Statele Unite ar trebui să ofere celor din Hong Kong și uigurilor o șansă la libertate

Statele Unite ar trebui să ofere celor din Hong Kong și uigurilor o șansă la libertate

Statele Unite ar trebui să ia în considerare acordarea unui număr nelimitat de vize speciale pentru uiguri, disidenți și minoritățile religioase vizate, toți atent verificați, susține TheFederalist.

Cu un secol în urmă, în timp ce lumea își revenea după gripa spaniolă, mișcările totalitare s-au ridicat la putere și au ajuns să clatine chiar bazele civilizației umane. Socialismul național (nazismul) și comunismul sovietic au lăsat în urma lor o moștenire a morții, distrugerii și sărăciei.

Astăzi, democrațiile liberale se confruntă cu provocări serioase la adresa principiilor lor fundamentale, pe măsură ce proaspăt încurajatele regimuri autoritare din străinătate capătă putere. Deși, din fericire, atât Germania nazistă, cât și Uniunea Sovietică au dispărut demult, condițiile care duc înspre totalitarism sunt încă prezente și mulți nu au învățat lecțiile regretabile din trecut.

După ce a asistat în mod direct la invadarea Austriei sale natale de către forțele colectivismului și totalitarismului, F.A. Hayek a publicat „Drumul către sclavie“. Urmărind rădăcinile mișcărilor ce limitează libertatea, Hayek a subliniat că nazismul era o variantă a socialismului care a fost „punctul culminant al unei îndelungate evoluții a gândirii“ ce s-a infiltrat timp de decenii în Germania.

Socialismul și naționalismul au împărtășit o relație simbiotică, în special în rândul intelectualilor, care au ovaționat centralizarea statului german la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mișcarea naționalist-socialistă era una dintre ideologiile colectiviste care încercau să pună stăpânire totală asupra altor ființe umane.

Mergând pe același drum

Astăzi, paralele de rău augur pot fi observate în Republica Populară Chineză. De la înființarea sa, în 1949, și până în prezent, RPC rămâne sub controlul absolut al Partidului Comunist Chinez (spre deosebire de omologii săi din blocul estic). La fel ca Germania secolului XX, adoptarea de către RPC a socialismului, naționalismului și a celor mai rele elemente ale colectivismului, a dus la orori de nedescris.

Sub conducerea lui Mao Zedong, scopul final era comunismul – abolirea violentă a proprietății private. Industriile au fost naționalizate, fermele au fost colectivizate și toate proprietățile private au fost confiscate. Societatea civilă în sine – viața privată și existența separat de stat – au încetat să mai existe. Rezultatul final a fost cea mai mare foamete provocată de om din istorie și aproximativ 30-45 de milioane de morți. Revoluția Culturală a adus, la rândul ei, mai multe decese în masă, distrugere și haos.

Pornind de la geneza sa, până la Marele Salt Înainte, la Revoluția Culturală și până în prezent, urmele sângeroase ale atrocităților din RPC nu pot fi discutate în mod deschis pe continent. Până în ziua de azi, adevărul este îngropat în mod sistematic de guvernul chinez.

Deținerea și consolidarea puterii

În ciuda reformelor sale economice, Partidul Comunist Chinez a refuzat să renunțe la controlul social total. Apelurile la o mai mare libertate socială și politică au fost suprimate, cea mai dramatică exemplificare fiind represiunea militară brutală a mișcării pro-democrație din Tiananmen în 1989. Incompleta liberalizare a Chinei a lăsat-o susceptibilă la a recădea pe deplin într-un autoritarism total.

De când a ajuns la putere Xi Jinping, mulți intelectuali, oameni de afaceri internaționali și omologii lor chinezi care lucrează și locuiesc pe continent recunosc, pe bună dreptate, că în China libertatea s-a restrâns în ultimii ani.

Deși „socialismul cu caracteristici chinezești“ este încă ideologia oficială a țării, naționalismul chinez stă la baza perspectivelor Partidului Comunist Chinez, atât în ​​politica internă, cât și în relațiile externe. Acest mix toxic de naționalism și socialism a pus China înapoi pe drumul către sclavie, care probabil se va răsfrânge și asupra populației Tibetului, Mongoliei, Hong Kong-ului, Taiwanului și a multor alte țări ce nu doresc așa ceva.

Citește și Marile corporații folosesc evenimentele recente pentru a implementa sisteme de credit social în stil comunist

Reducerea la tăcere a disidenților

Luați în considerare cruzimea RPC față de orice opoziție. De peste două decenii, RPC și-a intensificat controlul asupra Hong Kong-ului. Alarmat de protestele de anul trecut, guvernul chinez a adoptat o lege radicală privind securitatea națională.

