot uneori să le afecteze capacitatea de a-și exercita drepturile cu înțelepciune“.
Ca urmare, „statele au, fără îndoială, dreptul de a solicita implicarea părinților atunci când o minoră ia în calcul efectuarea unui avort“. Însă, utilizând doar termenul „persoane“, Propunerea 3 elimină orice recunoaștere a acestor diferențe și interese.
În al patrulea rând, în cazul Roe vs. Wade, Curtea Supremă,a folosit cuvinte precum „copil“ sau „făt“ (chiar și „copii nenăscuți“) de peste 60 de ori. Instanța a recunoscut, de fapt, că prezența copilului nenăscut face ca avortul să fie „inerent diferit“ de alte drepturi la viață privată, cum ar fi contracepția, și că statul are un interes „major“ în protejarea vieții înainte de naștere.
Propunerea 3 ignoră orice astfel de noțiuni, fără a mai lăsa să se înțeleagă că procedura implică și o altă ființă umană.
Citește și Avortul şi alegerile – rezultate tragice
În ultimul rând, Propunerea 3 elimină consecințele legale pentru oricine ajută o „persoană însărcinată“ să își exercite dreptul la „libertatea de reproducere“. Cu alte cuvinte, cineva poate convinge o fată de 15 ani să avorteze, să obțină contraceptive sau să se sterilizeze – și o poate ajuta să facă acest lucru – fără ca părinții să știe.
Rezoluția comună 519 a Camerei din Virginia, propusă pe 11 ianuarie, prevede aceleași lucruri, declarând că „fiecare persoană are dreptul fundamental la libertatea de reproducere“, care include „toate aspectele legate de sarcină“.
Termenii „femei“ sau „copii nenăscuți“ nu se regăsesc nicăieri în textul acestei propuneri legislative, iar ajutarea minorilor să obțină un avort este scutită de orice „măsură de sancționare“, de orice fel.
Atât Propunerea 3, cât și Rezoluția 519 menționează că acest ajutor sau asistență trebuie să fie acordat „având consimțământul voluntar al persoanei“, dar respectiva precizare e pur retorică.
Bineînțeles, nu există nicio modalitate de a determina cu exactitate dacă acel consimțământ al unui minor pentru ceva atât de grav precum avortul este o decizie făcută în cunoștință de cauză și în urma unei analize corespunzătoare.
Acesta este motivul pentru care minorilor le este interzis să își dea singuri consimțământul pentru atât de multe lucruri mai puțin importante – un abonament de telefonie mobilă, intervenții chirurgicale de rutină (cu excepția avortului), deschiderea unui cont de economii sau obținerea permisului de șofer în devenire.
A pretinde că o copilă poate acorda acest consimțământ – când, în lipsa părinților ei, miza este atât de mare – va avea cu siguranță rezultate tragice.
Acest val de amendamente constituționale de stat a început deja. Nu vă lăsați păcăliți că ar fi vorba despre protejarea în constituțiile statelor a dreptului la avort pe care Constituția SUA nu îl mai protejează.
Dimpotrivă, această campanie se bazează exact pe această impresie greșită pentru a realiza o revoluție culturală mult mai radicală.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS