Temele pe care mass-media corporatistă le promovează asiduu nu sunt relevante

Temele pe care mass-media corporatistă le promovează asiduu nu sunt relevante

Vă amintiți revolta de la Capitoliu? Bineînțeles că da. S-a întâmplat acum opt luni și încă apar știri despre ea în fiecare zi. Ei o numesc „insurecție“.

Recent a avut loc cea de-a 20-a aniversare a zilei de 11 septembrie, iar principala formă în care presa corporatistă a comemorat îngrozitoarea tragedie a fost să o numească o prevestire sumbră a ceea ce afirmă acum că este „Cel mai grav atac la adresa democrației noastre după Războiul Civil“. Despre asta a vrut de fapt și George W. Bush să vorbească, iar ceea ce a făcut în zilele de după atac este cam singura amintire plăcută pe care o avem legat de întreaga sa președinție, analizează Christopher Bedford într-un articol The Federalist. 

Țineți cont că aceasta este o țară în care capacitatea de concentrare a presei asupra unui subiect echivalează cu cea a unui copil hiperactiv: Twitter poate elimina de pe platforma sa un președinte, iar Jeff Bezos poate ucide Visul American în direct în fața camerelor și 48 de ore mai târziu nici măcar nu mai constituie o știre; însă revolta de la Capitoliu continuă să fie menționată. Nivelul de obsesie dedicat acestui eveniment este uluitor. Și ce altceva?

Vă amintiți de COVID? Bineînțeles că da, pentru că este literalmente cel mai important lucru din întreaga voastră viață. Este mai important decât să fiți cu familia, este mai important decât dreptul părinților voștri de a-și vizita nepoții, este mai important decât a vă îngropa morții și este mai important decât educația copiilor voștri. Ați face bine să credeți că este mai important decât micul vostru hobby duminical legat de Dumnezeu.

Sau ce ziceți de rasism? Vă amintiți rasismul? Bineînțeles că da, pentru că este caracteristica definitorie a experienței americane. Totul înseamnă rasism. Obiectivitatea este rasistă, a ajunge la timp este un lucru rasist, sandvișurile sunt rasiste, istoria este rasistă. Constituția este 100% rasistă și, desigur, și voi – cu siguranță sunteți rasiști.

La fel ca Forța din „Războiul Stelelor“, rasismul este invizibil, dar omniprezent; ține universul să nu se destrame. Doar o mobilizare națională de genul unui război mondial o va dezrădăcina, dar în loc să distrugem Germania sau Japonia, vom anula propriile noastre tradiții și instituții.

Dar știți ce este ciudat la aceste lucruri? Legat de revolta de la Capitoliu, COVID și chiar marea noastră panică rasistă?

Citește și Opinie: Minciunile mass-mediei despre COVID afectează țara

Pe termen lung, nu sunt lucruri atât de importante. Asta ar putea părea nebunesc până la momentul în care realizați că, dacă toate aceste lucruri – acea revoltă, acea boală și spectrul mereu prezent al rasismului – ar dispărea complet chiar acum, țara ar fi în continuare foarte, foarte bolnavă. Statele Unite – patria  noastră – ar fi în continuare plăpândă în comparație cu ce era acum cinci ani, ce să mai zicem comparativ cu acum 10, 15 sau 30 de ani.

Cultura noastră ar fi în continuare degradată. Liderii noștri politici ar fi tot stricați și lași. Bisericile noastre ar fi în continuare induse în eroare de oameni angajați să o facă. Clasa muncitoare săracă ar muri în continuare din cauza fentanilului. Am avea în continuare orașe pline de corturile celor fără adăpost și copleșite de o rată explozivă a infracționalității.

Și atunci, de ce vorbim atât de mult despre acele alte lucruri, în loc să ne concentrăm pe problemele care ne afectează la propriu? Răspunsul este: pentru a distrage atenția.

