HomeDreptul la viață

Avortul şi alegerile – rezultate tragice

Avortul şi alegerile – rezultate tragice

În cadrul recentelor alegeri, cinci state – California, Kentucky, Michigan, Montana și Vermont – au organizat referendumuri pe tema avortului, cu rezu

În cadrul recentelor alegeri, cinci state – California, Kentucky, Michigan, Montana și Vermont – au organizat referendumuri pe tema avortului, cu rezultate tragice, analizează Jonathon Van Maren pentru First Things.

Alegătorii din Michigan și California au consacrat, practic, avortul până la momentul nașterii, iar Montana a respins obligativitatea oferirii de asistență medicală copiilor care supraviețuiesc unui avort.

Asta arată că, în America post-Dobbs, democrații pro-avort adoptă o strategie similară cu cea a activiștilor din Irlanda înainte de referendumul lor din 2018 pe tema avortului. Acum că Roe a fost anulat, mișcarea pro-viață trebuie să învețe să combată strategia democrației directe folosită de mișcarea pentru avort.

Alegătorii se încadrează, în general, în trei grupuri-cheie: ferm pro-viață, susținători fermi ai avortului și ceea ce strategii numesc „nehotărâții“ – cei care consideră că agenda mișcării pro-avort este extremistă, dar care susțin totuși avortul în anumite circumstanțe.

Acest grup este cel pe care activiștii din ambele tabere trebuie să-l convingă, iar în cazul referendumurilor, activiștii pentru avort beneficiază de câteva avantaje semnificative.

În primul rând, au de partea lor mass-media. În Irlanda, nu a contat faptul că mai multe investigații au stabilit că Savita Halappanavar nu a murit din cauză că i s-a refuzat serviciul de avort.

Ceea ce a contat a fost faptul că mass-media a publicat neîncetat afirmații că aceasta ar fi fost cauza, generând o narațiune simplă dar cu influență puternică: că al 8-lea Amendament al Constituției irlandeze era responsabil pentru moartea unei femei.

Chiar dacă nehotărâții din Irlanda nu susțineau avortul la cerere, mass-media i-a convins că femeile vor muri dacă nu votează pentru abrogarea acelui amendament. Activiștii nu au avut nevoie să convingă lumea să susțină avortul la cerere. A fost suficient să-i convingă pe nehotărâți că legile pro-viață ucideau femei.

Scenarii similare au avut loc în timpul referendumurilor realizate odată cu recentele alegeri din SUA. Un torent neîncetat de articole din ziare, reclame publicitare și anunțuri pe rețelele sociale au susținut această narațiune simplă: Votați pentru avort, sau femeile vor muri.

Citește și De ce corporațiile americane ar trebui să nu mai susțină avortul

Adepții pro-viață au combătut aceste afirmații, dar replicile lor nu au beneficiat de aceeași acoperire în presă – și chiar au fost adesea contrazise în mod direct de mass-media. După cum se spune: În politică, dacă explici, pierzi. Susținătorii pro-viață au fost forțați să dea explicații în mod constant.

Este dificil ca aceste răspunsuri complexe să se facă auzite în vacarmul mesajului simplist „pro-alegere“, amplificat de mass-media – mai ales atunci când activiștii pentru avort nu numai că beneficiază de sprijinul mass-mediei mainstream, ci și de finanțarea oferită de industria avortului și de donatori solidari cauzei.

Acest lucru a fost valabil în Irlanda și este valabil și în cazul bătăliilor privind avortul din SUA. În Michigan, de exemplu, Reproductive Freedom for All a strâns cel puțin 40,2 milioane de dolari și a cheltuit cel puțin 22,5 milioane de dolari pentru reclamele electorale de la alegerile Midterms.

Coaliția pro-viață, în schimb, a strâns doar 16,9 milioane de dolari. Activiștii pentru avort au acces la fonduri mult mai mari, depășind cheltuielile făcute de mișcarea pro-viață în timpul alegerilor de la mijlocul mandatului cu 35 la 1.

În perioada premergătoare referendumului irlandez, adepții pro-viață stăteau mult prea bine la nivelul realității din teren, lucru atât de evident încât mass-media și-a manifestat pe față îngrijorarea.

