Suedia interzice arderea Coranului, dar nu și a cărților sacre aparținând altor religii

Ar trebui să fie permisă arderea publică a Coranului? Sau a cărților sfinte ale oricărei tradiții religioase, în general?

Autoritățile suedeze au dat recent un răspuns la aceste întrebări, un răspuns care, cu siguranță, le va cauza mai multe probleme decât va rezolva, analizează Robert Spencer pentru PJ Media.

Arderea cărților este asociată, în general, cu un război brutal împotriva cunoașterii și iluminării umane și evocă imaginea unor naționaliști socialiști transpirați, cu un zâmbet diabolic, adunați în jurul unor focuri de tabără în care ard cărțile ce le contestă ideologia malefică.

Însă activistul danez Rasmus Paludan și alte persoane din Europa au început să ardă Coranul ca o demonstrație a opoziției lor față de violența jihadului și de opresiunea femeilor prin Sharia, precum și pentru a lua poziție împotriva celor care cer ca Occidentul să reducă libertatea de exprimare pentru a se conforma legilor Sharia privind blasfemia.

Pentru moment, în Suedia, protestatarii s-au oprit din a arde Coranul, deoarece poliția suedeză, care până nu demult permitea astfel de arderi sub pretextul libertății de exprimare, a interzis recent incendierea în public a cărții islamice sacre.

Suedia se află sub presiuni puternice din partea guvernului Turciei, care se opune aderării sale la NATO dacă nu renunță la libertatea de exprimare. Așadar, adio, libertate de exprimare.

Însă regula nu se aplică la modul universal: arderea textelor sacre ale altor religii rămâne în continuare perfect legală. Făcând această discriminare, autoritățile suedeze au pornit pe o cale extrem de periculoasă.

Postul de știri în limba suedeză SVT a relatat recent că, în ultimele zile, „două cereri pentru arderea Coranului au fost respinse“. Purtătorul de cuvânt al poliției, Ola Österling, a fost categorică:

„Ca regulă în Stockholm, nu vom permite arderea Coranului în timpul adunărilor publice“.

Unii susțin că interdicția poliției privind arderea Coranului încalcă dreptul la libertatea de exprimare protejat de Constituția suedeză, iar Österling declară că poliția acceptă această provocare:

„Vrem să se testeze dacă raționamentul nostru este legal. Suntem conștienți de faptul că este o restricție a libertății de exprimare. Și pentru a putea lua decizii privind restricțiile asupra libertății de exprimare, care este o libertate și un drept protejat de Constituție, este necesar ca acest lucru să fie stipulat în lege“.

Așadar, regula poliției ar putea fi anulată, dar, având în vedere dorința Suediei de a intra în NATO, acest lucru este puțin probabil să se întâmple.

Citește și Strategia de infiltrare a Islamului radical în țări europene precum Suedia

Refuzurile au survenit pentru că, potrivit lui Österling, arderile „ar putea reprezenta, parțial la fața locului, dar și într-un context mai larg, o amenințare la adresa intereselor suedeze și a societății suedeze“.

Ce fel de amenințare? Posibilitatea ca cei ce au incendiat Coranul, după ce s-au debarasat de carte, să își îndrepte torțele spre clădirile publice? Nu, „amenințarea la adresa intereselor suedeze“ constă în amenințările Turciei de a bloca aderarea Suediei la NATO dacă aceasta va continua să permită arderea Coranului, plus amenințarea cu violențe jihadiste pe teritoriul țării, drept răzbunare.

Așadar, este clar că interdicția Suediei privind arderea Coranului nu este altceva decât o capitulare în fața amenințărilor jihadiștilor islamici, atât a celor care poartă costume în Ankara, cât și a celor care sunt gata să comită acte de violență pe străzile din Stockholm.

Iar această capitulare nu va face decât să încurajeze mai multe astfel de amenințări, deoarece acum jihadiștii văd că funcționează.

Chiar mai rău, ziarul suedez Expressen a relatat că interdicția de a arde cărți sfinte se aplică doar Coranului, nu și textelor sacre ale altor religii. Departamentul juridic al poliției suedeze „a elaborat un document intern în care se precizează că arderea Coranului nu este permisă. În document se precizează, potrivit ziarului, că alte scrieri religioase sau steaguri nu intră sub incidența interdicției“.

De ce acest standard dublu? Răspunsul este la fel de clar ca și capitularea autorităților suedeze în fața intimidării prin violență. Dacă ardeți o Biblie, creștinii nu vă vor ucide, iar intelectualii de stânga chiar vă vor aplauda curajul și vă vor oferi premii și burse.

Când vine vorba de Coran, însă, brusc, cei mai aprigi apărători ai libertății de exprimare încep să vorbească despre cât de necesar este să restrângem această libertate pentru a respecta drepturile celorlalți.

Asta pentru că, dacă arzi un Coran, unii musulmani vor dori foarte mult să te omoare. Dacă cedezi în fața lor și îți limitezi activitățile în consecință, vei sfârși prin a încuraja și mai multe astfel de acte de violență.

Odată ce jihadiștii vor constata că Occidentul le dă ceea ce vor dacă amenință cu violența, vor folosi tot mai des strategia respectivă. Din acest motiv, autoritățile suedeze au intrat într-un joc extrem de prostesc și periculos.

Traducere și adaptare
Tribuna.US