Aceasta nu este o teorie a conspirației; nu e vorba de un plan măreț. Pentru oamenii care vor să știe cum funcționează lucrurile în D.C. – seamănă mult mai mult cu un episod al comediei „Veep“ decât cu drama „House of Cards“, dar oamenii proști sunt periculoși și, după cum se spune, nu subestimați niciodată puterea unui mare număr de oameni proști – cu alte cuvinte, Washington, D.C.

Iată cum merge treaba: șeful nu vrea să vorbească despre un lucru pe care-l face pentru că este ceva rău, este oribil pentru țară și nu funcționează, dar AOC sau altcineva l-a obligat oricum să îl facă. Așa că despre ce ar prefera să vorbească în schimb? Ce ar fi dacă, în loc de povara de zi cu zi a guvernării, el ar reacționa doar?

Reacționează la ultimele știri; se concentrează pe cele mai extravagante subiecte, chiar dacă sunt total simbolice sau nu contează deloc. Folosește acele chestiuni ostentative pentru a convinge publicul că, deși lucrurile stau rău, este mai mult vina celuilalt decât a lui. Folosiți această tactică și felicitări, sunteți pregătiți pentru o carieră de zeci de ani în politică sau ca prezentator de știri.

Deci, care sunt funcțiile tradiționale ale guvernului? E treaba lui să-l distrugă pe Donald J. Trump, să oprească orice boală sau să pună capăt oricărei discriminări?

Nu tocmai; adevăratele motive pentru care există guvernul sunt mult mai modeste. Rolul guvernului este să ne apere granițele și națiunea de oameni periculoși, care ar putea să ne facă rău. Să adopte legi corecte și să le pună în aplicare. Să creeze infrastructura de care beneficiem cu toții, dar pe care niciunul dintre noi nu are suficiente resurse pentru a o construi. Pe scurt, guvernele există pentru a face lucruri care să-i ajute pe cetățenii lor să se dezvolte.

Citește și 5 moduri în care mass-media încearcă să inducă în eroare cu privire la Teoria Critică Rasială 

Și acum priviți la această țară. Indiferent de înclinarea politică, fiți sinceri cu voi înșivă: considerați că guvernul pe care-l aveți face o treabă la fel de bună ca acum 20 de ani, în privința chestiunilor de mai sus?

Presa și canalele de televiziune au transformat această țară într-o cruciadă frenetică împotriva rasismului, dar ce anume are mai mult efect în a distruge oportunitățile americanilor care nu sunt albi? Rasismul sau guvernele orașelor care au permis ca rata crimelor din cele mai mari orașe ale noastre să crească cu o treime anul trecut și care au permis furturile, revoltele și lockdown-urile până la punctul în care a avea succes cu o afacere a devenit un lucru aproape imposibil?

Aceasta nu este o exagerare: în Chicago, rata crimelor a crescut cu 50% din 2019 până în 2020. E pe cale să crească și mai mult în acest an. În Atlanta, procentul crimelor a crescut cu 58%. În Boston, cu 54%.

În St. Louis, în 2020, șansa de a fi ucis era aproape 1 la mie. Orașul respectiv este mai periculos decât orice oraș din Africa de Sud sau din Brazilia. Este mai periculos decât Caracas. Ce credeți că le face mai mult rău oamenilor din St. Louis: o revoltă pe Capitol Hill sau toate acele crime?

Și ce credeți că i-a instigat de fapt pe acei criminali? Un rasism omniprezent, dar în mod inexplicabil invizibil, sau un guvern local care a decis să înceteze aplicarea legii (dar nu și în cazul proprietarilor de case care au ieșit cu armele în mână pentru a se apăra de gloate)?

Vorbind din nou de rasism, când oamenii din orașele cele mai sărace se zbat să găsească locuri de muncă, asta se datorează fanatismului sau faptului că elitele noastre au petrecut 40 de ani asaltând piața muncii de jos printr-o imigrație ilegală aproape nelimitată, pe care am putea să o oprim cu ușurință, dar am ales să nu o facem?

