Alegerea școlii este – și a fost pentru mult timp – unul dintre cele mai importante subiecte în Statele Unite, dar nu pare să beneficieze niciodată de
Alegerea școlii este – și a fost pentru mult timp – unul dintre cele mai importante subiecte în Statele Unite, dar nu pare să beneficieze niciodată de atenția pe care o merită. Cel puțin din punctul meu de vedere, analizează PJ Media.
Îndoctrinarea de stânga a copiilor în școlile publice finanțate din banii contribuabililor a jucat un rol major în reușita democraților de a-și vinde ideologia radicală. Puteți întreba aproape orice conservator american care nu este politician și vă va confirma că acest lucru reprezintă o problemă majoră.
Majoritatea politicienilor republicani sunt și ei de acord, dar nu prea știu ce să facă în această privință.
Conservatorii au pledat de mult timp pentru desființarea Departamentului Educației. Nu este doar o dorință instinctivă născută dintr-o ideologie rigidă; există argumente solide privind îmbunătățirea considerabilă a educației publice prin reducerea substanțială a rolului birocrației federale.
Din nefericire, este un vis iluzoriu care poate fi clasat la categoria „Mai ușor de spus decât de făcut“. Un președinte ar trebui să fie cu adevărat dispus să meargă până la capăt și să radă totul, iar suma de bani pe care sindicatele malefice ale profesorilor ar cheltui-o pentru contraofensivă ar fi greu de combătut.
Sindicatele profesorilor dețin o putere politică enormă. Fiecare politician democrat din America dansează după cum dirijează ei. Și alte sindicate au o oarecare putere de influență asupra Democraților, dar numai cu binecuvântarea sindicatelor profesorilor. Uneori par aproape prea puternice pentru a putea fi eficienți în lupta împotriva lor.
Deși nu pot fi eliminate peste noapte, ele pot fi încet-încet sufocate prin diverse inițiative privind alegerea școlii.
Învățământul la domiciliu este o armă puternică în mâna celor implicați în lupta pentru alegerea școlii. Sindicatele profesorilor au denigrat educația la domiciliu parcă dintotdeauna, deoarece supraviețuirea lor se bazează pe a convinge părinții că micuții lor nu au nicio șansă în viață dacă nu frecventează o școală publică.
Chiar dacă pandemia a fost mană cerească pentru majoritatea planurilor nefaste ale Stângii, ea a avut consecințe neprevăzute pentru Federația Americană a Profesorilor (AFT), Asociația Națională pentru Educație (NEA) și pentru cei de teapa lor.
În ciuda încercărilor președintelui AFT, Randi Weingarten, de a rescrie istoria după pandemie, sindicatele au luptat mai mult decât oricine pentru a ține școlile închise mult timp după ce nu mai era necesar.
Sindicatele susțineau că viețile profesorilor ar fi fost în pericol dacă școlile s-ar fi redeschis. Au fost atât de ridicoli în plângerile lor încât au intrat în conflict cu ultra-progresista Lori Lightfoot, primarul de atunci al orașului Chicago.
Sindicatele cadrelor didactice și-au flexat atunci mușchii politici, opunându-se realegerii lui Lightfoot și instalându-l ca primar pe fostul sindicalist Brandon Johnson.
Perioada de timp exorbitantă în care sindicatele au ajutat la a menține școlile închise nu a făcut decât să transforme școlarizarea la domiciliu într-o opțiune populară pentru cei care poate că nu ar fi luat-o în considerare înainte.
Citește și Nu, statul nu este stăpân peste copiii voștri
Potrivit The Washington Post:
„Avântul din epoca pandemiei a schimbat fundamental sectorul școlarizării la domiciliu din America, transformând un grup care timp de decenii a fost dominat de creștinii conservatori într-unul mai divers din punct de vedere rasial și ideologic, potrivit unui sondaj Washington Post-Schar School.
În locul religiei, cei care aleg astăzi varianta școlarizării la domiciliu sunt probabil motivați de teama de atacurile armate din școli, de anxietatea cauzată de hărțuire și de furia față de percepția de intruziune a politicii în școlile publice, potrivit sondajului.
Cu toate acestea, chiar și printre cei care își exprimă astfel de îngrijorări, mulți dintre ei nu împărtășesc opoziția profundă față de educația publică care îi definea pe cei ce alegeau școlarizarea la domiciliu în deceniile trecute, iar noua generație este mai înclinată să îmbine educația la domiciliu cu cea de la școala publică, în funcție de nevoile copiilor lor“.
Fiind vorba de WaPo, sunt sigur că ultima frază a fost cosmetizată să sune frumos.
Ceea ce înseamnă acest lucru este că avântul luat de școlarizarea la domiciliu în timpul pandemiei continuă. Rezultatele nu se văd încă, dar fenomenul reprezintă o lovitură directă dată colosului numit școala publică.
Într-un articol recent, colegul meu Ben Bartee a ridicat întrebarea dacă școlile publice sunt „terminate“ datorită popularității post-COVID a educației la domiciliu.
Evident, nu am ajuns încă acolo, dar ceea ce se întâmplă este un bun început.
Acesta este un excelent subiect de mobilizare electorală pentru Republicanii dispuși să abordeze tema alegerii școlii, în special pentru cei care candidează anul viitor.
Dacă îmi citiți de mai multă vreme articolele, știți că îi îndemn în mod constant pe Republicani să ridice problema alegerii școlii. Fac acest lucru nu numai pentru că dreptul de a alege școala este un subiect cu care pot câștiga, ci și pentru că este vital pentru supraviețuirea Republicii.
Republicanii din Washington DC sunt cei care nu acordă suficientă atenție acestei probleme. Din fericire, în ultimii ani unii guvernatori republicani au promulgat câteva legi foarte bune privind alegerea școlii.
Schimbarea post-pandemică în peisajul școlarizării la domiciliu a deschis ușa discuțiilor pe tema alegerii școlii, în general. Această dezbatere nu poate rămâne silențioasă și nu trebuie lăsată să se stingă.
Tribuna.US
COMMENTS