Tăcerea Bisericii face rău tinerilor

În ultimii 40 de ani, cu rare excepții, am predat (și am condus) săptămânal în școli de slujire, având bucuria și privilegiul de a-mi transfera cunoștințele următoarei generații de lideri, explică Dr. Michael L. Brown pentru Illinois Family Institute.

În prezent petrec 5 zile pe lună în Texas, predând trei zile la o școală din Dallas și două zile la o școală din Fort Worth. Săptămâna aceasta, după ce am vorbit despre biserică și despre problemele și persoanele LGBTQ+, unul dintre decani a făcut o remarcă ce m-a frapat: „Tăcerea bisericii le-a făcut rău acestor oameni“.

Avea perfectă dreptate.

Lunea trecută am dedicat cursul predat subiectului „chemarea bisericii de a avea un impact pozitiv asupra societății, de a fi sare și lumină“.

Marți, am vorbit despre chemarea noastră de a ajunge la inima comunității LGBTQ+ cu compasiune, dar a ne împotrivi în același timp cu curaj agendei sale.

Iar miercuri, am răspuns la întrebările studenților, aproximativ 600 la număr și provenind din peste 40 de națiuni diferite.

Din nefericire, nu am reușit să răspund tuturor, cu toate că mulți dintre ei aveau întrebări importante și relevante. Așa că am mai rămas câteva minute după curs, interacționând cu ei individual.

O tânără mi-a spus: „Eu am ieșit exact din lucrurile pe care le-ați descris. Mă declaram fluidă din punct de vedere al genului, omnisexuală și aveam relații amoroase multiple“.

Când am întrebat-o de vârstă, a spus că are 18 ani. Aceasta este lumea în care trăim astăzi.

Un bărbat mai în vârstă mi-a spus cu durere în glas: „Vă rog să o purtați în rugăciune pe fiica mea. Ea se identifică acum ca bărbat. Și-a schimbat numele, ia hormoni și și-a extirpat sânii“.

Mi-a spus că avea 23 de ani și că și-a făcut mastectomia la 21 de ani. Vă puteți imagina cum se simte acest tată?

Împreună cu soția sa, el s-a bucurat de venirea pe lume a prețioasei lor fiice, probabil că o legăna pe genunchi și îi cânta cântecele când era bebeluș, pentru ca acum să o vadă făcând aceste alegeri tragice, autodistructive.

A fost cândva fetița lor scumpă, probabil că a și purtat rochițe drăguțe cu volănașe. Acum și-a mutilat corpul și se identifică drept bărbat.

L-am încurajat să urmărească documentarul In His Image (După chipul Său) pe care am avut privilegiul de a-l prezenta pentru American Family Studios. Acesta oferă speranță celor ce se roagă pentru membrii de familie care se confruntă cu așa ceva, precum și pentru cel în cauză. Și mi-a dat o bucată de hârtie cu numele ei pe ea, cerându-mi din nou să-l sprijin în rugăciune.

În timp ce mă întorceam la apartamentul meu din campus, unul dintre decanii școlii a vrut să stea de vorbă cu mine. Mi-a mulțumit că am abordat aceste subiecte, întrucât sunt atât de relevante pentru studenți.

Și apoi a spus acele cuvinte care m-au afectat profund: „Tăcerea bisericii le-a făcut rău acestor oameni“.

Cu doar câteva minute mai devreme, făcusem un sondaj în rândul studenților, care, repet, provin din peste 40 de națiuni. I-am întrebat câți dintre ei aveau un prieten sau o persoană dragă care se identifica undeva în spectrul LGBTQ+. Marea majoritate au ridicat mâna.

Iar în timpul sesiunii de întrebări și răspunsuri, au pus multe întrebări relevante.

Cum ar trebui să se raporteze la un coleg trans care are acum un nou nume? Ce spun despre persoanele care sunt din punct de vedere biologic intersexuale? Cum pot bisericile noastre să respecte valorile biblice și să fie în același timp spații sigure pentru cei care se identifică drept LGBTQ+? Cum putem arăta compasiune fără a face compromisuri?