În acest an fiscal, suntem pe cale să avem 1,7 milioane de imigranți ilegali reținuți la frontieră. Aproximativ jumătate dintre acești oameni vor fi pur și simplu eliberați în Statele Unite până la data „prezentării în fața instanței“, la care nu sunt obligați de fapt să se prezinte.

Nu avem de-a face cu o evoluție naturală. Știm ce se întâmplă cu adevărat. Am ales să avem un sistem defect. Liderii noștri aleg în fiecare zi să nu îl remedieze.

Și ce ziceți de cealaltă problemă? În multe părți ale țării, angajatorii spun că nu pot găsi oameni pe care să-i angajeze. Asta pentru că toată lumea a decis brusc că nu mai vrea să lucreze? Sau e oare din cauză că propriile noastre guverne au plătit milioane de oameni la fel de mult sau mai mult decât obișnuiau să câștige muncind, pentru a rămâne acasă?

Dacă ați putea câștiga exact aceeași sumă nefăcând nimic, ați mai merge la muncă? Mulți oameni au spus că nu.

Ni se spune că revolta de la Capitoliu a fost un asalt asupra democrației, dar ce reprezintă un pericol mai mare pentru democrația noastră? Niște bărbați de 50 de ani, neînarmați, care au intrat într-o sală a Capitoliului, sau un guvern care stă cu mâinile în sân în timp ce orașele sunt jefuite, giganții tehnologici monopolizează libertatea de exprimare, iar departamentele de resurse umane vă obligă să vă afirmați loialitatea față de drapelul curcubeu?

Citește și Mass-media mainstream nu este doar părtinitoare, este portavocea Stângii radicale

Și să fie clar: conservatorii pot fi la fel de vinovați de consumul gunoaielor prezentate zilnic la știri pentru a distrage atenția. Câți republicani povestesc deja despre Nikki Minaj la trei zile după ce Gen. Mark Milley i-a spus lui Bob Woodward că a comis un act de trădare?

Sau ce ziceți de războiul din Afganistan, care s-a încheiat cu o umilință națională cataclismică? Câți dintre republicanii care critică modul în care administrația Biden a gestionat această retragere folosesc evenimentul ca unealtă pentru a-i face rău celuilalt, cu speranța că va câștiga în 2022? Câți sunt dispuși să se ocupe de putregaiul vechi de zeci de ani care reprezintă adevăratul motiv pentru care am pierdut în Afganistan?

Nu mulți. Acest lucru ar însemna să recunoască faptul că armata noastră a fost prost condusă atât de republicani, cât și de democrați.

Este greu să formezi un guvern bun. Este adesea plictisitor și lipsit de beneficii. Unele dintre cele mai importante politici pe care le putem adopta nu vor aduce audiență răsunătoare canalelor de știri – dar avem nevoie de ele.

Este dificil să rămâi concentrat: trăim într-o distragere perpetuă dictată în totalitate de cele mai recente știri sau de mesajele care apar pe telefoanele noastre inteligente. Suntem conectați (și dependenți) de imaginile intermitente, de munca la distanță, de poftele ușor de satisfăcut și de indignarea autoafirmării; și tot ce trebuie să facem pentru a primi o doză de dopamină este să atingem ecranul telefonului nostru.

Ne mută privirile, ne prostește și ne distrage atenția de la lucrurile importante. Nu avem de-a face cu o mare conspirație – noi singuri alegem să consumăm gunoaie, știri de doi bani, mizerii ca divertisment. Acum este timpul să ne deconectăm.

America este bolnavă. Este o boală care a început cu ani în urmă, dar încă refuzăm să recunoaștem că o avem. În schimb, vorbim întruna despre COVID sau rasism sau o revoltă, ca un bolnav care dă vina pe vreme, pe smog sau pe câinele vecinului care-l împiedică să doarmă noaptea.

Dar problemele nu țin cont de scuzele sau de explicațiile noastre – pur și simplu există și se înrăutățesc pe zi ce trece. Dacă nu alegem să confruntăm în mod direct situația, ne va distruge.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0