Un oraș care nu cu mult timp în urmă respira cât de cât liber, se sufocă acum sub controlul totalitar al Beijingului. Parlamentarii și activiștii opoziției au fost arestați în masă. Procesele sunt în desfășurare pentru zece persoane care au încercat să fugă din Hong Kong după ce au început represiunile RPC împotriva disidenților. Pe măsură ce ultimele vestigii ale libertății din Hong Kong dispar, nu este de mirare că mulți încearcă să scape îndreptându-se spre tărâmuri mai libere.

Pedepsirea disidenței este aproape întotdeauna unul dintre primii pași pe care un regim totalitar îi face după preluarea puterii. Primul lagăr de concentrare nazist s-a deschis la mai puțin de două luni după ce naționalist-socialiștii au preluat controlul. Majoritatea primilor prizonieri din lagăre erau prizonieri politici. În orice sistem totalitar, disidența reprezintă o amenințare pentru regim și este adesea zdrobită prin mijloace opresive sau violente.

Spectrul genocidului revine

Colectivismul totalitar conduce, din păcate, la unele dintre cele mai grave crime împotriva umanității din istorie. Foametea forțată a Holodomorului lui Stalin a dus la moartea a milioane de ucraineni la începutul anilor 1930. În paralel, naziștii se aflau în primele etape ale regimului lor de teroare, vizând grupuri pe care le considerau „necorespunzătoare din punct de vedere rasial“ – în primul rând, evreii.

Boicotarea bunurilor și afacerilor evreiești a început cu brutalitate în primăvara anului 1933. Până în toamna anului 1935, evreii germani își pierduseră cetățenia și dreptul de a se căsători cu „arienii“, prin legile de la Nürnberg. Pe măsură ce Wehrmacht-ul nazist a arat prin Europa, începând cu sfârșitul anilor 1930, ei și-au instituit obiectivele genocide într-un ritm rapid. Până în primăvara anului 1945, șase milioane de evrei fuseseră uciși, precum și milioane de persoane de alte naționalități.

Tratamentul aplicat de RPC uigurilor, un grup minoritar cu precădere musulman care trăiește în Xinjiang, prezintă asemănări îngrozitoare cu purificările etnice și genocidele din secolul al XX-lea. Aproape 2 milioane de uiguri au fost închiși în lagăre de muncă forțată, unde spălarea creierului este constantă, condițiile sunt deplorabile și se pare că au loc sterilizări forțate ale femeilor uigure.

RPC a răspuns criticilor cu privire la existența taberelor, susținând că sunt centre de „reeducare“. Știrile continuă să se înrăutățească. Peste 500.000 de uiguri au fost forțați să culeagă bumbac în condiții brutale, ca parte a unui „sistem de lucru condus de guvern“. Dacă se permite continuarea acestei opresiuni, situația uigurilor se va înrăutăți și mai mult. Nu este de mirare că Departamentul de Stat al SUA a etichetat recent tratamentul aplicat de RPC uigurilor drept „genocid“.

Citește și În ultima zi de mandat Administrația Trump declară China stat care comite „genocid”

Învățând din greșelile trecutului

Marea Britanie oferă în prezent vize speciale pentru persoanele care fug din Hong Kong și le procesează într-un ritm foarte rapid. Deocamdată nu există nicio limitare a numărului de vize pe care Marea Britanie intenționează să le acorde. Statele Unite ar trebui să facă același lucru, și cât mai curând. În Hong Kong libertatea se reduce în fiecare zi. O viză similară ar putea fi luată în considerare și pentru uiguri și alte grupuri minoritare persecutate din China.

Deși este extrem de dificil pentru minoritățile persecutate să părăsească China, unele sunt încă în măsură să o facă. Nu ar trebui să ne asigurăm doar că acești refugiați au un loc unde să meargă, ci ar trebui să oferim și resursele adecvate pentru a pleca, desemnând fonduri pentru organizațiile de întrajutorare și reducând costurile de imigrație.

Încă sunt multe de făcut. Fosta administrație Trump a redus numărul refugiaților permiși în Statele Unite și chiar anul trecut a anunțat că intenționează să permită accesul a doar 18.000 de refugiați anual.

În timpul Holocaustului, Statele Unite au comis greșeala aplicării cotelor de imigrație care au dus la refuzul a mii de persoane ce fugeau de persecuția nazistă. Aceste cote s-au bazat, cel puțin parțial, pe temerile că Germania ar planta spioni în Statele Unite. Deși această teamă era realistă, acțiunea a avut un efect negativ dramatic atunci când mii de refugiați în căutare de libertate au fost respinși.

Da, se știe că China exploatează sistemul nostru de imigrație pentru a planta spioni în universitățile americane și în alte părți. Soluția la această problemă nu este însă limitarea tuturor solicitanților de viză. Ar trebui să combatem spionajul chinez și să oferim un refugiu sigur pentru persoanele care fug de sub controlul RPC. Statele Unite ar trebui să ia în considerare acordarea unui număr nelimitat de vize speciale pentru uiguri, disidenți și minoritățile religioase vizate. Situația este gravă – nu putem aștepta.      

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0