Unul dintre studenți a lucrat într-o școală creștină. Ea a explicat că o fetiță din școală era crescută de două lesbiene. Într-o zi, fetița vorbea cu o altă fată despre cele două mame ale ei.

Ea și-a întrebat colega de școală: „Crezi că vor ajunge în iad?“.

Cealaltă fată a răspuns: „Da“, iar profesoara i-a susținut poziția.

A fost reacția corectă? Dacă da, cum o afectează acest lucru pe fetiță? Ce efect are acest comentariu asupra celor două mame ale ei? Sau ar trebui ca o școală creștină să nici nu permită măcar participarea unui elev dacă familia sa nu este așa cum scrie in Biblie? Sau acest lucru este opusul a ceea ce înseamnă să fim asemenea lui Hristos?

Citește și Fantezia Transgender și ce ar trebui să știe fiecare pastor

Practic, de fiecare dată când am vorbit despre subiectul LGBTQ+ și am răspuns la întrebări, se face o coadă lungă de oameni care așteaptă să vorbească cu mine, mulți dintre ei plângând în timp ce așteaptă.

Ar trebui să participe la nunta fiului lor cu o persoană de același sex?

Fiica lor vrea terapie hormonală pentru a se pregăti pentru tranziție, amenințând că se sinucide dacă nu primește injecțiile. Ce ar trebui să facă părinții?

Un soț și tată a patru copii și-a părăsit familia pentru un alt bărbat. Mai există vreo speranță că se va întoarce?

Ar trebui ca o familie să le permită fiicei lor și iubitei acesteia să vină la ei în casă în timpul sărbătorilor de Crăciun? Dacă da, trebuie să stea în camere separate?

Ce ar trebui să-i spună un tată fiului său de 15 ani, un creștin convins, care se luptă cu atracții față de persoane de același sex?

Aceasta este doar o mică mostră a tipurilor de întrebări pe care le aud – și primesc astfel de întrebări de mulți ani.

Prin faptul că pastorii și liderii creștini nu abordează aceste probleme le fac rău oamenilor pe care îi iubesc. Iar dacă ei înșiși nu se simt pregătiți să le abordeze și să își ajute enoriașii, este de datoria lor să găsească pe alții care să o facă.

Resursele sunt disponibile, la fel și oratorii pe această temă și consilierii. Ei trebuie doar căutați sau invitați.

În special generația tânără are nevoie de îndrumare. Ei au fost bombardați de ani de zile de voci și valori anti-Dumnezeu, anti-biblice. Sunt confuzi. Suferă. Sunt răniți. Ei caută. Caută claritate însoțită de compasiune și îndrumare însoțită de har. Cine le va oferi ceea ce au nevoie?

Aici trebuie să intervină pastorii și liderii creștini, să le fie alături și să ajute, echipându-i și pe părinți și bunici. A nu vorbi, indiferent de motiv, înseamnă a nu-L sluji pe Domnul și a nu avea grijă de turmă.

Fac apel la fiecare dintre voi: vă rog să nu faceți rău semenilor prin tăcerea voastră.

Permiteți-mi să vă ofer și eu o resursă pe care o puteți folosi, în cel mai practic mod posibil.

Luați-vă un minut și descărcați noua aplicație AskDrBrown Ministries pe Apple și Android și explorați informațiile de acolo. De fapt, dacă derulați în jos pe aplicație la „Luați în considerare acest lucru“, veți găsi două videoclipuri utile, „Poți fi homosexual și creștin în același timp?“ și „De ce nu iau atitudine mai mulți pastori?“.

Sau căutați pur și simplu printre articolele și videoclipurile noastre după subiect. Suntem aici pentru a vă ajuta!

Haideți să fim uniți și să facem o diferență spre slava Domnului.

Să-i ajutăm pe cei care suferă.

Nu există nicio scuză pentru a tăcea.

Traducere și adaptare
Tribuna.US