Activiștii anti-avort au bătut la milioane de uși și au petrecut săptămâni întregi pe drumuri. În Michigan și în alte părți, și susținătorii pro-viață au luat cu asalt ușile și pasajele rutiere,  într-un număr impresionant.

Dar în fiecare dintre aceste cazuri, avantajul de pe teren nu a reușit să anuleze efectul reclamelor non-stop care îi bombardau pe alegători  de pe toate ecranele, nici prejudecățile instituționale care i-au făcut pe „verificatorii de fapte“ pro-avort să contracareze mesajul pro-viață.

Înclinația progresistă a Big Tech face, de asemenea, ca mișcarea pro-viață să întâmpine mai multe dificultăți în a-și răspândi argumentele online (în Irlanda, Google a decis, de fapt, să suspende reclamele pro-viață după ce păreau să aibă un impact).

Majoritatea al cărei glas nu se aude nu este pro-viață. Nu este nici pro-avort. Însă instrumentele cheie de persuasiune sunt în mâinile activiștilor pentru avort.

Mai există apoi tensiunea inerentă între activiștii pro-viață și politicienii pro-viață. Majoritatea activiștilor pro-viață se opun avortului – uciderea unui copil nenăscut – indiferent de circumstanțe.

Politicienii încearcă să legifereze pornind de la un numitor comun, ceea ce în majoritatea statelor republicane înseamnă restricții asupra avortului cu anumite excepții. Acest lucru le permite activiștilor pentru avort să critice politicienii pro-viață în ceea ce privește câteva circumstanțe rare (violul și incestul, de exemplu), punându-i în mod ferm în dezavantaj față de majoritatea publicului american.

Politicienii care propun legi pro-viață cu excepții atașate sunt adesea condamnați de activiștii care consideră respectivele excepții drept o trădare fundamentală a copiilor nevinovați.

Această dinamică complică și mai mult inițiativele de democrație directă – adepții pro-viață petrec mult timp apărând pozițiile noastre cele mai nepopulare, în timp ce activiștii pentru avort evită să le discute pe ale lor.

Citește și Cum să contracarăm dezinformarea propagată de susținătorii avortului

Mișcarea pro-viață trebuie să reacționeze în două moduri. În primul rând, dintr-o perspectivă educațională, trebuie să ne simplificăm mesajul. Argumentul nostru cel mai puternic este fotografia victimelor, dovada picturală a ceea ce se întâmplă cu un copil în timpul unui avort.

Datele din sondaje indică faptul că aceste imagini au un efect major asupra modului în care oamenii privesc avortul, mutând problema din sfera abstractă a „serviciilor medicale“ și confruntând publicul cu realitatea unei ființe umane pe care o pot vedea.

Dr. Michael New a evidențiat recent modul în care această strategie a avut succes într-un referendum din 1972 din Michigan (și, într-adevăr, grupuri precum Created Equal folosesc în mod regulat aceste tactici). Dacă nu le arătăm oamenilor ce este avortul, ei nu realizează care este miza.

În al doilea rând, din perspectivă politică, este esențial să se diminueze avantajele pe care democrația directă le oferă mișcării pentru avort. (Deși merită menționat, așa cum subliniază New, că mișcarea pro-viață a folosit cu succes democrația directă pentru a pune capăt finanțării avortului din banii statului în Virginia de Vest, în 2018, și pentru a obține legi privind consimțământul parental în Montana, Alaska și Florida).

Este adevărat că mișcarea pro-viață a suferit pierderi devastatoare la aceste alegeri Midterm. Este, de asemenea, adevărat că guvernatorii care au adoptat legi puternice pro-viață – Ron DeSantis (FL), Greg Abbott (TX) și Mike DeWine (OH) – au obținut victorii cu marje largi. Statele au adoptat în mod constant legi pro-viață, iar aceste legi au dus deja la o scădere vizibilă a ratei avorturilor. În ciuda regreselor, disperarea este nejustificată.

În cuvintele lui Christen Pollo de la Protect Life Michigan, unul dintre numeroșii activiști neobosiți care s-au implicat cu trup și suflet: „Astăzi jelim. Dar mâine ne punem din nou pe treabă. Acum depinde de noi toți să fim avocați pentru cei nenăscuți. Este nevoie de noi acum mai mult ca niciodată. Puteți fi siguri: dacă avortul nu se oprește, nici noi nu ne oprim“.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0