Ținutul Secuiesc, jocul grețos al clasei politice în ultimii 30 de ani

Miercuri, pandemia din România a fost tulburată de vestea că prin Camera Deputaților a trecut tacit (direct) un proiect de lege care acordă autonomie administrativă Ținutului Secuiesc. Camera Deputaților nefiind cameră decizională, legea a ajuns pe masa Senatului, unde a fost invalidată în regim de urgență tot astăzi. Proiectul poate fi consultat aici

„Surprins” de această eroare națională, președintele României, Klaus Iohannis, a ieșit public cu declarații foarte dure la adresa PSD și UDMR, promotorii principali ai autonomiei Ținutului Secuiesc în România.

„​În timp ce noi ne luptăm cu pandemia de coronavirus, ne luptăm pentru viețile românilor, PSD se luptă să dea Ardealul ungurilor”, a acuzat președintele Iohannis.

Șeful statului a subliniat că nu va accepta un astfel de proiect de lege cât el va fi președinte.

„Jo napot kívanok, Marcel Ciolacu! Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta în schimbul acestei înțelegeri?”, a încheiat Klaus Iohannis.

Realitatea este că șansele unui Ținut Secuiesc sunt nule, ZERO!

Pentru ca pe teritoriul României să existe o zonă autonomă este nevoie de modificarea Constituției și de un referendum național. „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil” – Constituția României, Art. 1, Alin. 1, ceva la care nu se va ajunge niciodată.

Context

Tema Ținutului Secuiesc este una recurentă. Apare în fiecare an, mai ales în anii electorali din România, dar și din Ungaria. Promotorul temei este UDMR, dar nu pentru că și-ar dori cu adevărat autonomia teritorial-administrativă, ci pentru a susține politic guvernul Victor Orban de la Budapesta și FIDESZ, partidul majoritar.

Guvernul Victor Orban folosește constant retorica autonomiei maghiarimii pentru a-și consolida puterea internă, folosindu-și influența și sateliții din România: fonduri, cetățenie și sprijin moral pentru maghiarii din România, UDMR și de ceva timp PSD.

De reținut că toată clasa politică are o vina atunci când vine vorba de UDMR, partidul care a fost prezent în 90% din guvernările de după revoluție. Unele partide i-au impus limite stricte, alte nu. PSD a fost complice.

Jocul de astăzi, cu trecerea tacită a proiectului autonomiei administrative a Ținutului Secuiesc prin Camera Deputaților este un favor făcut guvernului de la Budapesta. Toate proiectele depuse în ultimii 30 de ani au picat din prima în camerele parlamentului în care au fost introduce – excepție cel de astăzi.

Situația nu este grețoasă doar prin prisma servilismului PSD, ci și prin atitudinea fals înfierată a președintelui țării, Klaus Iohannis, care a tunat și a fulgerat împotriva PSD și a parlamentului.

Mecanismele prin care s-a ajuns aici sunt relativ simple pentru cine cunoaște procedurile și distribuția parlamentară. Ca un proiect de lege să ajungă să fie votat în plen, trebuie introdus pe ordinea de zi a ședințelor. Biroul Permanent al Camerei sau al Senatului trebuie să decidă asta.

Biroul Camerei Deputaților, cu 6 membri PSD, 3 PNL, 1 USR, 1 UDMR, 1 Pro Romania și 1 Minorități, nu a introdus pe ordinea de zi acest proiect, deși știau cu toții că se apropie data limită, chiar fiind avertizați de PMP, potrivit stenogramei ședinței.

PSD avea de gând să-l lase să treacă tacit, dar PNL și USR și ceilalți au tăcut intenționat. Toți liderii grupurilor parlamentare, toți parlamentarii, guvernul, președintele știau de acest proiect și că va trece tacit. Fiind vorba de un proiect care atinge componenta siguranței naționale, e imposibil să fi trecut neobservat, indiferent de cât de neprofesioniști s-au dovedit a fi parlamentarii în trecut.

Pe românește, fiecare tabără a tăcut, ca mai apoi să-și poată face jocul politic. PSD să sprijine guvernul de la Budapesta, Klaus Iohannis să para salvatorul și cel care mai dă o palmă trădătorilor de neam și țară.

Având experiența obținerii celui de-al doilea mandat extrem de facil – Dăncilă premier – și PNL trebuie să prindă vânt din spate jucând aceeași carte pesedistă.

Toate aceste acțiuni iresponsabile vulnerabilizează România intern, extern, economic, politic, în context de securitate națională si geopolitic, deschizând un precedent periculos prin acceptarea diviziunii țării în forurile cele mai înalte de conducere, chiar și dacă din „eroare materială” și fără șanse evidente de reușită.

E de ajuns să credem că guvernul de la Budapesta are nevoie de asemenea favoruri doar pentru consolidarea propriei puteri? Greu de crezut, având în vedere că Ungaria se plasează tot mai des pe o axă periculoasă împotriva Uniunii Europene, dar mai ales împotriva NATO, alături de Rusia și China, găsind în politicienii români, cu precădere în cei ai PSD, parteneri ideologici apropiați Rusiei și Chinei, care acum, în plină pandemie, cântă ode guvernului comunist de la Beijing.

Timotei Dinică